Daca nici asta nu are gura mare….

 Omul este intr-o continua dezvoltare, intr-o continua gandire si o continua traire dupa scheme fixe. De-a lungul timpului, omul si-a redus singur din drepturile de libertate. Am ajuns intr-o societate in care traim numai dupa tabuuri. Mereu viata noastra este delimitata de doua coloane lungi si neterminabile: Ce e bine si Ce nu e bine!! Poate ca este oarecum bine ca omul sa isi puna anumite limite in gandire si in fapte, insa sa stie ca uneori sa se apropie de acele limite.
Ma gandesc pentru ce facultate sa optez. Fiind la profil de filologie orizontul meu este destul de restrans: de baza ar fi Academia de Politie, ar mai fi Dreptul, Relatii Internationale, Stiinte Sociale, si inca vreo cateva facultati. Problema este ca In Craiova piata locurilor de munca este destul de redusa, facultatile nu sunt tocmai la nivelul asteptarilor, pentru ca pur si simplu nu s-a investit in asa ceva si cei care fac o facultate aici sau in orice alt oras mai mic in care nu se investeste, raman pur si simplu cu diploma in mana. M-am gandit mult si o sa aleg Timisoara sau Bucuresti..asta e sigur. Ma tot gandeam cat de scump este sa traiesti ca student in unul din cele doua orase, sau in Cluj, unde este la fel de scump ca si in capitala. Ma gandeam ca nu se stie daca atunci parintii mei vor avea posibilitatea sa imi plateasca toate cheltuilile, facultatea, drumurile, banii de buzunar etc..Am stat m-am gandit ceva luni la chestia asta, pana cand a venit vara si m-am angajat 3 luni. Desi dupa un timp incepe sa ti se urasca si sa vrei doar sa stai acasa, nu era bucurie mai mare sa raspund: nu imi trebuie bani de iesit, mai am din salariu.

Facand o conexiune intre trecut si viitor, cred ca este aceeasi situatie. Nu putem renunta la ce ne dorim, nu ne putem ascunde in spatele lenei si fricii, spunand: nu merg la facultate in orasul x pt ca nu am posibilitati. Deja bursele pentru studenti au crescut considerabil, deja locurile de munca in domeniu facultatii s-au diversificat, deja la facultate suntem oameni maturi sa putem face fata vietii. Oricum, sunt sigura ca facultatea nu o voi face sub aripa parintilor. Atunci cand suntem intr-o situatie in care avem banii limitati, invatam sa apreciem valoarea lor, invatam sa stim sa ii investim, invatam sa ne comportam in societate si ne indreptam spre formarea noastra si spre formarea unei familii.

Ma uit de multe ori la prietenii mei care au peste 20 de ani si inca locuiesc cu parintii, inca le cer bani de bilete pentru autobuz, bani pentru iesit in oras cu o fata, bani pentru haine etc. Este normal ca parintele sa te sprijine pana te formezi, dar nu este normal sa refuzi sa te formezi. Poti face foarte bine o facultate, poti sta cu chirie la inceput, poti munci cu norma redusa, sau doar sambata si duminica. Sunt atatea posibilitati in fata carora inchidem ochii de frica de a da de greu. Sunt convinsa ca in primele luni in care o sa fiu departe de casa si o sa am o suma mare de bani, o sa rabd de foame dupa primele trei zile, dar sunt sigura ca dupa 2 luni dupa ce fac greseala asta, a 3a luni stiu sa mi-i calculez corect. Ma tot gandesc ce ar insemna 4 ani de facultate, sa stiu ca si invat, si muncesc si am si rezultate. Adica raportul sta cam asa: 4 ani mai grei in care trebuie sa muncesti un pic, plus 2,3 ani pana gasesti un serviciu bun si reusesti sa te perfectionezi, apoi de la 27 de ani pana la 70, 80 etc…:D sa traiesti doar ca sa te perfectionezi in domeniu, nu sa muncesti doar ca sa iti castigi existenta. Ma intreb daca in intervalul de varsta in care un om poate asimila si invata atat de repede(15-20-25 de ani) refuza sa profite de aceasta posibilitate, plus ca la varsta asta nu prea avem multe obligatii, ma intreb restul vietii ce o sa putem face, daca nu suntem independenti material. Cred ca oricine se poate stradui cativa ani, pentru zeci de ani. Cand vad multi copii care zic: nu pot, asta e , sunt prost, ma apuca pur si simplu tristetea. Aceasta este varsta cand ne formam, nu cand cedam.

