Capusele sunt un grup de artropode parazite din clasa arahnidelor de 100 de ori mai eficiente decat pancardele cu “Nu calcati iarba!”

Deocamdata, cu 106.909 unitati vandute in luna Martie, Toyota Prius este al doilea cel mai vandut model dupa Toyota Corolla.

Desi nu ma numar printre fanii tehnologiei hibrid, considerand ca este mai mult marketing decat eficienta, recunosc ca este inca un pas facut spre aparitia automobilului independent de Petrom.

sursa

Acum câteva săptămâni, când umblam prin soare, mă rugam de portari şi speram să îl recunosc după zecile de poze de pe Google, mă gândeam cum am să mă simt dacă reuşesc că fac un interviu cu omul de afaceri Constantin Popeci. Căci la asta visam încă de când am citit un articol în Forbes despre încercările şi reuşitele acestuia. Şi asta ne-am propus şi noi, la revista studenţească CSinfo, în rubrica de retrostudenţie. Astăzi, când am reuşit, nu mă simt nicicum. Poate puţin dezamăgită că am crezut că un interviu fără miză poate fi un succes.

Dar, dincolo de textul în sine, referitor la copilăria şi studenţia lui Constantin Popeci, am rămas cu sentimentul, oarecum furat şi din mărturisile acestuia, că dacă munceşti şi vrei cu adevărat, se poate. E un clişeu motivaţional oribil, dar atât de autentic pentru cei care îl trăiesc. O povestioară despre cum am ajuns să facem interviul. Împreună cu Raluca, prietenă şi colegă, am mers la fabrica unde Popeci este patron, cu o revistă pentru studenţi, fără nicio legătură cu cifrele mari sau cu retehnologizarea din înteprindere. Am încercat să convingem paza să ne lase la secretariat pentru o programare. Uimiţi, neîncrezători şi probabil amuzaţi în sinea lor, ne-au dictat numărul secretariatului, fără nicio altă speranţă de negociere. Ne-am prezentăm, întocmai ca în recomandările din manualele de jurnalism, doar ca să auzim celebra replică: „vă contactăm noi”. Au trecut câteva zile şi legenda sunatului ulterior se adevereşte: nici urmă de telefon. Insistente, am sunat din nou la secretariat ca o voce răstită să nege că ştie ceva de vreo revistă sau interviu. Am cerut, politicos, o reprogramare, cu rezultate deloc favorabile pentru noi. Aşa am decis să folosim informaţia găsită în documentare: din 1976, în fiecare marţi, la ora 16.00, Constantin Popeci joacă fotbal cu muncitorii, inginerii sau colaboratorii firmei. Nu pierde niciun meci, niciodată.

Baza sportivă o ştiam, aşa că marţi, la 15:30, înaintăm cu gândurile pierdute pe asfaltul denivelat de tremurul picioarelor noastre. Undeva, într-un foişor, se discută probabil afaceri. Îi vedem statura şi bănuim că e el. În 15 minute pozele de pe Google păreau să se potrivească perfect cu omul care mergea spre maşină să îşi ia echipamentul. Lângă el, apărem noi, cu discursul învăţat şi la fel de repede uitat, dar cu improvizaţia la cote înalte. „Suntem studente la Jurnalism şi dorim să facem un interviu cu dumneavoastră”. Pare că nu înţelege şi tace. „Vrem să le arătăm colegilor noştri că în România (încă) se poate. Şi dumneavoastră sunteţi un exemplu în acest sens.” Plus puţine emoţii şi ochi de căprioare. „Veniţi aici, joi, la 16:00”, e răspunsul scurt, dar care elimină îndoiala că nu doar notorietatea numelui sau publicaţiei contează. Joi, la 16:03, ne strânge mâinile şi îşi cere scuze pentru întârziere (da, pentru cele trei minute!).

Descoperim alt om, alt zâmbet şi alte gânduri decât cele din documentarea noastră, care ofereau doar cifre de afaceri. E un interviu, aşa cum am spus, fără miză informaţională, dar motivant pentru oricare dintre noi care încetează să mai creadă în sine. Este un interviu despre omul Constantin Popeci, copil sărac, muncitor, strungar, director şi acum om de afaceri. Îl puteţi citi aici.

In 10 ani, de cand Gigi Becali detine controlul, Steaua a castigat doua titluri, ultimul in 2006. Tot in 10 ani, dar inainte ca Becali sa puna mana pe echipa, Steaua castigase sapte titluri.

Cele doua titluri sub era Becali au fost castigate cand Steaua i-a avut antrenori pe Zenga, Protasov si Olaroiu, acestia fiind si singurii antrenori peste care nu s-a bagat Becali.

Anul acesta, Becali a mizat toti banii pe fratii Costea. Desi erau atat de buni ca tocmai retrogradasera cu Universitatea Craiova, Becali s-a bagat peste Ronny Levy si mai apoi peste Ilie Stan ca acestia sa fie titulari. Pe langa faptul ca a distrus relatiile din vestiar, acelea au fost meciuri in care s-au pierdut punctele cu care Steaua a pierdut campionatul.

Pe finalul campionatului, cand fratii Costea n-au mai prins nici banca de rezerva, Steaua a inceput sa recupereze, insa a fost prea tarziu.

Eu am spus chiar de la inceputul campionatului ca Mihai Costea nu va face la Steaua mai mult decat au facut Plesan si A. Ionescu. Atunci agariciul debutase cu gol si toti ziaristii il vedeau mare fotbalist.

Legat de castigarea campionatului de catre CFR Cluj, ma bucur pentru doua chestii:

1. Nu trebuie sa le mai suport pana la toamna basinile lui MM Stoica si Becali la televizor.
2. CFR Cluj este printre putinele echipe de la noi care au bani pentru Champions League.

