A trecut ceva timp de când noi, bloggerii craioveni, nu ne-am mai întâlnit. Blogatu ne trage de mânecă şi ne propune o întâlnire miercuri, 21 decembrie, ora 20:00, în No Limit Pub. Aşadar, dacă nu aveţi planuri de ski prin ţări străine sau nu mergeţi să mâncaţi şorici la bunici, ar fi frumos să veniţi. Invitaţia  este valabilă şi pentru twitterişti sau pentru cei care doar vor să bea o bere cu oameni faini.

Frumos ar fi să anunţăm cei care putem, ca să îi încurajăm şi pe alţii să vină. Eu una după astfel de criterii am răspuns invitaţiei de pe mail: “dacă mai vine lume, vin şi eu:d”. Aşa că putem confirma aici, pe twitter, facebook, mail etc.

Nota mea:

Cat noroc are regizorul Gary McKendry! La primul film regizat de el i-a avut in distributie pe Robert De Niro, Jason Statham si Clive Owen.

Killer Elite este un film numai bun pentru cei care vor sa-l vada pe Robert De Niro tragand cu mitraliera mai ceva ca Rambo. In rest, filmul este anost, banal si nu vine cu nimic nou. Bine, sunt constient ca fanii lui Jason Statham nu vor fi dezamagiti.

Singurul aspect pozitiv la film este ca devine din ce in ce mai bun spre final, deci, daca nu adormiti pana la jumatate, sigur prindeti si finalul.

Am obiceiul, bun sau rău, să îmi notez orice idee de articol. De cele mai multe ori însă genialitatea mă caută exact când sunt pe punctul să adorm, sau poate chiar în vis, când am vreo idee ce nu trebuie ratată. Şi am telefonul lângă mine, în caz că mă lovesc cuvintele şi nu le pot ataca, a doua zi, dimineaţa.

Doar că atunci când mă trezesc îmi amintesc, vag, că m-a vizitat inspiraţia în somn. Cu emoţia unui copil care îşi aşteaptă calificativul la matematică, apuc telefonul şi citesc. Dezamăgire. E doar un cuvânt sec care nu mă inspiră deloc. Şi care noaptea trecută mă chinuia şi măcina în cele mai crâncene detalii. Iar acum, acum nici să vreau nu pot să îl folosesc. Nici dacă fac de una singură brainstorming.

Ciudat e că unele notiţe sunt de-a dreptul tâmpite. Acum câteva zile am găsit scris cu litere mari “gradul zero”. Nu am destulă imaginaţie nici să descopăr la ce mă gândeam în noaptea aia, dară să mai scriu şi un articol. Plus că cele mai uimitoare combinaţii de cuvinte sunt în aplicaţia mea de notat idei pentru blog, viitoare articole care niciodată nu se concretizează. Am avut, la un moment dat, scris „femeie singură la bere”. Refuz să cred că am asemnea pofte în mijlocul nopţii cum nu cred că mă încântă ideea să ies într-un pub, de una singură, să cer o bere. Fără pahar, eventual.

Şi cum un rău nu vine niciodată singur (răul fiind lipsa concretizării ideilor geniale din somn) de câteva zile nu mai am niciun cuvânt din sutele pe care le aveam notate. Bărbaţii din casă, vrând să mă aducă la zi cu tehnologia, mi-au făcut un update la android şi fără să mă anunţe, toate aplicaţiile s-au dus pe apa sâmbetei. Chiar şi frumuseţile mele de idei. Sunt tristă când mă gândesc câte secunde de somn am pierdut în speranţa unui articol bun.

E deja 02:00 noaptea şi ideile mă caută. Nu pot rata şansă să îmi reîntregesc lista de cuvinte scrise greu şi uitate repede. Aşadar, somn uşor!

Urăsc reclama de la Romtelecom în care, un grup de puștani cu aripi de îngeri, colindă de zor în fața unor telefoane. Sau fetița simpatică cu geamantanul care trebuie să ne vorbească, în colind, de cei 59 lei pentru internet, televizor și telefon. În versuri, că florile dalbe nu se spun așa, blanc. La fel de urât e și Cerebel în reclama de la Vodafone. Îmbrăcat în Moș Crăciun, cu cana roșie, prezintă ofertele telefoniei ca și când, de Crăciun, trebuie să stai să vorbești la telefon. Nu să fii alături de cei cu care te îndeamnă Vodafone să vorbești. Pe sentimentalisme mizează și Cosmote. De sărbători, ascultă-i mai mult pe cei dragi. În rest, dă-i … (continuarea ne-o putem imagina).

