Curiozitatea de a vedea la treaba un gigant cu ecranul Super AMOLED de 5,3 inci, cu procesor dual-core de 1.4 GHz si dotat cu S Pen este motivul pentru care am cerut in teste de la evoMAG telefonul Samsung Galaxy Note.

La prima, a doua si a treia vedere, telefonul este impresionant, iar din punctul meu de vedere, ca dimensiune, telefonul se incadreaza la limita maxima a unui smartphone si la limita minima a unei tablete.

Din punct de vedere al constructiei, Galaxy Note pare mai bine facut decat Galaxy S II.
In ciuda dimensiunilor (146.9 x 83 x 9.7 mm) telefonul cantareste 178 de grame.

Marginile telefonului sunt din metal rotunjit, iar pe fata acoperita cu sticla Gorilla Glass se afla un singur buton, cel de home. Tot pe fata se gaseste si camera frontala de 2 MP, senzorul de lumina si difuzorul pentru convorbirile telefonice.

In partea de jos a telefonului se afla mufa microUSB, locasul pentru S Pen si un microfon.

Pe partea laterala dreapta, telefonul are doar butonul On/Off.

Pe partea laterala stanga se afla tasta pentru volum.

In partea de sus, pe lateral, se afla mufa jack de 3,5 mm si al doilea microfon (folosit la inregistrarile video pentru sunet stereo).

Pe partea din spate, telefonul are un capac detasabil, construit dintr-un plastic subtire texturat (ofera o aderenta foarte buna). Tot aici se gaseste camera principala de 8 MP (capabila sa filmeze clipuri FullHD) cu LED-ul flash si, in partea de jos, difuzorul telefonului.

Sub capac se gaseste bateria Li-Ion de 2500 mAh si sloturile pentru SIM si cardul SD.

Lucruri interesante despre S Pen:

- nu functioneaza si pe ecranul de la Galaxy S II sau alt telefon.
- prin apasarea butonului de pe S Pen si atingerea ecranului se pot face screenshot-uri.
- prin apasarea butonului si atingerea ecranului de doua ori se deschide aplicatia pentru note.
- pentru ca programatorii sa poata dezvolta aplicatii care sa beneficieze de S Pen, Samsung a lansat un API pentru acesta

Cu cei 285 pixeli per inch si tehnologia Super AMOLED, ecranul lui Galaxy Note (800 x 1280 pixeli) se poate compara cu cel de pe Galaxy S II sau Galaxy Nexus.

Camera are functia autofocus si blit cu led, iar pozele ies la o rezolutie maxima de 3264×2448 pixeli. Calitatea pozelor este buna, mai ales in conditii de lumina, iar la partea video mi s-a parut peste Galaxy S II.
Mai jos este un video sample:

Aici gasiti cateva poze facute cu telefonul.

In ciuda dimensiunii ecranului si a procesorului dual-core, acumulatorul Li-Ion de 2500 mAh reuseste sa duca autonomia lui Samsung Galaxy Note aproape de a unui smartphone cu ecranul de 4,3 inci.

Odata cu versiune de Android 2.3.5 si TouchWiz 4.0, browser-ul vine cu cateva lucruri in plus. De exemplu, acum tab-urile sunt mai usor de creat si de administrat.

De remarcat ca, prin dubla apasare a butonului Home, telefonul ofera acces la o functie asemanatoare Siri. Din pacate, functioneaza doar in limba engleza.

Hardware:

Ecran Super AMOLED de 5.3 inchi si 1280×800 pixeli
Procesor Exynor dual-core ARM Cortex A9 la 1,4 GHz
Memorie RAM de 1 GB
Memorie interna de 16 sau 32 GB
Slot microSD-uri de pana la 32 de GB
Wi-Fi 802.11 a/b/g/n
DLNA
Bluetooth 3.0
LTE
microUSB
Sistem de operare Android 2.3.5 (Gingerbread)
Camera de 8 MP si blit cu LED + camera secundara de 2 MP
S Pen
Giroscop
Barometru
Acumulator Li-Ion de 2500 mAh

Ce mi-a placut la Samsung Galaxy Note:

+ dotarile hardware
+ S Pen-ul si aplicatiile dedicate lui
+ calitatea ecranului
+ constructia
+ tastatura swype
+ functia DLNA
+ meniul in limba romana
+ magazinul de muzica Music Hub
+ editorul foto
+ sincronizarea wireless prin Kies Air
+ noile sunete de pe telefon pentru apeluri si mesaje

Ce nu mi-a placut:

- lipsa potului HDMI
- nu are led pentru notificari
- pozitionarea butonului de pornire/oprire pe partea laterala dreapta. Pentru a nu fi apasat din gresala, este mult mai bine pus in partea de sus, langa mufa jack de 3,5 mm.
- pentru ca se afla chiar langa margine, senzorului pentru camera poate fi opturat din greseala.

Aici gasiti cateva screenshot-uri facute cu ajutorul S Pen-ului.

Concluzii:

Parerea mea este ca telefonul nu va bate recordul de vanzari, insa va fi un succes si va ramane un punct de reper in segmentul pentru care a fost gandit.

Galaxy Note nu se adreseaza celor care vorbesc mult la telefon si celor care le place sa foloseasca telefonul cu o singura mana.

In schimb, dintre toate smartphone-urile care se gasesc acum pe piata, cu Galaxy Note vei avea cea mai placuta experienta in browsing, aplicatiile office, jocuri, citirea cartilor digitale, navigatie GPS si vizualizarea filmelor (ruleaza fara probleme mkv-uri 1080p). In plus, este sigur ca va primi o actualizare la Android 4.0 Ice Cream Sandwich.

Telefonul il gasiti la evoMAG.ro la pretul de 2499 de lei.

Am participat, timp de trei zile, la organizarea Festivalului Studenţesc „Rock, Jazz, Folk” din Craiova. De fapt, am făcut voluntariatul împreună cu alţi şapte colegi de facultate şi ne-am ocupat de trupele care au venit să cânte la eveniment (a fost concurs în cadrul festivalului la care au participat formaţii din Cluj, Sibiu, Bucureşti, Galaţi, Braşov,Iaşi, Timişoara şi Craiova).

Recunosc că am pornit de la ideea că nu o să învăţ nimic din toată treaba asta, ba mai mult o să pierd timpul împărţind invitaţii şi comunicate de presă. Din fericire sau poate din foarte mult noroc, am reuşit să câştig enorm de mult pe latura umană. Am cunoscut în primul rând oameni faini. Veniţi din toate zonele ţării, cu vise, voce, talent, devotament. În prima seară de jazz am admirat cum vocile uimitoare ale echipelor din Cluj şi Sibiu au mişcat fiecare picior al celor prezenţi în sală. Vedeam cupluri care se îmbrăţişau doar pentru că melodia oferea iubire, sau tineri care se priveau doar pentru că era de admirat muzica bună. Au făcut colegele mele interviu cu Mugurel Vrabete, care a venit să cânte cu Basorelief. Un adevărat domn pe care îl poţi asculta oricât cum povesteşte. Cei de la Guilty Lemon (doi membri ai formaţiei fac parte din trupa lui Horia Brenciu) au cântat ca pentru marile spectacole ale Europei.

Un mic interviu cu Viţa de Vie

A doua seară, de rock şi folk, a făcut posibil un vis al multor craioveni sătui de house şi cluburi obosite de reduceri la vodkă. Au venit cei de la Viţa de Vie, care au arătat că muzica se simte. Mâini încordate pe microfon, chitări perfect acordate, tobe răsunătoare, spectacol venit dintre scenă spre public şi invers. Am reuşit, împreună cu Ana, colegă de facultate, să le luăm un interviu celor de la Viţa de Vie (îl citiţi aici dacă sunteţi curioşi). Nu interviul în sine contează, ci că, în autocarul în care le-am pus întrebările, în drum spre locul unde aveau să cânte, am lăsat impresia că nişte tinere de 20 de ani au formulări „bune şi drăguţe”. E o satisfacţie pe care poate nu o mai simţi în timp, după mulţi ani de meserie, dar care, la 20 de ani, îţi dă curaj că poţi fi altfel decât „cum te simţi?, câte formaţii cântă în seara asta?”.