Papillon – Henri Charriere (9/10)

La varsta de 26 de ani, Henri Charriere (Papillon) a fost condamnat pe nedrept la munca silnica pe viata. Refuzul de a-si accepta pedeapsa, duce la mai multe incercari de evadare din Guineea franceza, Guyana Britanica si Columbia. Toate aceste experiente sunt narate in romanul autobiografic Papillon. Atat de bine este scris romanul, ca acesta nu se citeste, ci pur si sumplu se devoreaza. Acum ramane sa mai citesc si Banco, continuarea la Papillon.

Al cincilea munte – Paulo Coelho (8/10)

Nu-s un tip religios, insa imi place modul in care Paulo Coelho a scris povestea profetul Ilie.
“De ce mi se intampla tocmai mie?” , “si daca nu pot?“, “cu ce am gresit?“, “e totul pierdut?” – acestea sunt intrebari pe care, de-a lungul vietii, ni le-am pus cu totii, iar cartea reuseste sa ne faca sa ne dam niste raspusuri.

Un veac de singuratate – Gabriel Garcia Marquez (10/10)

Cartea este excelenta, dar va dau un sfat: apucati-va de ea doar daca stiti ca puteti sa-i acordati timp. Pe o perioada de peste o suta de ani, cartea se dezvolta odata cu satul Macondo si are pe parcurs ei vreo saisprezece personaje principale cu nume asemanatoare (Aureliano si Arcadio sunt cele mai raspandite). Daca ii dedici doar 10 minute pe zi, ajungi sa o faci ciorba si sa nu mai stii despre care Buendia este vorba.

Mi-a placut cum a reusit Gabriel Garcia Marquez sa imbine intamplarile fantastice cu realitatile politico-sociale. De remarcat si modul cel putin interesant de a introduce brusc personajele in carte.

Ivanhoe – Walter Scott (8/10)

Daca ar fi sa aleg intre Alexandre Dumas, Michel Zevaco si Walter Scott, nu mi-ar fi usor s-o fac, insa e cert ca Ivanhoe mi-a placut si, chiar daca am fost ocupat in ultima perioada, mi-am facut timp sa citesc in fiecare zi din ea. Scenele de lupta descrise de Walter Scott sunt printre cele mai cuprinzatoare si detaliate pe care am avut placerea sa le citesc vreodata.

Cavalerii teutoni – Henryk Sienkiewicz (9/10)

Cartea reprezinta surpriza placuta a acestei serii de 5 carti. In special mi-a placut cum a fost descrisa batalia de la Grunwald.

In plus fata de saptamana trecuta, acum este disponibil pentru precomanda noul Samsung i9300 Galaxy S III, unul dintre cele mai asteptate telefoane din 2012 si care, alaturi de HTC One X, reprezinta varful de lance pentru Android.

Samsung i9300 Galaxy S III la QuickMobile [Precomanda] – 2.599,90 Lei

HTC One S la eMAG - 2.299,99 Lei

Samsung Galaxy Note la Koyos – 2.099,00 Lei

Sony Ericsson Xperia Arc S alb la Clickshop – 1.199,99 Lei

Samsung Galaxy Nexus I9250 la eMAG - 1.699,99 Lei

HTC One X Black la QuickMobile – 2.399,90 Lei

Motorola RAZR la Koyos – 1.998,99 Lei

Nota mea:

Desi Get the Gringo a avut un buget mai mic si a aparut direct pe DVD, rolul facut de Mel Gibson mi-a placut mai mult decat cel din Edge of Darkness. De fapt, bugetul mic s-a vazut doar la partea tehnica.

Chiar daca a fost prea exagerat, scenariul are meritul ca nu plictiseste.

De remarcat si prestatia tanarului Kevin Hernandez.

Cei de la BBC promoveaza si pe canalul oficial de pe YouTube vocile care participa la The Voice UK. Si asta fara ca videoclipul sa fie intrerupt fix la mijloc de vreo reclama, asa cum se intampla cu cele de pe site-ul ProTV.

Mai jos avem o voce superba. Leanne Mitchell: ‘Put A Spell On You‘.

Pentru ca, in ceea ce priveste masinile lor premium, coreenii au devenit specialisti in kitschuri, Kia K9 nu putea sa dezamageasca.
Daca faci un cocktail dintr-un BMW Seria 7 si un Jaguar XJ iese un Kia K9 de toata frumusetea.

M-aş fi aşteptat ca artiştii să fie mult mai criticaţi pentru cântările din campaniile electorale, dar multe articole mizează pe banii pe care aceştia îi câştigă, nicidecum pe actul de imoralitate pe care îl fac. De ce imoralitate? Pentru că cei care iubesc un artist, să zicem Horia Brenciu, nu iubesc doar muzica lui, ci şi imaginea lui. Faptul că acesta ar accepta să cânte pentru un anumit candidat dintr-un partid ar face ca fanii lui să fie influenţaţi şi să îl aleagă pe acel candidat datorită imaginii lui Brenciu.

Argumentul artiştilor este că ei trăiesc din muzică şi orice eveniment e doar un câştig. Dar şi unii bloggeri trăiesc din blog şi cu toate astea e de neconceput (moral) pentru comunitatea din online ca cineva să susţină, prin articolele de pe blog, un anumit candidat (chiar dacă se întâmplă, gestul e criticat). Şi un scriitor trăieşte din cărţile vândute şi o carte despre un politician ar putea fi de succes, cu toate astea, cititorii ar critica susţinerea unui candidat într-o carte.

Şi atunci, de ce Horia Brenciu cere 15.000 de euro, transport şi 10 camere de hotel pentru un concert în campania electorală şi nimeni nu îl critică?