Astfel, zi de zi era pe camp cu oi, vaci, cai. Zi de zi trebuia sa mearga la prasit, cules, legat, stropit, etc. Zi de zi trebuia sa faca paine, sa spele, sa gateasca. Era obosita. Dar totusi seara isi facea timp cateva minute sa vina pe la noi, atunci cand eram in vacanta. Ne invidia povestile despre oras si i se parea cel mai frumos vis pe care il poate trai cineva. Noi ignoram si nu vedeam nimic deosebit in asta. Pentru ca le aveam pe toate. A trecut timpul si a ramas in acelasi sat. La fel de obosita si din ce in ce mai stearsa. Pielea mai arsa de soare, parul blond, auriu, se deshidratase de la sapunul de casa folosit, soarele arzator din mijlocul campului si lipsa de ingrijire.

Nu am mai stiut de ea nimic 1 an. Imi mai spunea bunicul ca a intrebat de mine, dar nemaimergand in vacante la tara, am pierdut legatura. Acum insa stiu mai multe. Am vorbit cu ea la telefon. Am aflat ca s-a maritat si s-a mutat in alt sat. A nascut de curand, dar nu parea fericita. Vorbea in soapta. Mi-a povestit ca ii este cam frica de sotul gelos care nu o lasa sa vorbeasca cu nimeni la telefon. Are o sora pe care nu a mai vazut-o de cand a plecat de acasa. Parintii nu mai vorbesc cu ea. Soacra o pune sa duca mai mult decat poate. Avea o voce trista care ma face sa cred ca dreptatea nu e pamanteasca.

De ce viata le ofera atat de mult unora, si atat de putin altora? De ce un om atat de bun, frumos si deosebit, are o soarta atat de grea? Oare cum e sa nu intri niciodata pe internet, sa nu stii ce inseamna liceu, sa nu iesi niciodata intr-un bar, sa nu ai acces la nicio carte, sa nu ai prieteni si familia sa nu iti vorbeasca, sa treci de la munca din nou la munca, sa fii batuta si certata, sa nu ai nicio speranta de viitor? Sa nu ai la ce sa visezi. Si mai ales sa constientizezi toate astea. Pentru ca ea le simte in fiecare zi.

Aceasta este povestea unui om cu nesansa sociala. Diferenta a fost facuta de un loc, o familia si o cultura. Unii se nasc pentru a fi fericiti, iar altii pentru a suferi!

Da, Antonescu a avut 20% in primul tur, dar, el, cu mana lui, le-a aruncat spre Geoana, si multe n-au ajuns la Geoana, dar nici inapoi la Antonescu.

Fara sa fiu vreun mare specialist in politica, nu mi-e greu sa-mi dau seama ca Antonescu, incepand cu 23 noiembre 2009, este un cadavru politic in ochii electoratului si doar penelistii mai cred in el.

Dragnea, Nastase, Ponta, Oprisan, Geoana, Hrebenciuc si Vanghelie. Nu, nu este vreo lista de la DNA, este echipa pe care si-o doreste Cristian Diaconescu.

[sursa]

Deci un partid poate sa numere peste 10 milioane de voturi in cateva ore, dar nu suntem in stare sa monitorizam niste sectii speciale, pentru a putea fi depistati cei care incearca sa voteze de mai multe ori.

Pentru ca nu se vrea, de aia.

Revolutia adevarata a fost una scurta, la Timisoara si putin in Capitala, apoi a fost confiscata de Iliescu si acolitii lui.
Noua revolutie a fost pusa in scena la TVR, regizor fiind Sergiu Nicolaescu. Cei care au privit atunci la televizior stiu pauzele pe care le luau transmisiile in direct, pe motiv ca aparatura TVR-ului nu facea fata la o transmisie in continuu, erau pauzele in care se punea in scena urmatorul act, al revolutiei lui Iliescu. Tot atunci, in timp ce oamenii mureau pe strazi, la televizor s-a dat filmul Ringul, normal, sub regia lui Sergiu Nicolaescu. Actorii principali, ai revolutiei lui Iliescu, au fost facuti generali si colonei, acum au pensii de zeci de milioane, in timp ce un muncitor din productie castiga de 3 ori mai putin.