A urmat apoi a treia seară, unde Mircea Vintilă a arătat ce înseamnă un om adevărat (vă vorbeam de latura umană la început). Pe mine pur şi simplu m-a cucerit modestia şi simplitatea unui cântăreţ a cărui trupă (Colibri) face să cânte, la unison, o sală întreagă. Iar la balcoane şi loje să vezi cum mâinile unor indivizi total diferiţi şi necunoscuţi, se unesc sub versurile aceloraşi sunete. Cei de la Luna Amară au punctat cu aceleaşi calităţi profesionale şi umane.

Atunci când „Jos pălăria” te face să te simţi important

Dar mulţumirea supremă cu care am rămas după acest festival este dată de prieteniile pe care le-am legat cu formaţiile care au fost în concurs. Pot să închid ochii şi să îmi amintesc că fiecare dintre concurenţi ne-a vorbit de condiţiile bune de cazare, de primirea călduroasă, de respectul lor în faţa muncii noastre, de publicul care a aplaudat, de efortul de a îi face să se simtă în Craiova ca acasă, sau să simtă că muzica lor e iubită aici. Şi zic eu că am reuşit să arătăm măcar că, dincolo de problemele de organizare, sonorizare, protocol etc, există oameni care ştiu să aprecieze un gest făcut cu zâmbetul pe buze. Şi, în ultima seară, în drum spre hotel, trupa din Braşov ne-a spus „Jos pălăria” pentru tot ce am reuşit să facem.

Au fost şi părţi rele, le citiţi în presa locală, am vrut să arăt şi 1% din ceea ce alţii nu au vrut să vadă.

P.S. Nu am dat numele formaţiilor din concurs pentru că mi se pare un mod prea simplist de a defini ce au însemnat ele în cadrul festivalului din Craiova. Dar sigur, pe viitor, vom avea multe de scris, de bine, despre ele.

Ca tot apar peste tot articole tembele cu pregatirile Chinei pentru Al Treilea Razboi Mondial.

China a crescut in ultimul timp datorita exporturilor pe care le face in zone precum SUA si Europa. Insa diferenta dintre exporturi si importuri este ca importurile le iei de unde vrei tu, iar exporturile le faci unde vor altii.
De exemplu, chinezii castiga in fiecare an sute de miliarde de dolari numai din schimburile comerciale cu SUA, insa maine pot sa primeasca un frumos embargou care sa-i lase fara banii astia.

Explicati-mi si mie logic, de dragul Iranului sau al Coreei de Nord, de ce s-ar pune China rau exact cu cei care ii cumpara produsele?

Am zis c-am pus-o de o afacere, cand mi-am luat din Auchan o tigaie Dry Cooker cu 45 de lei, in loc de 149 lei, cat este cea din reclama de la tv. Aceeasi tigaie pe care am cumparat-o eu am mai vazut-o si in alte magazine, iar pretul variaza intre 40 si 80 de lei.

Cand am ajuns cu ea acasa si i-am ridicat capacul, am ramas dezamagit. Tigaia fara capac cantareste doar 420 grame!

Dupa o saptamana arata cam asa:

P.S. Este singura tigaie pe care am curajul sa fac pariu ca o indoi cu mana.

P.S. 2 Peste cateva zile va zic si parerea despre tigaia la care ii face reclama Mirabela Dauer

Incepand de astazi, eMAG a introdus in oferta lor politele RCA.

Pentru client, totul se desfasoara foarte simplu: intr-o singura pagina, oricine poate compara toate ofertele din piata si poate comanda o polita de asigurare care ii va fi livrata a doua zi, in orice localitate din tara.

Toata luna decembrie eMAG ofera un discount suplimentar de 15% la orice polita RCA.

Cu o noua interfata si cateva chestii in plus, ieri a aparut Twitter 3.0 pentru Android. Partea interesanta este ca eu n-am vazut butounul pentru logout.

Cate calculatoare cu Yahoo! Messenger instalat pe ele stiti? Sunt multe, nu?

