spuse pe bune, bine si apasat
19 Jan 08
Ieri am avut religie – singura ora unde profesorul vine fara catalog, si cu toate astea nu avem nici un absent. Raspunsul este simplu, este singura ora unde suntem lasati sa ne spunem cu adevarat punctul de vedere. Domnul meu profesor era cam abatut, ba chiar a venit cu catalogul, insa nu sa puna absente, ci sa ne mai dea cate o nota buna. Cand il intrebam ce a patit, era asa ganditor, la care ne intreaba: “Voi vreti sa se scoata ora de religie din orarul vostru?” Noi toti, logic, am raspuns nu, nestiind ca asa se va intampla. Atunci ne-a explicat ca intr-adevar religia se va scoate din scoli. Cand am auzit,pe fetele tuturor se putea citi tristetea si neintelegerea.
Cum se desfasura la noi in liceu ora de religie? Domnul profesor venea, bineinteles mereu foarte bine-dispus, noi eram la fel foarte fericiti ca avem religie. La fiecare ora puteam alege un subiect, ne strangeam toti pe niste banci, si mereu aveam ora deschisa. Fiecare spunea cate un caz care uimea, fiecare isi spunea punctul de vedere, mereu se facea legatura, iar domnul ne linistea cu cate un citat din Biblie. Nu foarte de mult am vorbit despre satanismul in rock, fiecare am adus carti, materiale, dezbateam fiecare amanunt. Acum cateva saptamani am vorbit despre faptul ca multi oameni refuza sa creada ca exista iadul si raiul, iar cei care cred spun: lasa, ca cei care nu cred in asa ceva ajung in iad, insa daca ne gandim diavolul este in iad, si el stie cel mai bine ca exista Raiul si Dumnezeu. Atatea si atatea pilde pe care le-am citit si ne-au dat de gandit. Ieri am discutat despre rugaciune. Noi toti ziceam ca rugaciunea trebuie spusa doar atunci cand simtim cu adevarat, nu trebuie formala. Domnul profesor ne-a contrazis, este bine spusa si in mod formal, 10 minute pe zi sa ne rezervam epntru asa ceva. Si ne-a dat un exemplu: un text de 10 randuri daca il citim timp de o saptamana ni se uraste, nu mai suportam sa citim acel text. De cate mii de ani este rugaciunea ” Tatal nostru”? Cate mii de generatii au spus-o in fiecare zi, si nu s-au plictisit? Pentru ca rugaciunea nu este facuta de oameni, ci de sfinti. Si multe, multe alte subiecte. Ne aducea mereu orice carte vroiam sa o citim, ne imprumuta tot felu de materiale. Era perfecta ora de religie. Aveam colege care nu erau ortodoxe, cu toate astea stateau si ascultau pentru ca le facea placere. O colega, talentata la desen, a pictat o icoana, si cu totii eram foarte fericiti. De ce sa se scoata icoanele si religia? Cu ce va deranjeaza? Mai nou vreti sa puneti tablouri cu Basescu pe pereti sau care este scopul? De 18 ani credeam ca avem libertatea sa credem in ce vrem si in cine vrem, acum ati hotarat sa furati si aceasta libertate de gandire?
Dupa ora destul de zbuciumata de ieri, deoarece toti eram indignati ca o sa se scoata religia din scoli, domnul profesor foarte linistit ne-a spus: Poate ca este mai bine, pentru ca atata timp cat se face religia in scoli si nimeni nu invata nimic, este mai mare pacatul ca atunci cand nu s-ar face. Este ca atunci cand pacatuim fara stiinta, si spunem : imi pare rau, nu am stiut, si atunci nu mai suntem vinovati. Dar generatia care invata religia, si cu toate astea injura, fura, si sunt invatati ca nu este bine, si pacatuiesc cu stiinta, atunci cine ii mai iarta? Stalin a studiat Teologia, si cu toate acestea, a omorat mii de oameni, a pacatuit cu stiinta, nu? Asa este si in cazul orelor de religie in scoli, poate ca argumentul asta ne face sa nu mai fim asa de porniti impotriva celor care au propus asta, insa dupa parerea mea, religia este singura materie care ne face cu adevarat sa fim mai buni, mai respectuosi, mai iubitor, sa fim oameni.
De ce sa faca copiii religie cu forta.? cine vrea poate urma teologia. in primul rand oamenii au dreptul si pot fi catolici , adventisti, penticostali , baptisti , sau pur si simplu atei…etc si atunci ?? nu mai suntem pe vremea comunistilor sa invatam limba rusa si sa facem invatamant politic cu forta. sa fie clar. cine doreste sa isi indoctrineze copiii lui cu o religie anume, ori care ar fi ea, poate sa o faca in afara scolii ori cand. asa mi se pare normal.si democratic…sau inca suntem pe vremea lui ceasca cu mentalitatile.. si interesele….de partid..??!! pt cei care scriu tampenii ca vezi doamne am fi comunisti cei care nu vrem religie in scoli le spun ca ei sunt dintre cei care atunci cand strada nu e curata de zapada sau cand nu avem caldura la bloc sau marfa nu e proaspata in magazin, spun clar comunistii sau securistii sau martienii sunt de vina ..
[...] am auzit ca se scoate religia din scoli, am fost atat de indignata si suparata ca singura forma prin care inveti sa respecti, sa ai frica [...]
