Unii dintre ei imi pareau cunoscuti fizic, dar totusi stiam atat de putin despre ei. Era unul care suferise cel mai mult in generala si care ajunsese sa aiba grave probleme de socializare. Acum un an si ceva m-am intalnit cu el, iar dupa o jumatate de ora de discutii a realizat ca nu ma cunoaste, desi fusesem colegi 4 ani. Un altul m-a ajutat sa imi car bagajele, chiar anul trecut de Craciun, niste plase cu hainute pentru copiii de la orfelinat, ca doar atunci ne amintim sa fim mai buni. Al treilea dintre cei cu care m-am vazut azi era cel care reusea sa faca o clasa intreaga sa rada, in special fetele, si cu care am pastrat legatura. Era printre colegii mei preferati din generala. Si al profesorilor pentru ca era roscovan.

Cel al carui nume incepe cu B si prenume cu A era misterios, curios, matur fata de acum 4 ani cand am schimbat ultimele vorbe. In rest doar un buna aruncat in statia de autobuz. Au mai ramas trei: un arbitru care rade de noi ca suntem intretinuti.. are dreptate. Banii lui sunt bani munciti de el. Mereu am avut incredere ca se va descurca, chiar si atunci cand imi arunca ghiozdanul pe geam iar diriga ne muta impreuna in banca pentru a ne rezolva conflictele. Ne impacam repede. Penultimul este cu mine in liceu. E amuzant ca astazi am iesit la suc, dar in liceu ne vorbim mai rar. Tot acelasi buna. E in clasa  cu o colega de-ale noastre, cea mai buna prietena a mea. Ea a lipsit. Ultimul, al carui prenume incepe cu E este asa cum il stiam: cand serios, cand amuzant, dar intotdeauna foarte de treaba. Tacut dar si vorbaret, retras, dar si sociabil.

Ele, au fost 3 in afara de mine. Planuri mari pentru viitor: stomatolog, pilot si avocat. Cea care vrea sa devina stomatolog este cea care intretinea orele din generala cu yoga si un sunet de ammm in fiecare ora. Tot ea spunea bancuri, glume si reusea sa barfeasca in cel mai amuzant stil. Ea, cea care vrea sa intre la Academie Fortelor Aeriene la Brasov, presupun eu ca pilot, era cea mai inteligenta dintre fetele din clasa, impreuna cu cea care vrea sa devina avocat. Ce fete… la fel de neschimbate, sincere, dornice de realizare si de vise marete. Le cunosc de 12 ani. Mai mult de jumatate din viata mea. E un lucru mare.

Restul, restul au lipsit. Totul a fost prea din scurt. Am dat un telefon, ne-am strans 2, apoi 4, apoi mai multi pana am ajuns la 12. Era frumos sa fim toti 27, sau 29, caci nici noi nu ne mai stim numarul. Stiu ca este imposibil, dar dupa 4 ani, am facut o mica reuniune de clasa.

Din clasa I pana intr-a VIII-a am devenit prieteni, dusmani, buni, rai, despartiti. Ma bucur pentru ziua de azi si pentru aceasta reuniune cu colegii din generala. Ma bucur sa stiu ca ei sunt cei care se bucurau la un brad facut in preajma Craciunului in clasa, la o poza de grup, la o excursie impreuna, la o carte in timpul orei, la un campionat de fotbal al baietilor si unul de handbal al fetelor, la un telefon, la un mesaj, la o urare, la o plimbare. Acum suntem majori. Rascolesc poze cu ei de la 7 ani si pana la 18. Ce schimbari majore. Doamna invatatoare, doamna diriginta, doamna profesoara, domnul profesor.. ce amintiri frumoase legate de generala.

In clasa a VII-a, o poza cu un telefon care pe atunci era performant pentru ca avea camera.. o camera vga.