6 Opinii pentru “Pana unde cu singuratatea?”

1. ByREV says:

   August 7, 2010 at 10:38 pm

   scoate banii si tehnologia din ecuatie si vezi ce rezulta .

   Din anul 1400 la 1500 nu a aparut nimic nou care sa cresca prapastia tehnologica dintre generatii, acum unii s-au nascut cu Televizor cu Lampi si Telejurnal, altii cu un QuadCore, TV 3D si P*RN la discretie … ce diferenta sa fie oare intre ei ?

   Ala cu telejurnalul aveau timp berechet sa faca copii, astia de abia au timp s’o “lase din mana” la cate porcarii sunt libere, la ce le mai trebe prietene, femei, cand la un clik distanta vezi ca n’a vazut parisul.

   Generatiile nu se inteleg si asta basta, insa partea proasta e ca nu se intelge frate cu frate, sot cu nevasta … etc.

   Ce ne rezerva viitorul ? Uh, ce as vrea sa stiu si eu
   Probabil fiecare pentru el … dispozitive electronice ptr placerile virtuale, sexul “pe bune” va fi un diamant rar, iar copii vor fi scosi din laborator: vezi filmul Gattaca (1997)

   Reply
   • Flori says:

     August 7, 2010 at 11:03 pm

     Nu imi da vesti atat de proaste. Spune-mi macar ca vor mai exista duminici in familie, iesit la iarba verde, castele de nisip la plaja, gem si zacusca facute in casa de toata familia, revelioane cu remy si table, carti seara in familie si zile de nastere cu torturi mari.

     Eu sincer ma cam tem de singuratate si sper sa nu ajung sa fac cele descrise de tine, in schimbul caldurii unei familii.

     Reply
     • ByREV says:

       August 7, 2010 at 11:22 pm

       uf, aceste lucruri nu vor dispare , dar vor fi numai in societatea care nu va tine pasul cu tehnologia si pentru cei care refuza supra-tehnologizarea. Pana la urma nu vor avea incotro, fara tehnologie nu vor supravietui, decat cu broaste si serpi. Fara sa te inchini la fatidica cifra a diavolului 666 nu vei putea cumpara hrana, apa potabila, si sanatate, probabil cele mai scumpe lucruri peste 20-30 de ani.

       Desigur, vor exista intotdeauna oameni care vor incerca sa mentina traditia familiei, ceea ce spui tu, insa nu stim daca vom fi printre ei .

       Ceea ce vad eu ca familie peste 50 de ani e cam departe de conceptia de azi, un dezastru. , solitari si cibernetici.

       Idealul social de comunitate ca si familie a fost poate acum 10 mii de ani: 3 barbati aduceau hrana, 3 pazeau “turma” , 3 faceau munca grea si femeile se ocupau de familie, asta este ordinea naturala a lucrurilor. Rar exista in natura solitudine si rar exista specii care’si dedica viata unui singur partener, monogamie.

       Bine, acum or sa vina altii si-or sa zica: ba, tu ai ceva cu familia traditionala, etc. Nu, nu am nimic, eu doar am spus un punct de vedere din planul evolutiei, insa fiecare crede ce vrea.

       Acum sa nu ma intrebi cate femei erau in grup, cu cine si cum se imperecheau sau cum aveau grija de copii, habar nu am.

       Ideea este ca familia de genul asta este ca un rulment cu 10 bile, oricate bile ar fi scoase, cat timp mai raman cel putin jumatate, rulmentul funtioneaza aproape perfect . Intr’o familie traditionala, o pierdere unui membru poate insemna pierderea intregii familii.

       Poate ca eu gandesc prea departe, prea liberal si prea darwinist, insa eu gandesc logic, chiar daca logica mea pare ca este mai presus de sentimente, de dragoste, de devotament!
2. Serginho says:

   August 8, 2010 at 2:46 pm

   Cu totii avem nevoie de un moment de liniste, de singuratate, dar asta nu tine mai mult de o zi, de un week-end… asa sa ne relaxam si sa ne punem in ordine ideile.

   Insa, unii sunt mai introvertiti si prefera sau mai bine zis au o obsesie fata de singuratate.

   Asta tine si de parinti, anturaj, prieteni, scoala si asa mai departe. Pentru ca nu te nasti asa… ci dupa ce te nasti iti formezi propria personalitate, propriul caracter si asa mai departe.

   Reply
3. Neydamn says:

   August 8, 2010 at 11:17 pm

   Hmm, draga Flori. Lasa-ma sa te anunt ca viziunea ta care o ai asupra familie, inca este impartasita de multi oameni. Inclusiv eu. Urasc singuratatea, ma deprima, ma doboara, daca as sta izolat doar cu un computer. Ironie nu? Tehnologie, atatea retele de socializare, dar e ca un drog. Un fel de heroina, care iti induce o stare si atat, si apoi ca sa simti aceea stare din nou, trebuie sa iei drogul din nou. Rezista doar cei care, desi au tehnologia la mana lor, si o folosesc zilnic, nu uita sa iasa din casa, sa comunice, sa vorbeasca nu doar online, ci face-to-face. Eu fara lucrurile astea, fara sa merg cu prietenii la munte, intr-o excursie de urcare pe picioare cu corturile in spinare si sacii de dormit, as muri. Fara sa ma intalnesc cu prietenii mei, si fara sa cunosc lume noua, as muri. M-as ofili ca o floare neingrijita, ce sta intr-un colt intr-o camera foarte intunecata.

   Nu mi-e teama de cine sunt eu, nu imi e frica de ce vor zice ceilalati despre mine. Eu sunt impacat cu mine insumi, mai mult ma accept asa cum sunt, cu bune si rele, insa hai sa va zic ceva. Sunt enorm de fericit, caci, desi am terminat informatica atat liceul cat si facultatea, si urmeaza masterul, deci folosesc computerul zilnic, am o groaza de prieteni, am o groaza de aventuri de povestit, am o groaza de experiente offline. Am multe de zis, multe de impartasit, si mai ales, multi oameni de cunoscut. Ador diversivitatea, ador sa cunosc si sa aflu oameni cu aceasi mentalitate, personalitate, caracter, principii de viata, ca si a mea, cat si diferita de a mea. Accept pe toti asa cum sunt, caci cine sunt eu sa judec?

   P.S: Cat despre partea cu gatitul in singuratate mi se pare naspa. E de n ori mai fun sa gatesti impreuna cu cineva, decat sa gatesti de unul singur. Ador sa gatesc, si mai ales, ador sa gatesc cu cineva
   P.S2: Scuze ca scrisai ditamai comentariul, sper ca nu te superi.

   Reply
4. alin maramu" says:

   August 10, 2010 at 2:20 pm

   in ziua de azi nimeni nu iti mai ofera ce ai zis tu mai sus, deci e singuratate fortata nu voita

   Reply