Unde e libertatea de alegere si toleranta crestina ? Cine se bate cu pumnul in piept ca e crestin sa o arate prin toleranta. Se vede ca Romania nu a trecut de Evul Mediu dpdv cultural si psihologic – - la noi Renasterea nu a ajuns….Vorba lui Radulescu Motru – sintem un popor tinar….prea tinar ….Poate ar fi bine sa se predea Istoria Religiilor – de catre un profesor – de istorie cu vaste cunostiinte de psihologie sociala…insa nu de un preot (de orice fel ar fi el)….Oricit de uman si deschis ar fi acel preot tot n-o sa reuseasca sa puna pe picior de egalitate toate religiile (in mintea lui)….etc…..etc….si atunci ma intreb cum o sa poata fi ne-partinitor…?! Nu mai vorbesc de manuale – in care e scris ceva de genul Dumnezeu pedepseste….etc…..
A pune = intre Dzeu si pedeapsa-frica = indoctrinare, programare negativa, manipulare etc
Dumnezeu e Iubire ! Nu e vreun capcaun care te agreseaza cind gresesti….insa e mai convenabil sa vinzi imaginea lui Dzeu asa, altfel cum ai mai manipula…mase intregi de oameni ?
Se impune o reforma in dogma religiilor din toata lumea….si mai ales cursuri de psihologie de lunga durata pentru teologi, preoti.
Bibliografie de iluminare: Gustave le Bon – Psihologia multimilor. Dupa mine materii mult mai indicate pt educatie ar fi: pishologie practica: cum sa fim fericiti, cum sa gindim liber fara prejudecati, cum sa avem incredere in noi insine, cum sa ne dezvoltam capacitatile, cum sa comunica cu altii.Materii importante pentru elevi ar fi acelea care i-ar invata pentru viata : cum sa traiesti – materii practice nu teoretice. Cititi Raportul comisiei prez pt analiza si elaborarea politicilor in dom educatiei si cercetarii – http://edu.presidency.ro/cv/raport.pdf. In America si Europa copilul invata la scoala, are timp de joaca cum e normal sa fie, nu da trepte, nu merge la meditatii, din clasa a 5 a este evaluat dpdv a aptitudinilor si este indrumat conform aptitudinilor sale si profesorii au scoala psihologica (au invatat metode de predare, au respect – Ca sa aiba un elev respect pentru profesor mai intii profesorul e necesar sa se poarte cu respect – puterea exemplului).
Ai foarte mare dreptate! Insa, uite, acest articol a fost facut pe baza gandiri mele… Problema este ca sunt inca un copil, am 17 ani, sunt inca acel bebelus caruia daca ii zici ca nu e voie sa bage degetul in gura ca e caca, nu il baga. Exact asa este generatia mea, inclusiv eu! Am ore de religie in care mi sunt impregnate in memorie informatiile. Eu le stochez si le transmit! Ele pot fi atat adevarate cat si false! Rolul articolului acesta nu este de a demonstra ca sunt ortodoxa si nu mai accept alta religie, eu sunt constienta ca am citit doar Biblia, ca habar nu am de alte religii, si alte secte, insa spun exact ce gandesc. Am ramas acel copil ascultator la varsta mea. Insa constienta de ceea ce se intampla! Poate cand o sa cresc, o sa spun acelasi lucru ca acum, sau exact inversul. Deocamdata descopar si observ! Daca eu din clasa 1 studiam la scoala budismul, sau psihologia sociala, exact asta scriam si punctam si eram ferm convinsa. Invat tot ceea ce mi se ofera, pentru ca mai tarziu sa am posibilitatea sa aleg!
Domnilor care sunteti atat de vehementi impotriva religiei, se vede clar ca sunteti un grup restrans. Exact acelasi stil de discurs observ la toate comentariile referitoare la aceasta problema. Romanii sunt in covarsitoare majoritate crestini si vor ore de religie in scoala. De ce nu va deranjeaza atat de tare obligativitatea chimiei, de exemlu? Profesorii de religie sunt cei mai simpatizati de catre elevi dintre toti “profii”(chiar daca sau poate tocmai pentru ca sunt in general tineri). Cu ei se pot discuta subiecte ce nu le poti aborda cu parintii sau cu alti profesori- probleme fundamentale de viata. Elevii din Franta, de exemplu (unde nu se preda religie in scolile laice) sunt de o incultura fantastica iar din punct de vedere al cunostintelor religioase sunt de-a dreptul handicapati. Cred ca cei care militeaza la noi pentru excluderea religiei din scoala sufera de acelasi handicap.
decat sa vorbim mai bine ar fi sa ne unim fortele si sa facem ceva in privinta religiei , sa terminam cu hotii care ne cer bani pana cand si murim ,nu mai zic de contributiile grase ,nu mai zic de faptul ca ne indobitocesc copiii ,jos cu ei fratilor
In continuare imi bag nasul peste tot…
)
Incearca sa scrii ceva mai obiectiv… Caci chiar daca toate acestea sunt trairile tale, incearca sa gandesti la scara mai mare, sa realizezi mici editoriale din aceste subiecte pe care le propui catre dezbatere.
Iar daca acest subiect l-ai fi incercat sa il gandesti ca un mic jurnalist, atunci ar fi trebuit sa subliniezi si cel putin un aspect din cealalta tabara, a celor care au propus scoaterea religiei din scoli. Si poate atunci ti-ai fi dat seama care este motivul pentru care s-a ajuns la aceasta hotarare.
Religia este un subiect din ce in ce mai sensibil pe plan international, si a ajuns si la noi sa fie la fel ca ‘afara’. Gandeste-te doar la marile diferente dintre religii, la ura care este intre sustinatorii infocati ai religiilor.