Magazinele au prețuri de Crăciun. Și ambalaje. Gel de duș, șampon, parfum, frumos împachetate, cu sfoară roșie și plasa de cadou. Da, e soluția ”ideală” să arăți că îți pasă de cineva de Crăciun. Cinci minute drumul până la magazin și apoi, vâj, cadoul sub brad. De fapt, se poate da direct. Ce atâtea complicații cu ascunderea lui și bilețele cu numele celui pentru care l-ai cumpărat.

Prăjituri? E simplu. Cofetăriile îți fac ofertă specială. Ce contează că mănânci niște unt cu cacao în loc de creme de ciocolată. Sau foi aproape de plastic în locul celor scoase din cuptor. Dulce să fie. Dacă mai faci rost și de un ren de ciocolată, deja sfidezi puterea Crăciunului. E prea mult. Ne mulțumim și cu tăvile de hârtie pe care stau torturile cumpărate.

Bradul. Fiecare emisiune pe tema asta trebuie să ne explice cum să îl împodobim. Două culori maximum, anumite globuri și nu foarte încărcat. Nu contează că la grădiniță sau în clasele primare făceam pahare din ațe sau globulețe din castane pe care le vopseam și le prindeam în pom. Hârtia creponată. Câte figurine și câte ornamente am mai făcut. Dar dacă nu sunt la modă, ce să facem! Le uităm în cutii vechi în sertare sau le ducem la reciclat, ca să fim la modă.

Comerciali suntem şi noi oamenii. Chiar şi când scriem despre comercial. Creativitatea ne e ucisă de lipsa de imaginaţie a lumii în care trăim. Crăciunul e la fel, aproape, peste tot. În unele oraşe diferenţa o face doar culoarea partidului – care hotărăşte cât de lung e bradul. Dar, mai am o speranţa. Aceea că iubirea nu e comercială. Nu încă!

Curiozitatea de a vedea la treaba un gigant cu ecranul Super AMOLED de 5,3 inci, cu procesor dual-core de 1.4 GHz si dotat cu S Pen este motivul pentru care am cerut in teste de la evoMAG telefonul Samsung Galaxy Note.

La prima, a doua si a treia vedere, telefonul este impresionant, iar din punctul meu de vedere, ca dimensiune, telefonul se incadreaza la limita maxima a unui smartphone si la limita minima a unei tablete.

Din punct de vedere al constructiei, Galaxy Note pare mai bine facut decat Galaxy S II.
In ciuda dimensiunilor (146.9 x 83 x 9.7 mm) telefonul cantareste 178 de grame.

Marginile telefonului sunt din metal rotunjit, iar pe fata acoperita cu sticla Gorilla Glass se afla un singur buton, cel de home. Tot pe fata se gaseste si camera frontala de 2 MP, senzorul de lumina si difuzorul pentru convorbirile telefonice.

In partea de jos a telefonului se afla mufa microUSB, locasul pentru S Pen si un microfon.

Pe partea laterala dreapta, telefonul are doar butonul On/Off.

Pe partea laterala stanga se afla tasta pentru volum.

In partea de sus, pe lateral, se afla mufa jack de 3,5 mm si al doilea microfon (folosit la inregistrarile video pentru sunet stereo).

Pe partea din spate, telefonul are un capac detasabil, construit dintr-un plastic subtire texturat (ofera o aderenta foarte buna). Tot aici se gaseste camera principala de 8 MP (capabila sa filmeze clipuri FullHD) cu LED-ul flash si, in partea de jos, difuzorul telefonului.

Sub capac se gaseste bateria Li-Ion de 2500 mAh si sloturile pentru SIM si cardul SD.

Lucruri interesante despre S Pen:

- nu functioneaza si pe ecranul de la Galaxy S II sau alt telefon.
- prin apasarea butonului de pe S Pen si atingerea ecranului se pot face screenshot-uri.
- prin apasarea butonului si atingerea ecranului de doua ori se deschide aplicatia pentru note.
- pentru ca programatorii sa poata dezvolta aplicatii care sa beneficieze de S Pen, Samsung a lansat un API pentru acesta

Cu cei 285 pixeli per inch si tehnologia Super AMOLED, ecranul lui Galaxy Note (800 x 1280 pixeli) se poate compara cu cel de pe Galaxy S II sau Galaxy Nexus.

