Undeva in Romania exista:

• Un om care are o familie in Urziceni, dar care lucreaza pe o dubita ca distribuitor de suruburi. Sta plecat prin tara de marti pana sambata si isi vede fetita de 1 an 2 zile pe saptamana. Bucuria cea mai mare este un gratar cu familia.
• Un sofer de tir care mananca paine cu pateu. La fel ca si primul face turul tarii ca distribuitor de bere. E fericit ca a vazut locuri pentru care unii platesc sa le vada, dar patronul la care lucreaza nu ofera nici cazare nici masa. Astfel face dus cu sticlele de apa si doarme in parcari. Stie ca in Ploiesti se fura cea mai multa motorina, dar se dau si gauri in cabina pentru a fi furata berea. E oltean si ii place sa munceasca, dar cea mai mare bucurie e sotia care il intelege si stie ca meseria de sofer pe tir inseamna mult timp departe de casa. Cu toate astea, are puterea sa zambeasca prin statie cu colegii de pe celelalte tiruri atunci cand apare un politist pe care toti il injura cum stiu mai bine.
• Un agent de paza care e foarte deschis si dezinvolt. E femeie si a facut sacrificii mari sa isi intretina familia, dar mai ales sa isi sacrifice un potential viitor pentru o iubire neconditionata: iubirea pentru parinti. A incercat sa ocupe posturi inalte in societate, dar concursurile castigate de altii prin pile au clasat-o undeva unde nu merita sa ajunga. Cu un salariu minim pe economie, are colegi la fel de inteligenti, cu facultati de stiinte economie, drept, sociologie terminate, dar cu un sef cu 8 clase si liceu fara frecventa. Singura bucurie e reusita si bunatatea copiilor pe care ii iubeste mai mult ca pe orice, o mama si un catel rau cu restul, dar deosebit de iubitor cu ea.
• Un muncitor pe santier. Dar nu in Romania pentru ca nu ar castiga nici pentru zile modeste cu mancare ieftina, ci in Italia. Are 2 baieti de 12, respectiv 17 ani, carora le-a facut o surpriza ducandu-i in vacanta la Roma, dar ei au preferat ca restul vacantei sa si-l petreaca la bunici in Alba Iulia, unde pentru ei e mult mai frumos decat la Roma. Vine acasa de sarbatori si atunci simte ca traieste.

Sunt doar cateva povesti pe care le-am intalnit in ultimele doua saptamani. Care sa fie oare procentul romanilor care traiesc in conditii asemanatoare celor descrise mai sus?

De baza, la inceputul erei “share-ului“, au fost StumbleUpon (2001), del.icio.us (2003), Digg (2004), Reddit (2005), Mixx (2007) – retele de socializare prin care userii isi imparteau intre ei lucruri interesante, gasite de-a lungul si de-a latul www-ului.
Aceste retele de social bookmarking au devenit din ce in ce mai importante, fiecare dintre ele avand milioane de useri inregistrati, plus ca, usor, usor, din ce in ce mai multe siteuri, si mai ales bloguri, si-au instalat widgeturi, pluginuri si butoane de share. Internetul devenind plin de ceva de genul acesta:

Si a fost momentul lor de varf. Da, a fost undeva in urma cu cateva luni. Nu vor disparea de tot, insa din urma vine noul val de share.

Datorita userilor, retelele Twitter si Facebook au un mare avantaj in fata retelelor Digg si Reddit.
Este vorba de userii care:
- sunt mult mai responsabili atunci cand apasa “share” sau “like“, pentru ca vor sa fie relevanti, si nu pot sa devina relevanti daca nu au grija la ceea ce pun pe contul lor de twitter si facebook.
- folosesc internetul mobil. Unde aplicatiile pentru twitter si facebook sunt mai multe, mai bune si mai bine integrate decat cele pentru digg si reddit.
- detin bloguri si vor inlocui bara din prima poza cu bara din a doua poza. Astfel, butoanele de share spre Digg si Reddit vor disparea in mare parte de pe bloguri, chiar si de pe cele mari, gen Mashable si Engadget.

Trimite pe Facebook

Pe noul meu telefon, HTC Desire, il frec de-o saptamana, si intr-atat de tare-l frec incat au fost zile in care l-am incarcat si de doua ori. Aplicatii instalate, dezinstalate, setari, etc, etc.

Nu vreau sa intru in detalii tehnice seci si reci, ci vreau sa-mi exprim cateva pareri despre telefon, ca dupa o saptamana de frecus.

Am sa incep cu cele negative, ca sunt mai putine si poate se uita pana la finalul articolului

- Bateria. E crima si pedeapsa pentru un acumulator, fie el si de 1400 mAh, ca sa alimenteze un telefon care are procesor de 1 GHz, ecran AMOLED de 3.7 inches si care ruleaza aplicatii din ce in ce mai complexe, multe dintre ele ruland in background. Si, totusi, sunt cateva telefoane care reusesc sa se comporte mai bine decat HTC Desire, la autonomie. Eu am reusit sa-l descarc in mai putin de 6 ore, da’ frecat continuu. La o utilizare moderata trece de o zi si jumatate, aproape doua, iar daca este folosit fara Wi-Fi, 3G, jocuri sau aplicatii, trece sigur de 4 zile. Da’ la dracu’ mai dam banii pe un smartphone daca-l folosim ca pe un simplu telefon.