Gandeste-te doar la termenul de “JIHAD”…
Apoi inchipuie-ti ca un copil care a fost indoctrinat de mic de catre parinti in religia islamica este obligat la scoala sa faca o religie cu totul diferita de a sa, este obligat sa asculte despre invatamintele ortodoxismului, este obligat sa asculte Biblia, este obligat sa isi faca o rugaciune catre o entitate in care nu crede…. Gandeste-te ce este in sufletul acelui copil…
Nu este de ajuns asta? Ai spus ca ai si colegi care nu sunt ortodocsi…. Ok, si eu am avut in gimnaziu un coleg de banca baptis, iar in liceu o colega de banca catolica… Orice ai zice, atata timp cat esti crescut intr-o religie care nu este majoritara in locul in care traiesti, esti mult mai apropiat de acea religie. Este parte din cine esti tu, esti unul din lucrurile care te defineste, asa ca vei tine cu dintii la acel lucru.
Asa si tu, daca te nasteai intr-o tara araba, iar parintii te invatau de mica ‘Tatal nostru’, atunci ai fi continuat cu ardoare sa te rogi, mult mai mult decat o faci in conditiile actuale, tocmai ca sa nu iti uiti radacinile… Acelasi lucru se intampla si cu mii de copii in Romania, care sunt crestini ne-ortodocsi, musulmani, hindusi, budisti, evrei si chiar atei convinsi.
Sunt sigur ca ai vazut chiar in scoala noastra elevi care poarta insemnele distinctive ale religiei lor, fie ca este voalul fetelor musulmane ori crucea specific evreilor. Si sunt la fel de sigur ca ai observat ‘misto-ul’ care se face de aceste persoane.
Este normal atunci sa fi marginalizat datorita credintei tale? Nu cred, si tocmai de aceea, nu este normal ca sa fii obligat sa urmezi niste cursuri, sa fi obligat sa inveti niste lucruri in care nu numai ca nu crezi, insa esti chiar sustinator impotriva lucrurilor pe care scoala te obliga sa le inveti.
Recunosc ca nu m-am gandit niciodata si la o solutie care sa inlocuiasca orele de religie… Insa o observ mai sus si sunt incantat de ea… Propunea Cris ca aceste ore sa fie inlocuite cu ore de Istorie a Religiilor. Sunt lucruri atat de interesante pe tot globul, in fiecare religie… Este extraordinar daca am avea in scoli astfel de profesori care sa te atraga catre lucruri care pana la urma tin de cultura generala.
Cat despre apropierea dintre profesorul de religie si elevi… Asta se intampla de obicei la majoritatea profesorilor de religie tocmai pentru ca trebuie sa vorbeasca elevilor din pilde, sa le povesteasca, sa ii asculte… Caci asta inseamna a predica…
Asta insa se poate inlocui cu orele de dirigentie, in care sa se discute liber pe diverse teme stabilite dinainte. Trebuie doar sa o lasati mai incet cu motivarea absentelor timp de 50 de minute…
Si eventual sa si veniti la orele de dirigentie, caci de multe ori elevii nu prea dau la orele astea…
Repet, incearca de acum incolo sa iti dai seama de toata imaginea unei probleme atunci cand incepi sa o discuti.
Da chiar asa! Ce treaba are religia cu stiinta? Ce sa caute religia in scoli? Dintotdeauna religia a fost o unealta folosita de putere pentru a tine sub control “prostimea”. Manastirile vechi dupa cum inca se vede sunt veritabile cetati fortificate unde puterea divina apara fundul imputit al popilor. Mai nou la biserica poti invata cu cine trebuie sa votezi.
Intr-adevar, am gandit mult prea subiectiv. De ce? Pentru ca exact cum mi-ai dat tu exemplele de mai sus, exact asa am fost si eu educata si invata sa cred in aceasta religie. Nu am fost obligata, insa asa mi s-a inradacinat in minte ca ar fi bine sa fac. De aceea, din moment ce aceasta religie in care cred este in favoarea mea, trebuie sa tin cu dintii de ea.
Noua ni s-a povestit o anumita perioada, aceea cand in scoli erau interzise icoanele, ora de religie, etc. Era normal sa credem ca nu este bine sa se scoata aceasta ora, in raport cu ceea ce a fost in vremea comunismului.
Daca ma gandesc mai profund, cred ca intr-adevar ar fi mult mai interesant sa aflu si sa am habar si despre teoriile celorlalte religii, pentru a putea macar aduce un argument prin care sa spun daca este potrivita sau nu religia in scoli.
Pe de alta parte, gandeste-te la procentajul foarte mare de ortodocsi din Romania. Exista, daca exista, un copil din 30, care este de alta religie, iar el are dreptul de a nu participa la ora. Probabil si acesta este un argument bun pentru care se insista ca religia sa ramana in scoli.
http://strigatulelevului.blogspot.com/
cum sa renunti la materia religie^
Zeu străin
Nu vă-nchinaţi la acel zeu,
la efemera-i mântuire.
El n-a salvat poporul său.
Cum te va mântui pe tine?
Tânjeam să trăim-n fericire,
el ne-a făcut sângele greu.
A adus sabia-n omenire.
E-acesta fiul lui Dumnezeu?
Să alungăm frica de năluci,
natura ne e Dumnezeul viu.
Salvarea noastră este aici
nu-n cel ce vine din pustiu.
Priviţi istoria ce-a urmat
din vrajba cu poporul său,
dâra de sânge ce-a lăsat
cel ce-i crezut că-i Dumnezeu.
În venerarea credincioşilor,
an după an el se “renaşte”.