Camera are functia autofocus si blit cu led, iar pozele ies la o rezolutie maxima de 3264×2448 pixeli. Calitatea pozelor este buna, mai ales in conditii de lumina, iar la partea video mi s-a parut peste Galaxy S II.
Mai jos este un video sample:

Aici gasiti cateva poze facute cu telefonul.

In ciuda dimensiunii ecranului si a procesorului dual-core, acumulatorul Li-Ion de 2500 mAh reuseste sa duca autonomia lui Samsung Galaxy Note aproape de a unui smartphone cu ecranul de 4,3 inci.

Odata cu versiune de Android 2.3.5 si TouchWiz 4.0, browser-ul vine cu cateva lucruri in plus. De exemplu, acum tab-urile sunt mai usor de creat si de administrat.

De remarcat ca, prin dubla apasare a butonului Home, telefonul ofera acces la o functie asemanatoare Siri. Din pacate, functioneaza doar in limba engleza.

Hardware:

Ecran Super AMOLED de 5.3 inchi si 1280×800 pixeli
Procesor Exynor dual-core ARM Cortex A9 la 1,4 GHz
Memorie RAM de 1 GB
Memorie interna de 16 sau 32 GB
Slot microSD-uri de pana la 32 de GB
Wi-Fi 802.11 a/b/g/n
DLNA
Bluetooth 3.0
LTE
microUSB
Sistem de operare Android 2.3.5 (Gingerbread)
Camera de 8 MP si blit cu LED + camera secundara de 2 MP
S Pen
Giroscop
Barometru
Acumulator Li-Ion de 2500 mAh

Ce mi-a placut la Samsung Galaxy Note:

+ dotarile hardware
+ S Pen-ul si aplicatiile dedicate lui
+ calitatea ecranului
+ constructia
+ tastatura swype
+ functia DLNA
+ meniul in limba romana
+ magazinul de muzica Music Hub
+ editorul foto
+ sincronizarea wireless prin Kies Air
+ noile sunete de pe telefon pentru apeluri si mesaje

Ce nu mi-a placut:

- lipsa potului HDMI
- nu are led pentru notificari
- pozitionarea butonului de pornire/oprire pe partea laterala dreapta. Pentru a nu fi apasat din gresala, este mult mai bine pus in partea de sus, langa mufa jack de 3,5 mm.
- pentru ca se afla chiar langa margine, senzorului pentru camera poate fi opturat din greseala.

Aici gasiti cateva screenshot-uri facute cu ajutorul S Pen-ului.

Concluzii:

Parerea mea este ca telefonul nu va bate recordul de vanzari, insa va fi un succes si va ramane un punct de reper in segmentul pentru care a fost gandit.

Galaxy Note nu se adreseaza celor care vorbesc mult la telefon si celor care le place sa foloseasca telefonul cu o singura mana.

In schimb, dintre toate smartphone-urile care se gasesc acum pe piata, cu Galaxy Note vei avea cea mai placuta experienta in browsing, aplicatiile office, jocuri, citirea cartilor digitale, navigatie GPS si vizualizarea filmelor (ruleaza fara probleme mkv-uri 1080p). In plus, este sigur ca va primi o actualizare la Android 4.0 Ice Cream Sandwich.

Telefonul il gasiti la evoMAG.ro la pretul de 2499 de lei.

Am participat, timp de trei zile, la organizarea Festivalului Studenţesc „Rock, Jazz, Folk” din Craiova. De fapt, am făcut voluntariatul împreună cu alţi şapte colegi de facultate şi ne-am ocupat de trupele care au venit să cânte la eveniment (a fost concurs în cadrul festivalului la care au participat formaţii din Cluj, Sibiu, Bucureşti, Galaţi, Braşov,Iaşi, Timişoara şi Craiova).

