Una din intrebarile cele mai adresate cand vine vorba de cuplu:”si, ce zici, e ceva serios, sau tot din floare in floare”? Mai exact esti fidel sau infidel?

Niciodata nu am suportat emisiunile Tradati din dragoste, sau Test de fidelitate sau ma rog cum se numeau, nu doar pentru ca erau personaje fictive, insa pentru simplul fapt ca fiecare om trebuie sa fie stapan pe situatia lui, nu sa caute consolare in amuzarea populatiei. Daca ar fi adevarate aceste emisiuni, ma intreb oare ce satisfactie ar avea un copilas sa isi vada tatal la televizor cu o alta femeie? Sau ce ar zice o fetita despre mama sa care munceste de dimineata pana seara..la un alt barbat acasa.
Am asistat la tot felul de discutii de genul: il urmaresc, cine stie. Sau de exemplu atunci cand partenerul zice: ” ies in oras cu prietenii”-reactia imediata-”cum, dar ce cauti”? Dupa parerea mea gelozia provoaca infidelitate. De exemplu, eu ca femeie, nu as putea niciodata, sau cel putin, nu as vrea niciodata sa fac crize de gelozie. Poate ca in gandul fiecaruia ar exista teama, daca apare cineva mai bun, daca apare cineva mai frumos. Cred ca un om nu se poate naste fidel sau infidel. Poate intr-o relatie este fidel poate in alta nu. Totul depinde de partener. Atata timp cat oferim totul intr-o relatie, nu cred ca am fi nevoiti sa cautam altceva in alta parte. Probabil pe mine daca m-ar insela persoana cu care as fi, nu m-as supara prea tare. Sau poate as fi suparata pe mine pentru ca nu am fost destul de buna pentru a face acea persoana fericita. E destul de simplu. Sa facem o comparatie cu fotbalistii. Sa zicem ca s-au nascut intr-un anumit oras, mai micut, insa acolo au toti prietenii si toata copilaria. Cu toate astea, cand li se ofera o sansa mai buna, pleaca. Poate ca suporterii nu inteleg niciodata, si incep sa il huiduie, insa ei sunt mai fericiti in alta parte. Insa, s-ar putea ca acolo unde au mers sa fie doar rezerve, si sa fie tristi pentru ca au plecat. Cam asa este situatia si intr-o relatie. Degeaba urmarim noi, si cautam sa inchidem persoana intre patru pereti, sa o izolam de lumea reala, doar pentru ca ne este frica. Cel mai bine ar fi sa invatam sa inlocuim frica cu gesturi frumoase, cu clipe pe care niciodata nu le-am putea gasi in alta parte.

Asa cum am spus intr-un articol mai demult, cei ce sunt deficitari: muti, surzi, orbi, sunt fericiti ca isi inseala partenerul cu un vorbitor, auzitor, sau vazator. Se cred superiori. Dintr-un motiv sau altul poate ii inteleg, insa fara nici o discriminare, noi ce putem auzi, vedea, vorbi, de ce sa nu spunem ce ne dorim cu adevarat, de ce sa nu auzim ce este de auzit, si de ce sa nu incercam sa vedem toate lucrurile frumoase. Si daca nu exista cu adevarat o relatie adevarata, de ce sa incercam sa ne amagim si sa o aducem intr-un punct mort. Nu am inteles niciodata oamenii care dupa multi ani in care au vorbit, au trait clipe frumoase, au strans amintiri frumoase, de ce intr-un sfarsit, raman doar lucrurile urate? Cat de repede se pot uita clipe lungi, ani intregi, nopti pierdute, pentru o cearta? O simpla cearta ce dureaza cateva minute sau zeci de minute.
Oare care este procentajul la nivelul omenirii, intr-un cuplu. Cati oameni au avut relatii in care nu au inselat? Probabil este mic, pentru ca de multe ori, din pacate, multi inseala si fara sa vrea. Adica sunt atrasi in tot felu de aventuri fara iesire. Am putea numi inselat atunci cand un barbat isi inseala partenera cu o prostituata? Probabil nu, eu nu as numi. Placerea nu este inselaciune, este doar un sentiment uman. Logic ca ideal ar fi ca in viata sa nu fim nevoiti sa suportam asemenea vesti si asemenea cazuri, insa daca ar fi sa se intample oare cum am reactiona? Se zice ca barbatii inseala mai mult decat femeile. Se poate sa fie adevarat sau nu. De fapt cred ca atat barbatii cat si femeile, cand nu investesc sentimente adevarate, sau din prea multe sentimente, inseala. Cred ca o femeie stie sa insele discret, adica niciodata nu ar da de banuit, poate pentru simplul fapt ca de multe ori o femeie nu este crezuta capabila de asa fapt, ori pentru ca stie sa suceasca mintea barbatului. Barbatul cred ca se arunca prea repede in foc, si si-ar recunoaste mult mai usor fapta.
Sper ca macar cei ce sunt capabili de asa ceva, pentru ca eu consider infidelitatea un gest imoral, ar fi frumos sa recunoasca. Probabil atunci ar fi iertati, si nu numai. Probabil atunci ar putea face cu adevarat sa inteleaga partenerul ce anume lipseste, de ce anume ar mai fi nevoie. Asa ar face de doua ori bine, plus ca nu ar fi nevoit sa mai caute in alta parte ce are langa. Iar cei ce au relatii numai pe interese, i-as sfatui sa insele cat mai mult. Pana la urma se va afla, si inca o relatie ipocrita va lua sfarsit.
Invatati sa vorbiti, sa auziti, si sa vedeti!