Sângele curge-n măcelul mieilor,
când e uscat sunt “sfinte” moaşte.
De ce grupările creştine
Trăiesc continuă învrăjbire?
E răul ce le întreţine.
“Salvarea” le e rătăcire.
Dar zeul nostru e pe stânci,
nu-i este foame şi nici sete.
Nimeni nu-l poate răstigni,
are picioarele în pietre.
Ne-aţi luat altarele de foc,
pe ele biserici înălţând.
De-atunci nu mai avem noroc,
sângerăm cu omul sângerând.
N-avem nimica cu Avram
şi zeul lui ce sânge cere.
Căci venerăm izvor şi ram.
Ele ne-or duce la-nviere.
Cuţitul lui Avram străin ne este,
să creadă alţii c-aduce mântuire.
La noi mioara ne vorbeşte,
Treimea sfântă? Flori, ape şi iubire.
Noi credem în sânziana cântând,
în glasu-i ce ne mângâie-n noapte,
ascultăm pădurea, un râu susurând.
“Iubire!” zâna ne spune în şoapte.
Jalea crucii
Noi n-avem zeu ce-i răstignit
şi sângerează de pe cruci.
Al vostru-acolo s-a sfârşit,
al nostru-i spirit sus pe stânci.
Oare ne-om reveni vreodată
din vraja demonului “sfânt”?
Crucea lui cea-nsângerată,
ne duce veşnic la mormânt.
Ai lui au spus că-i drac în el,
iar noi drept salvator îl luăm.
Acelui demon deghizat în miel,
azi miei tăiaţi îi închinăm.
El zice că s-a dat morţii pe sine,
din milă pentru ofranda de miel.
Moartea-i nu a adus acel bine,
“Învierea” lui e al mieilor măcel.
Te chemăm adevărate Dumnezeu:
Ne scapă de jalea celui pe cruce!
Fii ce ai fost odată, al nostru zeu!
Şi lumină, nu lacrimi, ne-aduce!
eu unul n-as scoate-o.
ba chiar l-as ruga pe preotul de la biserica de care “apartin” sa predea….si sa-i explice el copilului meu de ce taica-su a trebuit sa plateasca taxa de botez si la biserica lui atunci cand a decis sa-l boteze la o biserica de care nu “apartinea”.
Nu vrem religie în şcoli
Când ne vom trezi-n lumină?
Când uităm eterna vină,
că din păcat ne-am născut
şi suntem un chip de lut?
Dumnezeu ne vrea-n iubire
nu-n eternă pătimire,
ca să ducem cruci cu sânge
pe stafie a tot plânge.
Elev sărman orbit de cruce,
salvare nici că-ţi va aduce.
Te-i închina la-nsângerat,
de mâna lui Satan eşti luat.
În Biblie ne-aţi vârât capul,
ca să ne intre-n minte dracul.
Credeţi c-o să aveţi noroc?
La crucea voastră vom da foc!
Ce va urma de-acum-nainte?
cum ne-oţi mai mutila la minte?
Şi după popii de doi bani,
ne-oţi da şi pastori şi imami?
Creştinismul originar – cult demonic
Acei care au avut tangenţe cu creştinismul ca religie, în special cea creştin ortodoxă, văd la suprafaţă o credinţă a compasiunii şi a milei faţă de om. Aparenţele pot înţela, o evaluare a surselor primare ale acestei religii va aduce mai multă lumină privind adevărata-i esenţă. Să începem cu personalitatea lui Iisus Hristos de unde creştinismul a pornit doctrinar.
Numele Hristos este traducerea cuvîntului mesia (mai precis maşiah) din ebraică. Înseamnă „unsul”, apelaţia dată de evrei celui care va veni trimis de Iehova (numele dat de ei lui Dumnezeu) să îi salveze. Prin urmare Hristos trebui să îndeplinească în primul rînd o misiune de salvare a poporului evreu. A astfel de salvare cuprindea eliberarea de sub jugul romanilor precum şi scăparea de răul uman şi social, ceea ce evreii numeau Diavol, Mamona, Belzebul, Lucifer, etc.
Venirea salvatorului poporului era aşteptată de multe veacuri. El trebuia să fie nu numai un salvator al sufletelor dar şi un rege din stirpea regelui David care era din neamul lui Iuda. Noul Testament argumentează că Iisus era din această spiţă şi prin urmare putea să-şi ceară dreptul de a fi rege al iudeilor.
Omul Iisus şi-a început misiunea cînd avea în jur de 30 de ani. Om fără carte, aşa cum se spune în Biblie, era totuşi proficient în regulile iudaice bazate pe Vechiul Testament şi pe alte scrieri de la acea vreme. Treptat omul Iisus a format în jurul lui un grup de prozeliţi care deşi mic era perseverent în a-l urma în misiunea pe care şi-o asumase. Care erau caracteristicile ei?
Matei, 15, 24, redă cuvintele lui Iisus atunci cînd o femeie canaaneeancă chinuită de un demon îi cere ajutor. „Nu sunt trimis decît la oile cele pierdute ale casei lui Israel” răspunde el. Iisus astfel refuză spunînd mai departe că „Nu este bine să iei pîinea copiilor şi s-o arunci cîinilor”. Cu alte cuvinte Iisus îi numeşte cîini pe toţi oamenii care nu erau evrei. Mai departe, în conversaţia lor, femeia îi răspunde că şi cîinii mănîncă din fărîmiturile ce cad de la masa stăpînilor lor. Iată un episod din Noul Testament care redă vorbele unui om despre care mulţi cred ca este fiul lui Dumnezeu. Şi paradoxal aceşti oameni nu sunt evrei ci dintre cei pe care Iisus îi numea cîini.