Recunosc că am pornit de la ideea că nu o să învăţ nimic din toată treaba asta, ba mai mult o să pierd timpul împărţind invitaţii şi comunicate de presă. Din fericire sau poate din foarte mult noroc, am reuşit să câştig enorm de mult pe latura umană. Am cunoscut în primul rând oameni faini. Veniţi din toate zonele ţării, cu vise, voce, talent, devotament. În prima seară de jazz am admirat cum vocile uimitoare ale echipelor din Cluj şi Sibiu au mişcat fiecare picior al celor prezenţi în sală. Vedeam cupluri care se îmbrăţişau doar pentru că melodia oferea iubire, sau tineri care se priveau doar pentru că era de admirat muzica bună. Au făcut colegele mele interviu cu Mugurel Vrabete, care a venit să cânte cu Basorelief. Un adevărat domn pe care îl poţi asculta oricât cum povesteşte. Cei de la Guilty Lemon (doi membri ai formaţiei fac parte din trupa lui Horia Brenciu) au cântat ca pentru marile spectacole ale Europei.

Un mic interviu cu Viţa de Vie

A doua seară, de rock şi folk, a făcut posibil un vis al multor craioveni sătui de house şi cluburi obosite de reduceri la vodkă. Au venit cei de la Viţa de Vie, care au arătat că muzica se simte. Mâini încordate pe microfon, chitări perfect acordate, tobe răsunătoare, spectacol venit dintre scenă spre public şi invers. Am reuşit, împreună cu Ana, colegă de facultate, să le luăm un interviu celor de la Viţa de Vie (îl citiţi aici dacă sunteţi curioşi). Nu interviul în sine contează, ci că, în autocarul în care le-am pus întrebările, în drum spre locul unde aveau să cânte, am lăsat impresia că nişte tinere de 20 de ani au formulări „bune şi drăguţe”. E o satisfacţie pe care poate nu o mai simţi în timp, după mulţi ani de meserie, dar care, la 20 de ani, îţi dă curaj că poţi fi altfel decât „cum te simţi?, câte formaţii cântă în seara asta?”.

A urmat apoi a treia seară, unde Mircea Vintilă a arătat ce înseamnă un om adevărat (vă vorbeam de latura umană la început). Pe mine pur şi simplu m-a cucerit modestia şi simplitatea unui cântăreţ a cărui trupă (Colibri) face să cânte, la unison, o sală întreagă. Iar la balcoane şi loje să vezi cum mâinile unor indivizi total diferiţi şi necunoscuţi, se unesc sub versurile aceloraşi sunete. Cei de la Luna Amară au punctat cu aceleaşi calităţi profesionale şi umane.

Atunci când „Jos pălăria” te face să te simţi important

Dar mulţumirea supremă cu care am rămas după acest festival este dată de prieteniile pe care le-am legat cu formaţiile care au fost în concurs. Pot să închid ochii şi să îmi amintesc că fiecare dintre concurenţi ne-a vorbit de condiţiile bune de cazare, de primirea călduroasă, de respectul lor în faţa muncii noastre, de publicul care a aplaudat, de efortul de a îi face să se simtă în Craiova ca acasă, sau să simtă că muzica lor e iubită aici. Şi zic eu că am reuşit să arătăm măcar că, dincolo de problemele de organizare, sonorizare, protocol etc, există oameni care ştiu să aprecieze un gest făcut cu zâmbetul pe buze. Şi, în ultima seară, în drum spre hotel, trupa din Braşov ne-a spus „Jos pălăria” pentru tot ce am reuşit să facem.

Au fost şi părţi rele, le citiţi în presa locală, am vrut să arăt şi 1% din ceea ce alţii nu au vrut să vadă.

P.S. Nu am dat numele formaţiilor din concurs pentru că mi se pare un mod prea simplist de a defini ce au însemnat ele în cadrul festivalului din Craiova. Dar sigur, pe viitor, vom avea multe de scris, de bine, despre ele.

Ca tot apar peste tot articole tembele cu pregatirile Chinei pentru Al Treilea Razboi Mondial.

China a crescut in ultimul timp datorita exporturilor pe care le face in zone precum SUA si Europa. Insa diferenta dintre exporturi si importuri este ca importurile le iei de unde vrei tu, iar exporturile le faci unde vor altii.
De exemplu, chinezii castiga in fiecare an sute de miliarde de dolari numai din schimburile comerciale cu SUA, insa maine pot sa primeasca un frumos embargou care sa-i lase fara banii astia.

Explicati-mi si mie logic, de dragul Iranului sau al Coreei de Nord, de ce s-ar pune China rau exact cu cei care ii cumpara produsele?