Eh, cum ar fi daca Yahoo! Messenger:

- ar avea un sistem care sa permita transferul de bani. Ceva in genul PayPal. Click pe cineva din lista, alegi suma pe care vrei s-o trimiti, primesti pe telefon un sms cu un cod de securitate, bagi codul si gata.
- ar oferi un spatiu de 1GB fiecarui utilizator. In genul Dropbox. Sa ai acces la documentele/programele/pozele din acel spatiu de pe orice calculator conectat la internet si cu Yahoo! Messenger instalat.
- ar oferi posibilitatea sa ai controlul de la distanta asupra unui calculator. Ceva in genul TeamViewer. De exemplu, sa poti repara calculatorul parintilor/prietenilor de la distanta.
- ar exista un serviciu de inchiriat filme/seriale pe care sa le pot vedea in decurs de cateva zile de pe orice calculator cu Yahoo! Messenger instalat.
- ar oferi posibilitatea sa poti suna oriunde in lume pe fix sau mobil la un pret mic.

In conditiile in care au o aplicatie care se gaseste pe majoritatea calculatoarelor, e greu de inteles de ce cei de la Yahoo nu stiu/nu vor sa beneficieze de acest avantaj.

Eram în primii ani de liceu şi Universitatea Craiova avea meci, într-un weekend, cu Rapidul. Citeam entuziasmată cum fanii Ştiinţei se grupau şi se întâlneau pentru confecţionarea de bannere şi mesaje de susţinere. Îmi simţeam corpul vibrând de fiecare dată când vreun coleg îmi amintea de meci şi număram cât mai e până la 20:00, ora pe la care era programată partida.

Doar că, în ziua cu meciul am aflat şi că biletele erau scumpe pentru momentul de criză prin care treceam. Eram la limita dezamăgirii că nu pot fi pe stadion şi a speranţei că mai există o soluţie. Şi desigur, a existat. M-am întâlnit cu un prieten, la fel de sărac şi nici măcar mare fan al Ştiinţei şi l-am rugat să mă ajute să văd meciul. Aşa am ajuns, pe la 19:30 lângă stadion, unde sunt şi blocuri-turn. Era cea mai bună metodă să scap fără bilet şi să fiu, impropriu „pe stadion”. Doar că – fiecare plan bun are şi o parte care nu reuşeşte. Nu aveam cum să intrăm în bloc fiindcă erau interfoane puse. Şi am sunat la diferite apartamente – ba nu răspundea nimeni, ba ne întreba cine suntem şi de emoţii silabiseam ceva ce sigur nu deschidea uşa. Poşta nu putea veni seara, nici pliantele promoţionale. Aşa că m-am dat drept o vecină fără cheie.

Am ajuns cu liftul la ultimul etaj, de fapt undeva în pod, într-o uscătorie. Un geam mic, aburit, şi o înălţime la care cei 170 de centimetri ai mei nu ajungeau. Doar că ţipetele, muzica şi în câteva minute imnul Craiovei erau mai puternice decât statura mea ridicol de mică în acele momente. Aşa că am improvizat. Am pus nişte lăzi, m-am sprijinit pe geam şi am privit meciul. Şi l-am ascultat. De la etajul opt sau nouă. După aproape două ore de stat într-un turn gri, întunecos, am fost fericită că am văzut meciul. Şi că am fost o mică parte dintre susţinători.

Atmosfera la un meci al Universităţii Craiova

Şi îmi aduc aminte de aceste momente cu nostalgie. Nu doar pentru că nu mai există Universitatea Craiova, ci pentru că alţi suporteri nu ştiu să iubească sportul. Să îşi iubească echipă. Că au ce să admire, şi cu toate astea înjură, urlă, rănesc, urăsc. Nu ştiu ce a însemnat Craiova pentru cei 20.000 de suporteri veniţi la fiecare meci „aproape” important, doar că pentru mine a fost acea jumătate pe care nu o înşeli, nu o cerţi, nu o uiţi, nu o răneşti. O susţii chiar şi atunci când, de pe ultimele locuri, reuşeşte să adune 10% din populaţia unui oraş într-un singur loc. Pe Ion Oblemenco.

Iar voi, steliştilor şi dinamoviştilor, când veţi învăţa să vă iubiţi cu adevărat echipele?