O altă caracteristică a misiunii salvatorului era că trebuia să fie rege al iudeilor. A fost oare Iisus rege? Cu siguranţă nu. Întrebat dacă este rege al iudeilor omul Iisus spune că împărăţia lui este în ceruri, deşi evreii aşteptau un rege, aşa cum fusese David în vechime, care să aibă regat pe pămînt nu în cer. Deci nici pe această caracteristică a salvatorului evreilor Iisus nu a îndeplinit-o.
În misiunea salvatorul era inclusă pacea, pe cînd Iisus declară răspicat că a venit să aducă sabia nu pacea ca să-l despartă pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa (Matei, 10, 34-35). Cum poate vorbi astfel cel ce se credea trimisul lui Dumnezeu dacă Dumnezeul lui nu era cel a dezbinării? Cum am eticheta astăzi un om care ar spune că a venit la cineva în vizită cu dorinţa de a-i dezbină casa? Un om nebun!
Tenacitatea cu care omul Iisus dorea să-i convingă pe evrei că el era mesia era deosebită. Aceasta a atras reacţii fireşti. Cărturarii zicea că îl are în el pe diavol, pe Beelzebul (Marcu, 3, 22). Oamenii ziceau că are duh rău (Marcu, 3, 30). Însăşi familia lui îl credeau că nu e în toate minţile (Marcu, 3, 21) nu credeau în el (Ioan, 7, 5). Omul Iisus etala cu adevărat o comportare de om dezechilibrat. Spune în Marcu, 3, 33, „Cine este mama mea? şi fraţii mei?”. Cum ar fi tratat un om astăzi care şi-ar respinge astfel rudele? Bolnav mintal!
Noul Testament este plin de relatarea faptelor lui Iisus mai cu seamă cu scoaterea duhurilor necurate din oameni. În Marcu, 5, 11-13, se spune cum el a trimis dugurile rele într-o turmă de porci. După acest episod oamenii l-au rugat să plece de acolo văzînd că lucrează cu demonii (Marcu, 5, 17). Fariseii, oamenii scoliţi în legea iudaică a acelor timpuri, îi spun că cu domnul demonilor (adică cu Satana) el îi scoate pe demoni (Matei, 9, 34). Mulţimea i-a zis că are demon (Ioan, 7, 20; Ioan, 8, 48). Iudeii au spus „Acum ştim că ai demon” (Ioan, 8, 52). Dar el nu a recunoscut argumentînd că diavolul nu poate lupta împotriva diavolului. Vorbele lui Iisus sunt fără sens. Să luăm de exemplu grupurile mafiote care se războiesc între ele deşi fiecare se află de partea răului. Faptele diavolului nu ţin de ideea că cei răi nu se bat cu cei răi precum Iisus vrea să argumenteze, cum că diavolul ar lupta împotriva lui însuşi. Scuza lui Iisus este puerilă, cei răi se bat cu toţi inclusiv cu alţi oameni răi de teapa lor.
Un alt episod din faptele acestui om bolnav mintal este cel cu smochinul. Iisus era înfometat şi a găsit un zmochin care nu avea fructe. Supărat, îl blestemă pe zmochin: „Rod să nu mai porţi în veac!” după care zmochinul s-a uscat. Să ne imagină că un om merge la casa unuia şi-i cere mîncare. Nu i se dă pentru că oamenii din casă pur şi simplu nu au mîncare. Urmează ca cel care a cerut mîncare să îi blestemă ca în veac să nu aibă mîncare în casa aceea. Cum ar fi etichetat un astfel de individ care blestemă pentru că pur şi simplu nu ai ce să-i dai de mîncare atunci cînd el a vrut să mănînce? Puţin spus un nebun, este răul întruchipat care pur şi simplu nu raţionează. Ce vină avea zmochinul că nu avea fructe ca Iisus să le mănînce? Cazul lui Iisus este tipic patologic al unei minţi bolnave.
Să luăm de exemplu una din învăţăturile acestui om, privitor la ceea ce omul mănîncă. Iisus susţine că nu ceea ce intră în gură îl spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea îl spurcă pe om (Matei, 15, 11). Mai departe tot el spune că tot ce intră în gură se duce în pîntece şi iese afară, dar cele ce ies din gură pornesc din inimă, şi acelea sunt cele ce-l spurcă pe om, dar a mînca fără să-ţi fi spălat mîinile, aceasta nu-l spurcă pe om (Matei, 15, 17-20). Este o învăţătură de doi bani. Contează ce băgăm în pîntece. Dacă cineva bagă în gură otravă sau mîncare stricată nici nu mai apucă să o scoată afară că poate şi muri. Cît priveşte ideea că ceea ce iese din gură îl spurcă pe om cum spune Iisus, afirmaţia lui este de asemenea o aberaţie. Vorbele rele îl uşurează temporar pe om de răutatea din el, deşi aruncatul vorbelor pe alţii nu este o soluţie pentru a scăpa de răul din inimă.
