spuse pe bune, bine si apasat
9 Aug 10
Poate ca acum cand am terminat liceul, incepe sa imi para oarecum rau ca am fost atat de dura privind criticile pe care i le-am adus. Nu ma pot insa abtine sa critic notiunea de informatii inteleasa in scoli/licee/facultati.
Sa pornim de la un exemplu pe care il intalnim in mai multe licee din Craiova. O persoana x (vorbind la modul general pentru ca stiu mai multe persoane care au facut asta) invata foarte bine in liceu. Merge la olimpiade, vine cu premii, obtine respectul profesorilor, dar si al colegilor, termina cu peste 9.90 liceul, la bac ia medie de peste 9.70. Cu toate astea, persoana x vine dintr-un mediu unde informarea e pe un plan secund, dintr-un mediu rural sau slab dezvoltat economic, cultural, etc. Vorbeam de aceste persoane care chiar vor sa reuseasca in viata, insa nu au sansa de a fi informate. Astfel, pentru asigurarea unor conditii de viata mai bune decat ceea ce avusesera inainte, munca acasa sau la camp, vor sa aiba un serviciu asigurat, sa isi faca meseria cat pot de bine. Astfel, aceste persoane ajung sa dea pe la academiile de politie, sau la subofiteri, jandarmi, pentru ca nimeni nu le-a spus ca pot face si altceva cu performantele obtinute in liceu.
Asa se face ca in 4 ani o singura profesoara ne-a spus ca punem aplica si la facultatile din strainatate, acele facultati de care auzim in filme sau despre care citim in reviste. Dar o informatie prea vaga, caci nici la secretariat nu prea stia nimeni despre ce e vorba si ce cereri ne-ar fi necesare, cum se aplica, etc. Pe de cealalta parte exista copii mai putin pregatiti la disciplinele din liceu, insa in majoritatea cazurilor reusesc mult mai multe datorita informarii. Suntem acei copii care stiu sa utilizeze tehnologia, si nu se lasa utilizati de ea. Mai afla despre un eveniment de pe twitter, facebook, mai citesc pe blogurile ongurilor despre traininguri si voluntariat, mai aplica la diverse programe, si astfel informatiile acestea valoreaza mult mai mult decat cunostintele acumulate in liceu.
Ma intreb atunci, de ce tot acei copii mai saraci si fara acces la informatie, desi trag cu dintii in liceu sa isi demonstreze capacitatile, au nesansa de a fi informati si de a afla de toate oportunitatile de reusita, si in loc sa dea la academia fortelor terestre, unde au fost 14 pe loc, ar lupta pentru o bursa in Anglia sau SUA? Am convingerea ca cei care invata foarte bine, dar nu au acces la informatie, ajung sa aiba realizari mai mici decat cei care sunt mediu pregatiti, dar stiu sa exploateze fiecare oportunitate.
Nu ar fi mai util daca in liceu, in loc de muzica, desen, optionale, s-ar introduce cateva ore de educatie civica si informare asupra drepturilor unui cetatean european? Impreuna cu consiliere pentru fiecare elev, pentru a sti ce meserie i s-ar potrivi si unde ar avea sanse sa obtina un loc. Si nu, nu imi spuneti ca de asta exista psiholog, ca la mine in scoala era pus ori sa faca teste cu unii pentru academie, ori sa faca niste formulare pentru scoala. Atat!
Din experiența mea, colegii care am văzut că au ajuns cel mai departe în viață nu sunt cei care au fost premianți și nici cei pentru care nota 5 și promovabilitatea erau țelul suprem în școală.
Cei care au ajuns cel mai departe sunt cei de nota 8 care erau cam recalcitranți față de profesori însă care obțineau nota respectivă fără să se agite prea mult pentru că le mergea mintea. Ei ar fi putut lua și 10 dacă s-ar fi străduit însă decât să se surmeneze preferau să-și aloce timpul pentru alte hobby-uri prin care și-au dezvoltat aptitudini care le-au fost folositoare mai târziu în viață.
Și eu cred că în școală ar trebui să se pună mai mult accent pe identificarea aptitudinilor native ale elevilor și dezvoltarea lor, ajutându-i să se orienteze spre o meserie conformă cu profilul psihologic al fiecăruia, o meserie în care să poată da randament maxim și care să le și placă.