Tocmai ce am vorbit cu o prietena despre subiectul acesta. M-a intrebat cum este sa lucrezi, si i-am zis ca e o mare, mare satisfactie, mai ales cand vezi ca munca ta da roade si poti fi cel mai bun in domeniu. Mi-a spus ca si-ar dori si ea tare mult, insa fiind singura la parinti, si crescuta de mica in puf, i-au zis ca o sa ii dea salariu dublu pe care l-ar castiga numai sa stea acasa, sa nu stea in picioare sa vada ce e aia munca. Ea tot incearca sa ii convinga ca isi doreste asta, insa ei refuza sa accepte, zicandu-i ca are toata viata pentru a munci. Pe o parte s-ar putea sa aiba dreptate, dar pe de alta parte mi se pare ca gresesc atat de mult ca nu ii permit, macar un interval de timp, sa simta ce inseamna sa traiasca pe banii ei, sa fie pur si simplu independenta. Mi-a zis ca ar vrea sa traiasca in occident, are 18 ani, sa aiba si scoala, si serviciu, si parintii doar sa o sprijine moral, poate atunci s-ar simti implinita.

Ar fi atat de multe pareri si subiectele legate de acest articol, dar nu vreau sa devina unul plictisitor, asa ca in incheiere o sa scriu ceva ce tine strict de parerea mea personala, de fapt este mai mult un sfat. Desi este o idee cam pesimista, este reala si de ajutor. Atunci cand ne intemeiem o familie, oricat de frumoasa si de invincibila ar parea aceasta relatie, nu se stie timpul cum poate schimba omul, relatia, caracterul, asa ca este bine ca fiecare dintre parteneri sa fie cat de cat independent material, sa stie ca daca va fi vreodata sa se termine, are un loc al lui unde se poate retrage, nu sa fuga plangand la mama, asa cum sunt obiceiurile in Oltenia ca baiatului sa i se lase toata averea, iar fata sa fie trimisa sa isi gaseasca barbat cu apartament, masina etc… Cred ca nici o fata nu ar trebui sa accepte sa isi intemeieze o familie, fara nici un suport material, fara nici o satisfactie in cariera, si doar sa accepte sa faca parte din emblema familiei din Evul Mediu: femeia la cratita!

Nota mea:

Povestea filmului The Invisible a mai fost in alte cateva filme, cel mai renumit este Ghost cu Patrick Swayze si Demi Moore.
Diferenta este ca in The Invisible actiunea este mult mai trasa de par iar in film intalnim cei mai prosti politisti din istoria cinematografica.
Actiunea este simpla, Nick Powell (Justin Chatwin) este batut pana la stadiul de coma de catre fata cea rea din scoala, Annie Newton insa fara ca el sa aiba vreo vina in turnarea acesteia la politie.
Atata timp cat Nick zace inconstient intr-un canal dintr-o padure, sufletul lui umbla prin oras pentru a reusii sa fie descoperit locul unde zace corpul lui. Singura cu care poate comunica este insasi Annie, cea care il batuse. Pe parcursul filmului ne dam seama ca Annie nu este asa rea precum parea si ca pana la urma este singura sansa de supravietuire a lui Nick.

The Invisible este un film mediu si il recomand numai daca nu este nevoie sa renuntati la altceva.

