Mi-am dat seama, dupa ce am scris acest articol, ca adolescentii sunt cei care simt cel mai mult. In acel articol am facut referire la cat de usor iti pierzi prietenii, la cat de naiv poti fi in alegerea lor, si la cat de mult suferi in acel moment cand pierzi pe cineva drag. Cand imi aduc aminte de sentimentele mele de copil, mi se par nesemnificate. Ma gandesc ca in acele momente sufeream daca a mea colega de banca se muta cu altcineva, sau daca imi era divulgat vreun secret. La fel am observat si in comentariile ce le-am primit la acel articol, majoritatea de la tineri pana in 15 ani, care sufera din lipsa prieteniei. Cat de importanti sunt prietenii in adolescenta? Foarte importanti! Atunci cand nu avem curaj sa le spunem parintilor ce ne macina, atunci cand alergam disperati dupa cineva care sa ne asculte, dar mai ales sa ne dea dreptate.

Nu imi imaginez cum ar fi sa vina fetita mea la varsta de 13 ani sa imi spuna ca este indragostita. Probabil as incepe sa rad copios, dar in fata ei m-as arata foarte entuziasmata de ceea ce se intampla. Dar daca imi spune ca are probleme in dragoste? Voi putea fi un bun psiholog sau macar o buna mama care sa o inteleaga? In perioada adolescentei, credeam ca situatia mea este cea mai grava, ca eu ma simt cel mai prost, ca parintii mei nu o sa inteleaga niciodata nimic, chiar daca 99% din persoane imi spuneau ca o sa treaca si acea perioada dificila. Cu toate astea, cand ai sentimentele acelea de copil tii sa le dezvolti mai intai in interiorul tau, le faci sa creasca in fiecare noapte, si te trezesti dimineata speriat ca nu esti in stare sa faci nimic. Oricat as incerca sa ofer un sfat celor care sufera ca nu au un/o prietena de incredere, ca sufera din dragoste, ca parintii nu ii inteleg, nu are nicio relevanta explicatia mea. Cu timpul, vor realiza ca aceste sentimente de copii vor fi mai tarziu doar simple zambete.