Dupa ce am citit postul lui Cabral despre carti prima reactie pe care am avut-o a fost sa ii dau un comment cu cartea care mi-a placut cel mai mult. De fapt, m-am inselat singura. Nu a fost nicidecum cartea pe care am citit-o cu cea mai mare placere, ci una din cele care mi-au dat impulsul ca orice e posibil atunci cand iti doresti cu adevarat (era vorba despre Agonie si Extaz, Irving Stone, unde este prezentata viata lui Michelangelo). De fapt, sincer si de drept mi-au placut mult mai mult cartile scrise de Nabokov, Dostoievski sau chiar cele romanesti, scrise de Hortensia Papadat-Bengescu , Marin Preda, Liviu Rebreanu, Dan Puric, Mihail Drumes.

Cu toate astea, am scris-o pe cea pe care am crezut-o cea mai sofisticata. De ce? De teama de a nu fi luata in deradere si de a nu parea absurda cand zic “Enigma Otiliei”. Sunt sigura ca acei care il citesc pe Cabral sunt oameni inteligenti si au un cuvant de spus in aceasta privinta. Am cautat totusi in comenatarii si nu am vazut multe opere romanesti. “Invitatie la vals”, “Viata pe un peron”, “Despre omul frumos” erau unele din recomandarile romanesti. In rest James Clavell, Kobo Abe, Emily Bronte, Coelho, Salman Rushdie, etc. (nu contest ca nu sunt niste scriitori geniali), insa avem si multe opere romanesti care nu au fost inca citite si care merita savurate pe deplin.

Aceeasi usoara aroganta o observ si in mijloacele de transport. Am vazut multa lume citind in tren, tramvai (ceea ce mi se pare o prostie sa pierzi savoarea unei carti in mijloacele de transport, venindu-mi greu sa cred ca poti savura o carte in conditiile acelea), dar sincer spun ca niciodata nu am vazut pe cineva citind o carte romaneasca. Ma tot intrebam, imi tot ziceam “bine, bine, sunt sigura ca in liceu au citit multe opere romanesti, dar chiar sa nu fi ramas niciodata necitita”, dar degeaba. Zi de zi oamenii aleg din biblioteci tot ce suna sofisticat si la moda: Dan Brown, Stephenie Meyer, Sandra Brown, Coelho.

Mi-am adus aminte ca mi-a oferit un coleg o carte in care era povestita viata unor tineri care se drogau, faceau sex, iubeau si se distrau. Era partial interesanta, nu pot zice ca nu, iar colegul meu stiu ca a citit la viata lui, insa mi-a zis ca “demult nu a mai savurat asa o carte”. Chiar sa nu mai avem opere valoroase? Refuz sa cred.

Probabil unii oameni sunt prea interesati de cei din jur, incat au tot timpul impresia ca o carte te catalogheaza. Eu sunt de parere ca trebuie sa citesti orice, astfel vei putea mai tarziu sa faci cu adevarat o selectie.