 Din mica mea experienta de viata, am observat ca cei mai complexati sunt barbati. Sper sa nu gresesc. Ma refer complexati grav. M-am tot gandit ce este in capul unui barbat care loveste o femeie? Pe langa lipsa de inteligenta, bun simt si alte principii care lipsesc cu desavarsire, cred ca acel barbat pur si simplu este compexat de felul lui de a fi, si negasind alt mod de a isi exprima sentimentele si ideile, apeleaza la bataie. Toti acesti barbati infirmi cred ca au doua solutii: sa se apuce sa mediteze asupra a ceea ce fac, sau sa taca.
 Cele mai multe complexe intr-o relatie cred ca apar atunci cand diferentele de studii sunt mult prea mari. Degeaba se zice ca iubirea nu tine cont de nimic, bla bla bla, dar cred ca exista doua categorii de oameni: oamenii care vad in viata doar lucrurile normale, banale, si universul oamenilor cu care ai despre ce vorbi: in afara de masa, casa, bautura etc… Imi aduc aminte acum un citat din Arta Conversatiei care mi-a placut tare mult si de aceea am si ales sa scriu despre aceasta tema: “O vreme, cat o sa va iubiti, tu ai sa uiti ca el a fost strungar si el are sa uite ca tu esti intelectuala. Pe orizontala, se uita multe lucruri. Dar oamenii mai stau si vertical. Şi n-are sa treaca multa vreme, si-n timp ce el are să uite probabil mai departe ca tu esti intelectuala, tu ai sa-ti aduci aminte tot mai des ca el nu este intelectual”.Cred foarte mult in acest citat si este unul dupa care fac selectia in viata.
 Imi aduc aminte cat de grijuliu si comunist (daca pot spune asa) era fratele meu cu mine cand era vorba de vreun baiat. Mereu trebuia sa stie toate detaliile, sa stie liceul etc etc… la varste micute nu mi se parea un lucru bun, ma simteam prizoniera. Acum ca am mai crescut un pic, ma gandesc cata dreptate avea. Cat de idioate erau zecile de convorbiri pe mirc sau alte tampenii cu asl, photo, etc etc..
 Acum ca am tot vorbit de complexele barbatilor (printre care cred ca se numara si complexele in domeniul sexual:-??) vine randul sa scriu si despre complexele femeilor. Suntem complexate ca nu reusim sa facem ceva sau ca ca nu ne putem exprima asa cum trebuie. Un complex la fel de grav este cel ce tine de aspectul fizic: de multe ori ezitam sa facem un lucru de frica ca poate nu suntem placute, sau poate ne-a iesit o broboana pe fata sau alte chestii. Cred ca multe complexe sunt si de fite: dar vai nu imi sta bluza cum trebuie, dar vai uite simt ca am un cm in plus in talie si etc…Cred ca de multe ori ne spunem complexele si le evidentiem asa de bine pentru ca ne dorim ca toti ceilalti sa ne spuna: nuu, nu e asa! de fapt esti perfect!
Complexele fizice ar trebuie acceptate, un om nu trebuie sa fie speriat niciodata de ceva ce tine de el, iar cele de materie psihica: precum lipsa de idei, lipsa de exprimare, inlocuirea lor cu solutii precum bataia, jignitul etc..ar trebui sa ne dea de gandit!

“Un om nu trebuie sa incerce sa scape de complexe, ci sa invete sa le accepte, pentru ca ele ii conduc comportamentul in lume”

Ioan Becali, Gica Popescu, Cristi Borcea, Victor Becali, Jean Padureanu, Meme Stoica, Copos Gheorghe si Gigi Netoiu vor fi anchetati de DNA.
DNA sustine ca in perioada 1999 – 2005, cea mai mare parte a sumelor cuvenite cluburilor au fost transferate in conturile
firmelor off-shore din Insulele Virgine si Olanda.

Nu-l vad pe Jiji in lista, voi il vedeti?

Nota mea:

The Nines este o semiporcarie de film chiar daca are 8.0 pe IMDB. Ce a vrut regizorul de la filmul asta sau ce a vrut sa transmita cred ca nici el nu stie.
Nici acum nu stiu cum am rezistat pana la sfarsitul filmului.
In film este vorba chiar despre creatorul lumii care traieste viata a trei personaje in trei lumi diferite, cea a unui actor cu probleme, o gazda a unei emisiuni TV si un realizator de jocuri video.

Daca nu aveti cu ce sa va omorati timpul eu zic sa cautati altceva decat sa priviti acest film.

Maine trebuia sa citim in Catavencu:
“Incredibil!!! trei jurnalisti de la cotidianul nostru au reusit sa intre pe pista aeroportului Henri Coanda si nimeni nu i-a intrebat de sanatate”

Insa astazi citim asa:
“Trei jurnalisti de la Catavencu au fost descoperiti in timp ce incercau sa intre pe pista Aeroportului Henri Coanda”

Au scapat decat cu un advertisment, insa articolul tot unul ratat ramane.

Pentru cei care nu au optat inca pentru un fond de pensii privat astazi este ultima zi in care mai pot adera.
Cei care rateaza si ziua de astazi vor fi distribuiti aleatoriu catre o societate care va gestiona contributiile la fondul de pensii.

Pentru a marca a 25-a aniversare a albumului Thriller, Michael Jackson lanseaza o noua versiune a hit-ului The Girl Is Mine.
Astfel Michael Jackson revine dupa o pauza de 7 ani.

cititi Michael Jackson – Copilul

Greierele canta frecandu-si aripile una de alta. Cu cat temperatura aerului este mai ridicata cu atat numarul cri-cri-urilor este mai mare. Se poate masura temperatura aerului numarand cate cri-cri-uri se aud in 15 secunde.
Daca se adauga 37 la acest numar se obtine cu exactitate temperatura exterioara.