Diferenţa dintre un rege şi un cioban este dată şi de colindători:

Rege:

Cioban:

Au inceput prin luna Mai, anul acesta.

sursa

Acum câteva zile l-am descoperit pe Lucian Boia. Târziu, dar poate la timp. Încă din primele pagini am simţit cum istoria începe să fie, culmea, altfel decât în cărţile de istorie.

Mi-a plăcut să regăsesc România de azi şi de ieri în fiecare pagină. Printre altele (câte idei de articole îţi poate oferi o singură carte) mi-a rămas în minte asta: Abuzul de românism şi detaşarea de România sunt atitudini mentale extreme care se stimulează reciproc şi dovedesc împreună cât de departe suntem încă de normalitate. Mă gândesc la toate situaţiile de viaţa şi simt cum fraza asta ne defineşte. În cel mai banal exemplu, chiar şi într-o postare pe blog, vedem cum România e ori ţara nimănui, ori a tuturor. În videoclipuri ni se arată pădurile virgine şi urşii încă neatinşi de animalitate, iar în realitate aflăm că tot mai mulţi tineri pleacă din ţară. E România extremelor. E anormalitatea gândirii noastre.

Oricât m-aş chinui şi oricât mi-aş dori să găsesc exemple care să ne individualizeze sănătatea mentală colectivă, nu le găsesc. Nici măcar nu mai ştim să facem diferenţierea. Un exemplu banal: nu mai venim la facultate cu o săptămână înainte de vacanţa de Crăciun. E asta normalitate? Şi când vorbesc de noi, mă refer şi la decani şi prodecani. Am căutat astăzi un prodecan, iar cele câteva persoane pe care le-am mai găsit, aproape că au fost enervate de căutarea mea. „Cum adică?”, mă întreabă. „Toată lumea e în vacanţă”, de parcă joi înainte de vineri e cumva sâmbătă şi am încurcat eu zilele. Anormali suntem toţi prin micile excese sau marile prejudecăţi. Abuzul de românism l-am simţit cu toţii de 1 decembrie, când, chiar şi cele mai întunecate sentimente s-au luminat în faţa spiritului patriotic. Detaşarea de România o vedem când vreun vecin plecat câteva luni la muncă în altă ţară uită, dintr-o dată, limba română. Şi capătă, brusc, accentul stâlcit care îi trădează falsitatea.

Ne detaşăm şi ne apropiem de ţară prin situaţiile anormale care ne fac să gândim în extreme. În da şi nu. În iluziile unui prea frumos sau prea urât  teritoriu. Dacă ar fi să găsesc 10 exemple de normalitate legate de România, le-aş găsi cu greu. Nu pentru că nu există, ci doar pentru că nu mai ştim să ne găsim echilibrul. Aşadar, a cui e România? A tuturor sau a nimănui?

Emil Boc si cei doi copii ai sai vor fi protagonistii serialului “Doi copii si jumatate”.

******************************************

I: Cum il recunosti pe Mos Craciunul tiganilor?
R: Umbla pe cer cu șasă reni frumosi.

******************************************

Cica o partida de sex echivaleaza cu 8 km de alergare!
Cine dracu’ alearga 8 km in 30 de secunde?!

******************************************

‎- Hai fiule, inca un pas, inca un pas, inca unul, asa, asa, micut, incet-incet! Marieeee, adu’ repede camera video sa-l filmam pe feciorasul nostru. A venit de la balul de absolvire!

******************************************

Culmea narcisismului: in timpul orgasmului sa-ti strigi propriul nume.

******************************************

Cea mai fericita femeie din Romania este Oana Lis. La ea vine mosul in fiecare seara.

******************************************

La restaurant:
- Mai doriti ceva?
- Da, va rog sa flambati nota de plata!

******************************************

‎- Alo!… Buna iubita, ce faci?
- Rau iubitule, acasa, mi-e rau. Tu?
- La intrarea in club, chiar in spatele tau!

******************************************

I: De ce e Mos Craciun mereu fericit?
R: Pentru ca stie unde stau fetitele rele…

******************************************

Daca la alegeri s-ar vota “care dintre deputati ar trebui inchisi”, prezenta la urne ar fi aproape 100%.

******************************************

Toti oamenii aduc fericire… Unii prin prezenta lor, altii prin absenta!

******************************************

Dupa ce fata lui Chuck Norris si-a pierdut virginitatea, acesta i-a adus-o inapoi.

******************************************

Un barbat adevarat face o femeie sa-si ude lenjeria, nu ochii!

******************************************

Otopeni: cea mai rapida si sigura cale de iesire a romanilor din criza.

******************************************

Sala de trofee a clubului Dinamo a fost jefuita! S-au furat doua scaune si o masa.

******************************************

Exista o linie foarte fina intre a pescui si a sta pe mal ca un idiot.

******************************************

Pentru cei care doresc sa citeasca zilnic bancuri noi, exista urmatoarele posibilitati:

- instalati aplicatia pe telefon (Andoid)
- urmariti contul de Twitter
- dati un “Like” pe Facebook
- abonati-va prin Email
- abonati-va la RSS Feed

Nota mea:

“Blogging is not writing. It’s just graffiti with punctuation.” este un citat memorabil din film si, totodata, cam singura chestie care mi-a placut.

In ciuda numarului mare de actori buni pe care i-a avut la dispozitie, regizorul Steven Soderbergh (Traffic, Erin Brockovich, Ocean’s Eleven) s-a chinuit atat de mult sa prezinte cat mai realist raspandirea virusului letal ca, in loc de un film artistic, i-a iesit mai mult un documentar.