Ce a urmat dupa Revolutie, se numeste jaf national, iar Iliescu a asistat nepasator la el. Tin minte cum Iliescu a promis ca nu va participa la alegeri, si a participat. Il tin minte pe Catarama, care inainte de ’89 lucra in comertul exterior, ca a fost primul roman care si-a luat Mercedes S Classe in 1990. Tin minte cum sau distrus toate CAP-urile si SMA-urile de la sate si cum s-au distrus sistemele de irigatii. Tin minte primii milionari in dolari din Romania: Gheorghe Copos, George Constantin Paunescu, Ioan si Viorel Micula, Voiculescu, etc. Tin minte coada pe 3 randuri, de la sediul BNR din Craiova, la care stateau tiganii sa-si ia tonele de aur, ceilalti romani n-au avut nicio sansa sa-si ia aurul confiscat. Tin minte tiganii ce stateau la colturile strazilor si vindeau actiuni la intreprinderi in care n-au lucrat niciodata.

Tin minte mineriada din ’90, zecile de banci care dadeau faliment, intreprinderile care se inchideau, talciocurile care se deschideau, vilele care rasareau.

Crin Antonescu este departe de ceea ce-mi doresc, dar l-am votat, Basescu imi place si mai putin, dar il votez, pentru ca niciodata nu voi avea respect pentru cineva care face parte din partidul lui Iliescu.

De aia nu votez cu Geoana.

De ce suferim noi, tanara generatie (nu numai noi, dar prefer sa raman la targetul acesta)? De incultura politica. In ultimul timp m-am tot zbatut sa explic unor persoane de ce este important sa mearga la vot. Rezultate 0. Asa e, nu ar trebui in viata sa ne batem capul cu lucruri care nu merita, insa la fel de bine stim ce satisfactie simtim cand putem intoarce pe cineva din drumul sau. Revenind la subiectul politica, noi, adolescentii, suntem praf. Chiar si eu. S-ar putea sa fac o mare greseala si sa nu aleg bine. Dar mi-o asum.

In primul rand, dupa ce ca nu facem istorie asa cum ar trebui si nu invatam lucrurile elementare din istoria romanilor, nici macar nu avem ocazia sa discutam despre politica la scoala. Nu vreau sa mi se spuna sa votez cu x, dar vreau sa mi se spuna obiectiv ce a facut bine fiecare si ce a gresit. Nu cer mult, o ora de politica pe saptamana nu ar fi chiar mult. As vrea sa vina cineva din exterior, un analist politic si sa imi explice anumite lucruri pe care poate nu le-am perceput si pe care ar trebui sa le stiu. Ce intelesesem eu prin Referendumul acesta? Ca va trebui sa raspund cu o singura intrebare la 2 intrebari, nicidecum nu stiam ca sunt doua buletine de vot. Cine m-a lamurit? Twitterul!

Situatia s-a mai schimbat insa in ultimul timp, intr-o masura mai mica sau mai mare profesorii au simtit nevoia sa ne sfatuiasca sa mergem la vot si sa privim in jurul nostru, sa realizam ca nu s-au intamplat prea multe lucruri bune si ca mergem din ce in ce mai rau. M-au infulentat? Nu! M-au facut sa ma documentez si sa imi doresc sa stiu mai multe, m-au facut sa urmaresc emisiuni politice, sa citesc declaratii si sa extrag din subiectivitatea presei obiectivitatea de care am nevoie. Si da, politica in scoli este esentiala pentru cultura sociala si politica a fiecarui roman. Fara ea, suntem doar niste oi manipulati de interese proprii.

Cu mentiunea ca promisiunile lui Geoana nu le-am trecut, doamne fereste sa-si tina asta promisiunile.

Unde ar fi Romania acum, daca se respectau promisiunile?
Iliescu a zis in ’90 ca nu va candida, a candidat de mai multe ori, Constantinescu a promis ca vine cu 15.000 de specialisti si a venit cu Ciorbea si Caltabos Muresan, Basescu a promis ca va umple Piata Victoriei de tepe si a umplut-o cu bordurile lui Videanu, Orban a promis mii de kilometri de autostrada si a facut o mie de metri, Oprescu a promis ca nu va candida la Presedintie si acum tipa Hai, Romania! prin tara.

In mod normal, Iliescu ar trebui sa stea in azil politic, Basescu ar trebui sa fie in sondaje pe la 1-2%, exact cat a facut din ce a promis, Oprescu ar trebui scuipat in ochi, Geoana ar trebui alergat de romanii intorsi din strainatate, sa le dea cei 20.000 de euro promisi. Insa singurii politicieni pedepsiti de romani, in 2000, raman taranistii.

Ii lasam sa-si bata joc de noi, cel mult ii injuram sau nu ne ducem la vot.

Atata timp cat nu vom penaliza promisiunile incalcate, in Romania va fi la fel.