În plus, copiii trebuie ajutați din școală să învețe să interacționeze productiv și civilizat, nu atât să asimileze tone de text. Să învețe pună întrebări inteligente într-un mod eficient, aptitudine care, ținând cont că toată viața mereu învățăm lucruri noi, este crucială din primul an de muncă și până la pensie.
Ar fi ideal daca si cei de sus ar intelege mesajul tau. Sa vezi drama la clasele de filologie, unde nici macar nu citeai opera sau nu invatai poezia, dar invatai comentarii intregi, zeci de pagini cu diverse interpretari de care habar nu aveai.
Plus ca nu numai filologia este problema, ci sectiile de real au inceput sa puna atata accent pe asimilare, incat unii ajung sa invete problemele pe de rost, fara sa stie insa rezolvarea propriu-zisa.
As fi fost mult mai fericita daca in liceu as fi facut lectii deschise, pe teme scolare, dar unde sa am dreptul sa imi exprim punctul de vedere. Orele erau mai ceva ca la universitate. Un profesor la catedra iti vorbea si dicta o ora, la fel multe alte ore, iar apoi lucrare sau ascultare. Reproducerea trebuia sa fie fidela caietului, doar ca se intampla sa nu mai stie ce ti-a dictat, si chiar daca spuneai cuvant cu cuvant din cele dictate, luai nota mica.
La profil de filologie, in 4 ani, la engleza am invatat doar 2 timpuri verbale. Nicio lectie cu lectura, cu citit, tradus, etc. Acelasi present perfect si past perfect. 4 ani. La economie ne dadea o lectie, fiecare spunea cate o propozitie, si toti luam 10. Iar in Franta sunt cate 7 ore de economie pe saptamana, in care fiecare elev isi exprima ideile si ofera solutii pentru ameliorarea situatiei.
Si atunci, daca economie nu facem, problemele la matematica si chimie le invatam mecanic, la engleza nu citim un cuvant 4 ani, la romana tocim parerile unor critici despre care nu stim nimic, dar nici despre operele pe care le conspecteaza, atunci, prin ce se defineste invatamantul romanesc? Toceala, toceala, toceala.
Valoarea omului față de mașină stă în creativitate și în intuiție or toceala de care ziceai nu numai că nu le dezvoltă ba chiar le omoară pe ambele.
Nouă (ție sau mie) ne e foarte clar că dezvoltarea aptitudinilor de reproducere fidelă a unor texte la elevi este cu atât mai inutilă cu cât avem la ora actuală mașini care știu să reproducă infinit mai bine ca noi oamenii. Și le e clar și lor asta, pentru că nu-mi vine să cred că cei care pot lua decizii privind calea pe care merge învățământul nu știu lucrurile astea. Mai mult ca sigur, însă, că este vorba despre delăsare, miserupism și incompetență. Îi doare la baston. Asta cu atât mai mult cu cât o schimbare reală ar presupune reinventarea din temelii a învățământului. Cine e dispus să-și asume o asemenea sarcină în vremurile astea?
de acord.sunt multi f bine pregatiti care dau la academiile militare si politie si se plafoneaza acolo.nu spun ca academiile nar fi bune dar totusi.una e academia de politie si alta e universitatile din londra, aberdeen,newcastle.e diferenta intre o diploma de Ro si una de Uk.
trb informati.bine ar fi sa se distribuie niste pliante cum au fost in a8a…cu liceele din judetz, dar pliantele pt liceeni sa cuprinda cele mai mari facultati din romania plus cele de prin zona elevului dar si cateva pagini cu cele din anglia, franta, germania,danemarca
Dumnezeu iti da, dar nuti baga in traista:))
altele sunt universitatile din londra, aberdeen****:))scz acuma am vazut greseala
Felicitari, observ multa maturitate in posturile tale. La varsta ta eu nu aveam aceeasi maturitate. Cu oameni ca tine Romania are totusi o sansa de a deveni o tara civilizata.
Incerc sa scriu si eu cate ceva pe un blog, mai pun cate un “i” in plus si ma mai corecteaza sotia, eu am fost mai mult cu matematicile