Să analizăm doctrina păcatului promovată de Iisus, ideea cum că orice păcat şi orice blasfemie li se iartă oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfînt nu li se va ierta (Matei, 12, 31). Să presupunem că există o ţară în lume care are un sistem juridic bazat respectînd această învăţătură a lui Iisus. Un om ticălos este prins în fărădeligile sale şi adus în faţa judecătorului care va aplica învăţăturile lui Iisus în cazul respectiv. Sunt consultaţi martorii care declară că învinuitul a furat, a bătut cinci oameni la beţie şi a omorît un om cu un cuţit. La judecată omul recunoaşte ticăloşiile făcute adăugînd că a cerut iertare pentru tot răul făcut. „Ai spus ceva împotriva Duhului Sfînt?” întreabă judecătorul. „Niciodată!” răspunde omul. Verdictul: „Eliberaţi-l că şi-a cerut iertare în numele lui Iisus Hristos, dar nu a hulit Duhul Sfînt!”. Poate o atare învăţătură a iertării veşnice să vină de la Dumnezeu sau de la Diavol? O astfel de metodă de a face dreptate oamenilor este înşelăciune curată, Dumnezeu nu poate iertă răutăţile oamenilor, cei vinovaţi trebuie să repare cumva răul adus şi să înveţe că repetarea răului nu va fi iertată prin simpla recunoaştere a greşelii. Învăţătura lui Iisus este prostie curată. O societate sănătoasă mintal nu poate exista funcţiona pe astfel de învăţături fără sens.
Evreii în Vechiul Testament aveau o metoda mai logică, deşi nu era cu totul justă, ideea că se plăteşte ochi pentru ochi. Dar în învăţăturile lui Iisus privind aplicarea dreptaţii se vede mai degrabă mîna diavolului decît cea a unei forţe a dreptăţii. Numai diavolul trece cu vedere că merge şi aşa, că simpla iertare dată de el diavolul poate absolvi pe om de relele pe care le face. Satana iartă de păcat pentru a-l ţine pe păcătos în păcat cu el. Este şi metoda folosită de Iisus pentru a-i menţine pe oameni în jugul suferinţei pe care a iniţiat-o în locul salvarii din suferinţă pe care trebuia să o aducă aşteptatul mesia, salvatorul evreilor.
Să cercetăm cum Iisus crede că oamenii lui Dumnezeu pot fi deosebiţi de cei ai diavolului. În Matei, 7, 10-20, Iisus îi avertizează pe ucenici să se ferească de profeţi mincinoşi căci după roadele lor vor fi cunoscuţi. Preceptul este bine ştiut din Vechiul Testament, ideea că pomul se cunoaşte după rod. Să vedem ce roade a adus pomul lui Iisus după aşa zisa înălţare a lui la cer?
Creştinismul a pătruns treptat în lumea zisă „păgînă” prin înfricoşarea oamenilor asupra pedepselor ce-i aşteaptă dacă nu se voi supune noii învăţături. Această frică de năluci persistă şi astăzi fiind practic hrana creştinismului. Fără continua teroare a diavolului care pîndeşte la orice pas creştinismul s-ar dezintegra. Observăm că atenţia este pe diavol şi toate cele care vin cu răul şi suferinţa, răstignirea lui Iisus pe cruce, patimile lui, etc. În cele din urmă Iisus pozează în învingător, chiar după ce a fost bătut în cuie pe cruce. Dar sechelele mentale pe care le implantează în minţile oamenilor, pe cei mai mulţi rămîn să-i bîntuie toată viaţa. Deşi despre „învingătorul morţii”, se spune că a ajuns acolo la dreapta Tatălui, el priveşte cu detaşare întreaga panoramă care a urmat după „înălţarea sa”. Să vedem fructele date ce pomul sădit de Iisus pe pămînt. Ce a urmat?
Războaie, măceluri împotriva evreilor şi ale altora, dezbinare veşnică printre cei care au urmat învăţătura lui Iisus, inchiziţie, arderea cărţilor, obida oamenilor, cuceririle sîngereoase urmînd crucea însîngerată, care cînd era pumnal cînd cruce, şi multe alte „fructe” ale demonului „înălţat la cer”. Ne putem întreba dacă nu s-a dus cumva direct în iad de unde nici că-i pasă de ce se întîmplă pe pămîntul deoarece sistemul introdus de el funcţionează din plin pe pămînt. Salvarea care se aştepta din partea unui trimis al lui Dumnezeu este nonexistentă în cazul Iisus.
Cine este în măsură astăzi să evalueze misiunea „salvatoare” ale lui Iisus? Toţi cei care au avut tangenţă cu creştinismul. Salvatorul se dorea un personaj al salvării din durere nu cineva care aduce durere prin sabia pe care cu adevărat a lăsat-o omenirii. Şi sîngele continuă să curgă şi astăzi şi va continua atîta timp cît oamenii venerează pe demonul care a adus suferinţă omenirii cu 2000 de ani înainte. Iată că în ciuda obiceiului diavolului de a minţi, totuşi de cîteva promisiuni s-a ţinut.
Care este spectrul creştinismului astăzi în lume? Nici o altă religie nu are mai multe secte decît cea creştină. Dezbinarea generată de Iisus încă de cînd era viu pe pămînt continuă astăzi cu aceeaşi forţă încît te întrebi cum de este posibil ca oamenii să interpreteze diferit ideile dintr-o carte care este destul de coezivă în conţinut, Biblia? Explicaţia nu poate fi decît că Biblia este o carte plină de contradicţii, atît Vechiul cît şi Noul Testament. Cel puţin Noul Testament este grosier privind salvarea oamenilor de la moarte de către cineva care nu s-a salvat pe sine însuşi. Oasele i-au putrezit de mult acolo în Orientul Apropiat. Evreii nu l-au acceptat pe Iisus deoarece nu era nimic în el să sugereze că-i poate salva, că-i poate elibera de sub jugul romanilor aşa cum se aştepta de la un rege din spiţa lui David.
