Nu foarte demult am trecut printr-o vasta experienta de viata: turul Europei. Pot spune ca au fost cele mai frumoase clipe ale vietii mele , daca ma refer strict la locurile pe care le-am vazut.

Totul a inceput printr-un schimb cultural intre scoala mea si o scoala franceza. Totul parea sa fie minunat. Prima data au venit francezii in Romania, insa mi s-a parut putin ciudat felul in care i-am intampinat: tot liceul privea uimit woww francezi la noi in scoala, pe cand noi cand am mers la ei nimeni nu era asa curios ca au venit romanii:D. Lasand asta la o parte, nu este totul asa de fascinant pe cat pare. Fiecare dintre noi si-a luat corespondentul acasa, care avea sa stea o saptamana in Romania.
Prima seara in oras s-a terminat prost: toti francezii au scapat de sub control si au rupt barurile din Craiova. Urmatoarele seri au avut acelasi final, ei fiind foarte fericiti de aceasta situatia, iar noi, romanii, foarte fericiti de plecarea lor.

Peste cateva luni, venea timpul sa plecam si noi in Franta. Un drum lung: Ungaria, Austria, Germania, Franta, Andora, Spania, Italia, Slovenia, Croatia, Serbia. Nu stiu daca am scris ordinea corecta, dar cam pe ruta aceasta:D . O sa scriu mai multe despre Franta si tot ce s-a petrecut acolo. Am ajuns in Paris, seara pe la ora 22:00. Era perfect. Exact ca in filme. Ma uitam si credeam ca visez, tinand cont ca prima data am fost la turnul Eiffel, noaptea, avea culorile echipei de rugby din Franta. Apoi am vizitat tot in acea noapte La Defance, apoi celebrul bulevard Champs Elysées. Dupa lungi vizite am ajuns sa ne cazam la cel mai ieftin hotel din Paris, cu conditii putin mai bune decat in puscarie, dar nu prea a contat.
A doua zi am mai facut inca o data turul Parisului, declarandu-l clar cel mai frumos oras din lume. Seara ne-am urcat in autocar, trebuind sa ajungem in orasul Fougeres din Franta, unde avea sa fim intampinati de elevii francezi. Ajunsi acolo, fiecare am plecat cu corespondentul la el acasa, totul avand sa dureze o saptamana.

Corespondenta mea statea in afara orasului, insa avea si carnet si doua masini:d. Eram un pic trista cand am auzit ca sta la tara, ca sta la casa, aceasta parere schimbandu-mi-se imediat ce am ajuns acolo:D. Era un sat numai de vile, iar casa corespondentei mele avea vreo 3 etaje. Un lucru care m-a socat prima data a fost reactia parintilor ei. M-au salutat, logic in franceza, ca nu stia nimeni un gram de romana, si mi-au spus bun-venit. Apoi au urcat la televizor. Asta ni s-a intamplat tuturor, pentru ca, aveam proasta impresie ca toate natiunile sunt ca romanii, cand vine cineva, sa se faca ospat. Ei ne-au tratat ca pe un musafir obisnuit si ne-au servit cu mancare obisnuita. De fapt, in domeniul mancare, o sa povestesc foarte putine ca nu am amintiri prea placute : prima masa a constituit-o niste carne cruda afumata, si niste paine sarata cu finetti. Urmatoarele mese au fost la fel de neplacute: melci fierti, scoici vii care miscau prin farfurie, supa cu maioneza, si intr-un final cand m-am bucurat ca vad pulpe pe masa, cand am gustat erau dulci, sosul fiind facut cu dulceata de capsuni.

Alte aspecte negative, fiind destule, caci dupa parerea mea schimbul nu a fost deloc cultural, ar fi drogurile, bautura si condusul sub influenta alcoolului. In prima seara iesim in oras, intr-un bar, toti francezii erau la fel de betzi ca si in Romania, consumand chiar si droguri, la doar 15 euro pachetelul. Nu ma rugam decat sa se termine o data excursia, apucandu-ma si un dor de casa, insa dupa cele 7 zile groaznice la corespondenta a urmat si visul. Am plecat toti romanii cu autocarul, urmand clipe de vis in Spania, Italia, Monaco, Nisa: cazinouri, hoteluri, bai in mare, in ocean, si cele mai placute experiente din intreaga viata. Poate o sa le dezbat in viitoare articole. Pana atunci, spor la citit:D .