- Ecranul AMOLED in lumina soarelui. Afara, in lumina soarelui, super-mega-extra tehnologia AMOLED paleste subit in fata LCD-ului meu vechi de 5 ani, pe care il am la GPS. Poti raspunde la telefon sau, cu greu, sa cauti ceva in agenda, pentru restul trebuie sa stai la umbra.

- Se incinge. Nu mult, dar se simte, mai ales cand este pus la incarcat.

- Camera foto. Niciodata telefoanele HTC n-au stat bine la capitolul asta, iar Desire, din pacate, nu face exceptie de la regula. Asta nu inseamna ca la lumina camera de 5 megapixeli nu face poze decente, da’ nici nu se compara cu ce poate face un Nokia N8.

Si acum parerile pro:

- Android 2.2 Froyo. Nu pot sa-l compar decat cu Symbian, ca telefoane cu alte sisteme nu prea am butonat, insa, si asa, tot mi-am dat seama de cat de bun este android-ul.

- HTC Sense UI. Doua zile mi-am prin urechile prin el, deh, nu mai folosisem niciodata, dar face toti banii, deci toti banii. Ai totul la indemana. Ai la doua aruncaturi de deget ON/OFF pentru alarma ceas, GPS, 3G, Wireless, Bluetooth, sincronizare date, lumina ecran si tot ce mai vrei tu. Plus ca ai posibilitatea sa pui o gramada de widgeturi si shortcut-uri pentru aplicatii.

- Constructia. Comparat cu fostul meu telefon (Nokia E51) sta mult mai bine. E bine inchegat, nu scartaie si se vede/simte ca s-au folosit materiale de calitate. Plus ca-mi place forma lui si cum sta in mana.

- Ecranul AMOLED. Eliminand chestia cu statul in lumina soarelui, bai, este incredibil, daca dai luminozitatea mai sus de 60% si te uiti la ecran undeva unde este semiintuneric, dupa 10 minute zici ca te-ai uitat la unu care sudeaza. Culorile si contrastul sunt de nota 10, iar touch-ul merge super bine, chiar si dupa ce mi-am montat o folie de protectie 3M.

- Hardware-ul. Avand procesor Snapdragon de 1 GHz si 576 MB RAM, inseamna ca telefonul asta e mai potent decat fostul meu calculator, cu procesor Duron la 700 Mhz, care rula Windows 98. Este si normal arunci ca HTC Desire sa se joaca cu un sistem Android, si chiar n-am vazut vreun moment de ezitare cand m-am plimbat prin meniuri sau aplicatii.

- Android Market. Ai totul intr-un singur loc. De aici instalezi/dezinstalezi, citesti comentariile de la fiecare aplicatie, dai note, gasesti aplicatiile pe categorii, ai search si diverse topuri sau aplicatiile intrare recent in market.

- Optical trackpad. Pe toti i-am auzit ca este in plus, insa mie-mi este foarte util, mai ales ca degetele mele nu-s chiar unele de pianist, si ca sa pun bara de text acolo unde-mi doresc, fara optical trackpad, mi-ar fi mai greu.

- Toate cele. Accelerometrul, senzorul de proximitate, multi-touch, GPS-ul, LED-ul flash plus aplicatiile cu care vine instalat. Toate sunt bune la cate ceva si nu strica sa le ai la indemana.

In concluzie, telefonul imi place si nu ma caiesc nicio secunda ca am dat banii pe el, si daca ar fi sa aleg acum, dupa o saptamana, tot pe el l-as alege. Mai ales ca am luat HTC Desire pentru ca impreuna cu Opera Mini+WiFi+3G sa ma ajute la o chestie online mai speciala, si pot spune ca sunt multumit de cum se descurca.

Altceva despre HTC Desite si aplicatiile instalate voi scrie in posturile viitoare.

Cu intarziere, si pentru asta-mi cer scuze, raspund la leapsa de pe blogul lui Daniel.
Las deoparte familia, rudele si prietenii, pentru ca as vrea sa scriu despre alte 20 de lucruri pe care le iubesc/plac.