Cine a fost Iisus? Respingerea lui de către evrei în mod automat îl califică impostor şi amăgitor. Nimeni nu a făcut o evaluare mai justă asupra cine a fost Iisus decît poporul din care face parte şi în mijlocul căruia a trăit. Şi ei l-au categorisit drept amăgitor. Învăţăturile ieftine şi stupide ale lui Iisus au mai mult marca răului decît cea a binelui. Omul Iisus este un caz patologic de bolnav mintal a cărui misiune „salvatoare” a supravieţuit prin conjunctura istoriei, prin frică pe care o împlîntă în minţile oamenilor aşa cum numai duhurile rele fac, degizînd răul într-un ambalaj pe care scrie fericire şi salvare. Dezbinarea adusă de „fiul lui Dumnezeu” continuă să ne macine sufletele şi să ne despartă inimile cu sabia pe care a promis-o. Şi asta avem astăzi: fiul despărţit de tatăl său, fiica de mama sa, aşa cum se arată în Matei, 10, 34-35. Creştinismul este un cult demonic, cea mai mare minciună care a putut vreodată exista în omenire: venerarea unui demon ca „fiu al lui Dumnezeu”.
Vă veţi întreaba cum se explică atîtea frumuseţi văzute în biserici şi catedrale? Există realmente creaţii minunate care glorifică amintirea narativă a celui care a fost Iisus. Răspunsul este că aceste minunăţii sunt rodul idealului minţii omeneşti, nu cel al învăţăturilor lui Iisus. Creştinismul este o religie parazitară care se întinde oriunde poate să ajungă cu teroarea fricii. Oamenii au creat cu mare elan frumuseţi în biserici şi catedrale pentru a contracara urîciunea creştinismului originar al lui Iisus, idealizînd aspectele durerii, portretizînd un Iisus cu faţa blîndă şi resemnat în faţa morţii, postura victimei care induce milă în cei care o privesc. Dar cînd este să evaluăm obiectiv consecinţele acestor aberaţii doctrinare gunoiul creştinismului iese la suprafaţă în felul de a se comporta al oamenilor, în modul lor de existenţă, în violenţa şi rapacitatea socială a unora care pozează în creştini, deoarece Iisus le-a promis că orice li se poate ierta afară de blasfemia împotriva Duhului Sfînt (Matei, 12, 31). Oamenii sinceri aflaţi printre ei sunt doar victime credule care resemnaţi şi depăşiţi de înţelegerea reală a demonismului creştin nici nu ştiu practic în mîna cui intră.
Puterea politică a înţeles cu realism marele potenţial de manipulare a creştinismului care a fost folosit de toate sistemele sociale inclusiv comunismul care iniţial l-a respins. Ulterior creştinismul l-a tolerat şi folosit în slujba noilor guvernanţi care, înclinaţi spre rău, exploatare şi minciună, s-au aliat cu cei de-o teapă cu ei, cei care îl slujeau de Diavol întocmai ca şi ei, dar folosind metodele demonului de pe crucea însîngerată, Iisus „salvatorul omenirii”.
Despre cel care a scris aceste rînduri nu este nevoie să vă întrebaţi cine este. Un om ce îndrăzneşte să gîndească în cele aşternute aici. Am scăpat de frică, mă simt uşurat, nu mai port jugul crucii, nu mai sunt un întemniţat al lui Iisus. Privesc la cer, la soare şi mă gîndesc cum oamenii acestor vremuri mai pot crede că undeva în Orientul Apropiat, Dumnezeu şi-a trimis pe fiul său unic să „moară” pentru ca noi să avem viaţă veşnică. Dacă un astfel de Dumnezeu face experimente cu noi să afle că nu i-au reuşit. Dar dacă este mîna Diavolului întreaga decepţie a reuşit. Sunt milioane şi milioane de oameni care au asimilat patologia lui Iisus, un bolnav mintal de a cărui boală se suferă în prezent în proporţii gigantice. Aceasta ne poate duce la pieire. „Salvatorul” demonic ne-a adus încet încet la marginea prăpastiei de anihilare a omenirii. Unde să mai căută salvarea?
unom
WOW… vad ca ultimul mesaj mai este postat pe cateva bloguri…
“Unom” chiar vrea sa fie auzit
Urare profesorului de religie
Noi elevii acum de Paste,
Iti dorim ca s-ajungi moaste.
Elevii au ceva de spus
Atâta avem de spus
despre crucea lui Iisus:
Mult în clase o mai sta,
O să ne pişam pe ea.
Noul Totalitarism Creştin (I) de Victor Potra
Suntem într-un joc inegal în care de o parte a liniei se înghesuie apologeţi bătându-se pe crucea ce la dă dreptul să spună inepţii sub acoperirea credinţei, iar de partea cealaltă e gol. Oamenii decenţi se ascund prin colţuri, mintea deschisă la conceptul de alteritate a devenit un păcat şi-o ruşine. E plin de emisiuni credincios-plângăcioase – la Radio Cultural de exemplu, e plin de profeţi şi de închinări, de sfaturi cum să fii un bun creştin, de o propagandă imbecilizantă îndemnând la supunere, conformitate, cuminţenie prost înţeleasă (căci nu vreau să confund cuminţenia autentică a lui Noica sau Brâncuşi)… Iar de partea cealaltă a graniţei nu se ridică nimeni, nici măcar de sămânţă, un glas puternic să apere teritoriul din ce în ce mai restrâns al omului liber, explorând cu gândul fără restricţii cretinizante, fără ierarhii celeste care să ne structureze lumea înainte de a o cunoaşte…
Cine ridică mânuşa pentru copiii obligaţi să facă religie în şcoli, cărora li se omoară întrebările înainte de a se naşte?… Cine le spune că Doamne-Doamne e o opţiune, nu o realitate obiectivă? Cine ridică o voce să-i apere să nu se întrupeze cretini înainte de a avea şansa de a se naşte spiritual, autentic, pe propriile picioare? Cine mai luptă împotriva totalitarismului religiei, acum, când partida a fost câştigată, şi banii şi puterea şi respectabilitatea şi cariera vin în România cu o aură moderat creştină, neapărat ortodoxă… Intelectualii blazonaţi sunt dresaţi, fac frumos la religie, mai ales ortodoxism, mai nou şi la politică.
