Sunt de acord ca fiecare om merita a doua sansa. Sunt de acord ca oamenii au nevoie de sprijin din partea statului, insa si din partea celor care le pot oferi conditii de dezvoltare, integrare si asigurarea unui viitor. Ceea ce ma nelamureste pe mine este gandul ca puscariasilor li se acorda sanse care pot avea doua directii: sa ii aduca pe calea cea buna sau sa le ofere din nou sansa sa faca rau.

Cinci detinuti de la Penitenciarul pentru Minori si Tineri Craiova au fost selectati aseara pentru rolurile din filmul “Eu cand vreau sa fluier, fluier”. Tinerii au fost inchisi pentru furt, talharie si omor. Patru dintre detinuti vor avea in film roluri secundare. Sursa

Unui criminal i se ofera sansa de a fi actor. Un om care a ucis poate un tata lasand in urma o familie indurerata, poate un copil lasand in urma parintii fara nicio speranta, poate un om nevinovat care avea planuri de viitor. Acel criminal este pedepsit cu cativa ani in inchisoare, poate eliberat si mai devreme pentru un bun comportament, avand ocazia sa joace in film “un rol mai dur, trebuind sa para violent, nelinistit“.

Exista de asemenea si copii deosebiti, care incearca din rasputeri sa isi formeze un viitor, sa joace intr-o piesa de teatru, sa fie recunoscuti pentru ceea ce fac. Din pacate, rar am vazut ca nu stiu ce regizor sa mearga intr-un liceu si sa faca munca voluntariata, platind elevii pentru rolul rol in piesa.

Acum intrebarea este? Isi vor da seama vreodata acesti oameni din puscarie cat rau au cauzat prin actele lor? Sau poate e doar o intamplare pe care o platesc cu cativa ani de inchisoare, dupa care isi pot reface viata in tihna. Sper doar ca aceste actiuni de culturalizare si de deschiderea unor noi porti sa aiba o puternica influenta in schimbarea caracterelor celor ce se afla dupa gratii.