Acum 6 ani stateam in alt bloc, intr-un cartier cotat bine, cu lume care stia ce inseamna respectul, iar noi aveam cam aceleasi varste, pentru ca apartamentele erau primite de parinti in functie de locul de munca, de varsta, de numarul de copii, etc.

Cum aratau blocurile acum 10 ani? Sau mai bine zis imprejurimile de langa blocuri. Erau peste tot gradini: 2 in fata blocului, care erau pline cu flori si pomi fructiferi, iar cele de mai incolo, langa locurile de parcare, erau gradini cu iarba verde, insa ingrijita si maturata de locuitorii blocului, cu borduri curate, fiecare avea un cornet atunci cand voia sa manance seminte. In fiecare seara ne jucam prinselea pe borduri, ziua ne scoteam paturile si le asezam pe iarba, jucandu-ne cu papusile, masinutele, sau preferam sa jucam fotbal, volei, lovind uneori cate o dacie prafuita din parcare, insa fara a fi certati pentru ca toti locuiam in acelasi bloc si toti aveam dacie sau oltcit.  Iarna faceam oameni de zapada sau legam banii cu o ata, iar cand cineva se apleca sa ii ia, trageam ata pana isi dadea seama ca e mare teapa.

Una peste alta, ideea este ca puteam face orice fara frica de  a fi raniti, de a cadea undeva sau de a ne face cineva rau. In acelasi timp parintii puteau sta linistiti la serviciu sau in casa facand curat si gatind.

Acum, cand am trecut prin fata blocurilor unde am copilarit, am vazut o mare schimbare: toate gradinile cu flori au fost inlocuite cu placi de beton, in fiecare parcare se afla cate un audi, bmw, sau o masina cu numar de Italia, nu am mai vazut niciun copil jucandu-se cu mingea, niciun vecin stand pe borduri, niciun geam deschis, niciun om pe balcon curios de ce fac ceilalti. Era pustiu! In plus, gradinile care candva erau ingrijite si acoperite, au ajuns acum sa fie chiar descoperite, existand oricand pericolul ca cineva sa cada pe acolo.

Mai ai curaj sa iti lasi copilul in fata blocului?