Nu sunt neapărat cel chemat să aprindă revolta faţă de călăritorii noştri spirituali, faţă de călăii mirărilor noastre, faţă de păduchii care ne drenează energia sufletească în ritualuri scălâmbe, în închinăciuni de automatism, în bisericisme ritualic obsesiv repetate, faţă de profitorii fără ruşine ai speranţei noastre de minune, de gând mai adânc, de mai bine, faţă de adunătorii de suflete supuse, de penitenţe, de renunţări, de îngrădiri şi reguli, faţă de cei ce ne dau binecuvântarea să-i slujim, să le spălăm picioarele, să le sărutăm mâinile, să le umflăm buzunarele, să le sacrificăm bunul nostru cel mai de preţ – discernământul…
Nu sunt neapărat cel chemat, dar aş vrea să fiu măcar cel ce-l cheamă, ce-l anunţă, măcar Ioan Botezătorul… Vestitorul Celui ce dărâmă Casa Voastră… Şi băgaţi de seamă, templul vostru e putred, şi e prea gol locul din faţă ca să nu vă vină apocalipsa ipocriziei voastre pe cap taman când credeaţi că vă descurcaţi mai bine. Vă zornăie arginţii în cuvintele calpe, nu mai ştiţi nici măcar să vă îngrijoraţi, sunteţi deţinătorii adevărului universal, aveţi o turmă supusă bună de muls, tuns şi îndrumat, aveţi toate atuurile… Aţi uitat să vă temeţi! E plămada din care se-ntrupează furtuna, şi vreau să cred că sunt ameninţarea ei, măcar primul nor care să vă întunece fizionomiile greţos de senine. E timpul să stea cineva în faţa lăcomiei voastre de suflete, să vă spună cineva „Îndeajuns!”, v-aţi lăfăit destul, înapoi în cocină, lăsaţi credinţa să crească acolo unde năzuie cu adevărat şi lăsaţi-i pe cei liberi sa FIE!
Chem pe cei ascunşi prin colţuri, de cealaltă parte a baricadei, supravieţuind cu crezurile ascunse, jenaţi de prostie şi în acelaşi timp speriaţi de virulenţa bolii numită religie creştină ortodoxă, să iasă din ascunzătoare şi să-şi strige dreptul la existenţă, la a fi altfel… Fiţi voi înşivă sau curând nu va mai rămâne nici un loc pentru libertatea de gândire, pentru spiritele neîngenunchiate… Nu mai e timpul decenţei şi delicateţei. În acest moment preopinenţii noştri sunt ca porcii în cofetărie: grohăie şi înghit tot, ucid viitorul nostru, ne imbecilizează copiii în şcoală, rânjesc la noi ca un prădător la o specie pe cale de dispariţie… Şi ne vânează… Şi ne obosesc, uneori până la convertire…
Eu am obosit… să-mi văd doar de viaţa mea… să-mi instruiesc copilul acasă cum e cu Universul, cu stelele, cu sistemul solar, cu evolutia, să-l apar de tâmpeniile cele mai agresive care le învaţă la ora de religie – „o stea căzătoare, a bătut un înger din aripi”… Din fericire a învăţat la grădiniţă despre meteoriţi. Particulară, bineînţeles, ce vă închipuiţi, că învăţământul românesc de stat a scăpat la vreun nivel de contaminare… Am obosit să-mi văd doar de viaţa mea într-o lume strâmbă care o ia razna, e lumea pe care i-o las moştenire, şi mă ridic… Din letargie…
Şi urlu:
VREAU!
Despărţirea dintre social şi religie, restaurarea moralei independent de credinţă, revalorizarea cunoaşterii în sine dincolo de acceptarea utilitaristă, promovarea gândirii deschise care poate judeca relaxat în termenii de posibil, dezirabil, adevăr alternativ, combaterea mitocăniei cultoide a lui corect – greşit, noi versus ei, demascarea celei mai mari escrocherii din istorie bazată pe speranţă şi în genere cotonogirea spirituală a tuturor deţinătorilor de adevăruri absolute cu tot cu adevăruri.
Mulţumesc.
Nu ştiu pentru ce…
Acest articol a fost scris pe duminică, august 17th, 2008 la 6:54 pm şi este înscris în Eseu, Pamflet. Poti urmari orice raspuns la aceste articole prin intretinere RSS 2.0. You can leave a response, or trackback from your own site.
Vai de voi suflete pierdute!….voi cei ce blasfemiati cele Sfinte!…
Vai de voi necredincisilor!….voi care sunteti impotriva Teologiei!
Va avertizez….daca se va scoate religia (si din pacate chiar ii sa fie desfiintata din sc.)….odata cu pierderea credintei…si veti fi ca niste pierduti (psihic-moral-duhovnicesc!…..
Va fi vai de acele suflete!
Va rog….salvati sufletele…salvati predarea religiei in scoli!
…pentru binele elevilor si a Romaniei
Treziti-va!