Recunosc, prima data m-a atras titlul, iar apoi am observat ca este scrisa de Gabriel Garcia Marquez. Poate ca nu sunt asa de matura in domeniul cititului si nu pot face o critica intr-un mod corect, poate nici macar bine, a unei carti, insa probabil ceea ce am inteles si ce mi-a dat de gandit este mult mai important pentru mine decat sa gasesc raspunsul corect.

Povestea tarfelor mele triste este cartea pe care am citit-o in timp record, in maxim 2 ore, pentru ca mi-a placut, dar si pentru ca este mica, prea mica pentru un roman si prea mare pentru o povestire. O vom numi roman scurt. Cartea are la baza doua idei principale: batranetea este o perioada greu de trait atunci cand esti singur, iar a doua este ca orice moment este potrivit pentru a te indragosti. Astfel, ne este relata povestea unui ziarist care implinea 90 de ani. Povestirea are forma unui monolog, unei confesiuni, destainuri. Barbatul avusese peste 500 de aventuri in viata sa, insa cu femei pe care de fiecare data le platea pentru a face sex cu el. Voind sa isi faca un cadou special la varsta de 90 ani, a hotarat sa mearga la bordelul Rosei Cabarcas si sa ceara pentru o noapte o adolescenta virgina. Fata era de o frumusete nativa, dupa cum observase batranul privindu-o dormind dezbracata, numind-o Delgadina. Desi platise pentru a face dragoste cu ea, a fost prima femeie pe care nu o putea atinge si pentru care a facut o obsesie. De fapt, s-a indragostit. La varsta de 90 de ani era fascinat de o adolescenta de 14 ani. Cum isi va trai ultimele clipe din viata, ultimii ani, ramane sa descoperiti citind cartea.

Despre Marquez pot spune, dupa ce am citit aceasta carte, ca este tipul caruia ii plac extremele. Trece cu foarte mare usurinta de limita imposibilului, iar povestea in sine este mai putin reala decat morala pe care trebuie sa o invatam din aceste pagini. Iubirea este sentimentul care ne inalta indiferent de varsta, religie, culoare, circumstante, iar “sexul e consolarea care-ti mai ramane atunci cand nu-ti ajunge dragostea.”

Cartea “Povestea tarfelor mele triste” o puteti citi si aici.