Isi aduce cineva aminte desenele acelea “bad dog” , cand acel catelus nu mai putea misca atunci cand cineva ii adresa cuvintele “caine rau”? Va dati seama ce durere poate suferi chiar si un catelus la auzul acestor cuvinte asurzitoare. Dar catelusii se impaca usor, trebuie doar sa schimbi comanda, din caine rau in caine bun.

Dar daca evolueaza situatia de la animale la persoane? Daca suntem chiar noi aceia care suntem numiti niste oameni rai? Mai demult, imi placea sa cred ca nu exista oameni rai, exista doar niste ochi prin prisma carora altii ii vad pe ceilalti rai. Cam complicata teoria mea, insa voiam sa subliniez faptul ca este destul de dureros ca o persoana la care tii, fie un membru al familiei, iubit, prieten, amic, sa iti spuna cu o ura pornita ca esti rau, ca nu esti ceea ce si-ar fi imaginat ca esti. Atunci iti pui diverse semne de intrebare. Initial, dai vina pe aceea persoana pentru jignirile pe care ti le aduce, si incerci sa iti dovedesti tie ca nu are niciun motiv sa zica asa. Apoi, incepi sa iti sugerezi tu tie ca esti rau, ca doar ti-a mai spus cineva inainte. Si tot asa iti creezi o imagine gresita asupra ta, la care au contribuit toate persoanele din jurul tau, fie ca au spus-o la nervi sau nu.

Cel putin asa incerc sa imi justific. Problema este ca nu am justificare, si chiar sunt un om rau. Sa luam cateva exemple: nu stiu sa ma bucur niciodata de un cadou, mereu ii gasesc diferite defecte si scuze pentru care nu imi place, sau pentru care nu il pot accepta Si acum, daca m-as pune in situatia in care cuiva nu i-ar placea/vrea cadoul meu, ce prost m-as simti. Spun lucruri pe care le regret, dar le spun din orgoliu de a parea superioara si de neinduplecat. Oare asa trebuie sa faca un om care chiar e capabil? Sa se lase ghidat de orgolii si impulsuri? Eu…asa fac. Oare se mai poate supara cineva, in afara de mine, pe lucruri banale, pe care si un copilas le-ar putea percepe mai bine? Eu da..ma supar mereu. Si pentru a concluziona faptul ca sunt o persoana rea, ma comport urat exact cu persoanele la care tin foarte mult, si de care sunt apropiata. In rest, sunt impartiala si nu ma poate face nimeni sa ma simt foarte prost sau sa ma supar intr-un anumit fel. Doar cele carora le-am dat voie sa faca parte din viata mea.

Problema mea cred ca este urmatoarea: nu sunt un om rau, sunt doar un copil care trebuie sa faca un mare pas in fata, sa isi asume consecintele a ceea ce face, care nu stie sa priveasca mai profund, care analizeaza aspectul nu continutul, si care mai are de parcurs niste etape pana la maturizare. De aceea, nu pot decat sa imi doresc ca cei ce ma cred o persoana rea, sa imi ofere un singur lucru: rabdare!