- Age of Empires. Nimic nu mi-a mancat mai multe nopti ca jocul asta. La nicio materie n-am facut meditatie, insa pentru jocul asta am fost sa ma meditez (nu glumesc). Il jucam la modul profesional, pe servere straine cu chinezi si arabi. Zilele trecute am auzit un rington cu muzica din el si mi s-a zbarlit pielea pe mine.
- Muzica. Mai ales cea veche. La mine playlistul din Winamp se incarca din foldere gen: 1000 All Time, 100 Greatest Dance, 100 Best of All time, 80′s collection, etc.
- Litoralul. Bai, deci nu conteaza prea mult, Grecia, Turcia sau cel mai deplorabil litoral romanesc, tot gasesc eu un loc cu apa sarata si adanca in care sa ma simt bine. Atat de mult imi place.
- Cartile. Am citit multe si incerc sa citesc zilnic, macar cateva pagini.
- Sa fac poze. Si fac. Cele mai multe cd-uri si dvd-uri le am cu poze.
- Bancurile si glumele bune. Ma credeti ca am auzit/citit zeci de mii de bancuri?
- Sa analizez oamenii. Cred ca este singurul lucru care mi-a placut cand am facut taxi. Inainte sa urce in masina, incercam sa-mi dau seama ce fel de om este viitorul client.
- Programarea PHP. Nu mai sunt chiar asa pasionat, da’ m-a atras intr-atat incat am bagat multi bani in cartile de programare, am stat sute de ore pe forumuri si am pierdut nopti intregi, incercand sa-mi fac site-uri de la 0.
- Sa lucrez in Photoshop.
- Calatoriile. Oriunde si aproape oricand. Insa nu mi-ar placea sa merg prin zapada cu nasul inghetat.
- Pescuitul. Si ma oftic ca-l practic din ce in ce mai rar.
- Pestele. Daca-mi dai sa mananc un an de zile numai peste, bine, nu acelasi fel de peste, nu cred ca as face nazuri.
- Sa fac/facem gratare. Oriunde si oricand. Multe le-am facut si iarna, au iesit super
- Filmele. Am vazut tone la viata, insa, din pacat, observ acum cum se pune mai mult accentul pe grafica si 3D, decat pe scenarii, intrigi si prestatia actorilor.
- Salata de rosii. Da’ sa fie din alea gustoase si care lasa zeama.
- Masinile. Mai ales cele din reviste si cursele de masini.
- Electronicele. Imediat dupa Revolutie am tinut sa am antena satelit, televizor color (Telefunken) casetofon (International) si video (Akai). Si acum, casa imi este plina de electronice.
- Sportul la TV. Dupa fotbal (tin de cand ma stiu cu U. Craiova, AC Milan si FC Barcelona) urmeaza Formula 1 (sunt fan Schumacher, Juan Pablo Montoya si Fernando Alonso), Motociclismul (fan Max Biaggi si Valentino Rossi), Tenis (mi-a placut mult Pete Sampras), alte sporturi cu motor si Turul Frantei (am tinut cu Ulrich). Sa nu credeti ca tin doar cu cei mai buni. Pe Schumacher l-am placut de cand concura pentru Benetton (il vedeam pe RTL), pe Montoya il stiam din cursele de peste Ocean, pe Rossi il urmaresc de la 125cc.
- Carnea de la galeata. Prajita in propria untura pana se face firisoare, sa arunc vreo doua oua peste ea si apoi sa o mananc direct din tigaie cu mamaliga rece, varza acra si sa beau un pahar de zaibar. Nu manac des asa ceva, o data sau de doua ori pe an, da’ pentru mine este reteta suprem.
- Cafeaua. La tigari am renuntat, nu si la cafea.

Citeste mai departe »

La 10 ani de la aparitia site-ului Geocaching.com, multumita lui Rares (cititor fidel al blogului), in sfarsit am aflat si eu de jocul Geocaching. Regulile jocului sunt simple, mai complicat este pe teren. Jocul consta in gasirea unor “cutii” care sunt ascunse peste tot in lume (chiar si in Romania sunt peste  200 de astfel de cutii), la anumite coordonate geografice. Instrumentul de baza este un dispozitiv care sa-ti poata indica coordonatele GPS.

Mai multe despre joc puteti afla de pe Geocaching.com, site-ul pasionatilor de geocaching din Romania si din filmuletul de prezentare:

Rusia a expulzat un diplomat roman acuzat de spionaj. Nu l-a omorat, nu l-a bagat in puscarie, doar la expulzat. Romania nu se lasa mai prejos si trimite si ea un diplomat rus acasa. Stam bine la capitolul asta. De vreo cativa ani tot le-o dam rusilor peste bot, si de cele mai multe ori sunt gesturi care ne costa scump.

De la chestia asta nu va porni niciun razboi. Da’ vine iarna, si atunci o sa achitam nota de plata. Ia ghiciti, cine va importa cel mai scump gaz rusesc?
Plm, e bine sa mai stai si-n banca ta, cand stii ca esti la mana unuia, iar el nu e deloc la mana ta.

Eroul/Eroii. Astazi vroiam sa citesc ceva de genul:

Din pacate, astazi, din cauza unei clanta care era fierbinte, citesc despre niste romanasi care au stat langa usa si au asteptat o jumatate de ora ca sa vina pompierii. Niciunul dintre cei prezenti acolo nu a suferit vreo arsura sau intoxicare cu fum, desi ii despartea o singura usa de bebelusii in flacari.

[sursa poza]