Nu am urmarit aceasta emisiune pana acum, insa ieri a fost un subiect interesat, acela al tinerilor parasiti de parinti, care la 18 ani sunt nevoiti sa plece din orfelinate.

Tinerii care ies din sistemul de protectie sociala sunt la mana destinului. Cei din orasele mici ajung pe strazi, pentru ca primariile n-au bani sa le cumpere locuinte sociale.

Tin minte ca acum cativa ani am fost cu cativa colegi, de Craciun, caci acesti copii poate numai atunci mai au si ei o bucurie, sa vizitam oameni care chiar merita tot respectul. Majoritatea aveau peste 18 ani, iar primaria le oferise apartamente, dupa ce iesisera din centrul de plasament. Pot spune ca am fost placut impresionata sa vad cata ambitie aveau, cate planuri pe mai departe, curatenie, si subiecte de discutie. Am facut schimb de numere de telefoane, ne-am mai intalnit cu ei in oras, fiecare in parte avea o durere proprie. Era o fata Stefania, cu care m-am intalnit in autobuz si am discutat mai mult, si care imi povestea ca merge la mama ei, care s-a recasatorit, iar barbatul sau nu e de acord sa o tina si pe ea, de aceea a ajuns in acest centru. Acum, ca sa renunti la copil pentru barbat, nu stiu, mi se pare peste legile omenesti, dar probabil aceasta constientizare a fetei ii va da putere sa mearga mai departe. Din  pacate, asa cum s-a specificat si in emisiune, nu toate primariile investesc bani in apartamente pentru acesti tineri, desi Uniunea Europeana alocheaza o suma mare pentru aceste proiecte, nu multi tin cont. E trist sa iesi pe o poarta, sa nu cunosti pe nimeni, sa te uiti in stanga si in dreapta, si sa nu ai unde sa te duci. Si ne mai intrebam de ce sunt asa multi infractori?