Dintre actori, cel mai mult mi-a placut de Jude Law.

Primit in teste de la evoMAG, telefonul Lumia 800 este primul Nokia cu Windows Phone Mango.

La exterior, Nokia Lumia 800 seamana ca doua picaturi de apa cu Nokia N9, care foloseste sistemul de operare MeeGo.

La fel ca majoritatea celor care au vazut prima data telefonul, am admirat designul unibody, insa, chiar daca arata bine, din punct de vedere practic as fi preferat niste muchii mai rotunjite la colturi, ecranul sa nu fie peste nivelul carcasei de policarbonat si butoanele de pe lateral sa fie lucrate mai cu grija (agata si produc zgomot la trecerea cu degetul peste ele). De aceea am si preferat sa tin telefonul in husa de cauciuc, care a venit in cutia telefonului.

Totusi, telefonul arata bine, este bine inchegat, iar policarbonatul folosit la carcasa unibody ii confera o rezistenta pe care n-am mai intalnit-o demult la un telefon.

Nokia Lumia 800 vine cu un procesor single core Qualcomm de 1.4 GHz, memorie RAM de 512 (desi cateva aplicatii aratau ca sunt doar 363 MB!) si memorie interna de 16 GB. Insa primul care iese in evidenta este ecranul de 3,7 inci (800 x 480 pixeli si 252 pixeli per inch). Deh, tehnologie AMOLED ClearBlack cu protectie Gorilla Glass care, in combinatie cu carcasa neagra a telefonului, reuseste sa ascunda cu succes granita dintre ele. Am mai remarcat ca ecranul nu are probleme in lumina soarelui.
Telefonul are o greutate de 142g.

Pe fata telefonului se gasesc cele trei butoane (back, home, search) si senzorul de lumina. Din pacate, nu exista si o camera frontala. Pentru multitasking trebuie tinut apasat butonul back si veti avea acces la ultimele 5 aplicatii deschise.

Difuzorul telefonului se afla in partea de jos a telefonului.

Pe partea laterala dreapta se regasesc butoanele pentru volum, butonul On/Off si butonul dedicat camerei. Daca se tine apasat timp de 2-3 secunde, camera poate fi pornita din butonul dedicat camerei fara ca telefonul sa fie deblocat.

Citeste mai departe »

via

Nici nouă nu ne vine să credem. Nu că facem patru ani, ci că ne-am amintit fix azi când am scris primul articol, demult, 19 decembrie 2007. Nu e cifră magică, nici de basme, nici tristă. E un 4 care ne defineşte şi pe care sperăm să îl adunăm cu multe alte numere de acum înainte.

Ne întrebăm cum de am găsit inspiraţie pentru cele aproape 1500 de zile de când existăm. Trebuie să mărturisesc că eu sunt leneşa blogului şi aproape, în fiecare dimineaţă când găsesc o scuză bună să nu scriu (examene, facultate, oraş etc), mă salvează Dan, care îşi face timp zi de zi pentru cititori. Cititori pe care îi cunoaştem aproape de la începuturi. De când ne criticau pentru greşelile de începători sau datul cu părerea aiurea, ori ne ridicau în slăvi cu câte un „speechless”.

Avem zilnic peste 1000 de vizitatori. Ne lăudăm pentru că ştim cât de greu se întreţine ceva în online. Trebuie să investeşti în tine ca mai apoi ceilalţi să îşi investească timpul în produsul tău, respectiv articolul de pe blog. Pare o joacă de copii care nu rezistă fără seriozitate. Nu rezistă cu scandaluri (îmi amintesc şi acum că o singură dată am scris ceva semi-rău de un alt blogger, iar Dan, vărul meu m-a certat că nu îi respect părerea – şi avea dreptate). Nu rezistă prin articole fabricate de alţii. Nu rezistă prin plagiat.

Spuse.ro nu este cel mai mare blog. Nici cel mai bun. Dar e al nostru. E nemanipulat. Nevândut. Nu scriem de bine despre companii pe care le-am criticat şi care acum le cumpără altora cuvintele. Scriem în schimb despre serviciile şi produsele care ne plac. Pe care le folosim. Scriem şi de rău: despre profesori, facultate, serviciu, politică, educaţie, sănătate. Că avem materie primă. Şi ne place să o transformăm în informaţie. Argumentată, că păreri gratis găsim pe întreg internetul. În toate limbile.

Aşadar, îţi spunem la mulţi ani, dragă blogule! Să ne trăieşti şi să le faci cinste cititorilor! Cu articole, că vinul îl dăm la 5 ani!

Cadou de la Bianca, cititoare şi prietenă de nădejde, care îmi trimite sms-uri când îi place sau nu ce scriem:

A trecut ceva timp de când noi, bloggerii craioveni, nu ne-am mai întâlnit. Blogatu ne trage de mânecă şi ne propune o întâlnire miercuri, 21 decembrie, ora 20:00, în No Limit Pub. Aşadar, dacă nu aveţi planuri de ski prin ţări străine sau nu mergeţi să mâncaţi şorici la bunici, ar fi frumos să veniţi. Invitaţia  este valabilă şi pentru twitterişti sau pentru cei care doar vor să bea o bere cu oameni faini.

Frumos ar fi să anunţăm cei care putem, ca să îi încurajăm şi pe alţii să vină. Eu una după astfel de criterii am răspuns invitaţiei de pe mail: “dacă mai vine lume, vin şi eu:d”. Aşa că putem confirma aici, pe twitter, facebook, mail etc.