Nici nouă nu ne vine să credem. Nu că facem patru ani, ci că ne-am amintit fix azi când am scris primul articol, demult, 19 decembrie 2007. Nu e cifră magică, nici de basme, nici tristă. E un 4 care ne defineşte şi pe care sperăm să îl adunăm cu multe alte numere de acum înainte.

Ne întrebăm cum de am găsit inspiraţie pentru cele aproape 1500 de zile de când existăm. Trebuie să mărturisesc că eu sunt leneşa blogului şi aproape, în fiecare dimineaţă când găsesc o scuză bună să nu scriu (examene, facultate, oraş etc), mă salvează Dan, care îşi face timp zi de zi pentru cititori. Cititori pe care îi cunoaştem aproape de la începuturi. De când ne criticau pentru greşelile de începători sau datul cu părerea aiurea, ori ne ridicau în slăvi cu câte un „speechless”.

Avem zilnic peste 1000 de vizitatori. Ne lăudăm pentru că ştim cât de greu se întreţine ceva în online. Trebuie să investeşti în tine ca mai apoi ceilalţi să îşi investească timpul în produsul tău, respectiv articolul de pe blog. Pare o joacă de copii care nu rezistă fără seriozitate. Nu rezistă cu scandaluri (îmi amintesc şi acum că o singură dată am scris ceva semi-rău de un alt blogger, iar Dan, vărul meu m-a certat că nu îi respect părerea – şi avea dreptate). Nu rezistă prin articole fabricate de alţii. Nu rezistă prin plagiat.

Spuse.ro nu este cel mai mare blog. Nici cel mai bun. Dar e al nostru. E nemanipulat. Nevândut. Nu scriem de bine despre companii pe care le-am criticat şi care acum le cumpără altora cuvintele. Scriem în schimb despre serviciile şi produsele care ne plac. Pe care le folosim. Scriem şi de rău: despre profesori, facultate, serviciu, politică, educaţie, sănătate. Că avem materie primă. Şi ne place să o transformăm în informaţie. Argumentată, că păreri gratis găsim pe întreg internetul. În toate limbile.

Aşadar, îţi spunem la mulţi ani, dragă blogule! Să ne trăieşti şi să le faci cinste cititorilor! Cu articole, că vinul îl dăm la 5 ani!

Cadou de la Bianca, cititoare şi prietenă de nădejde, care îmi trimite sms-uri când îi place sau nu ce scriem:

Craiova Forum a împlinit şapte anişori (La mulţi ani!) şi s-a gândit să îi strângă pe forumişti, twitterişti şi bloggeri la o petrecere cu mici şi bere. Locaţia: Terasa Băniei. Premiile puse în joc, promovarea şi numărul mare de membri înscrişi pe Craiova Forum au făcut ca terasa să fie plină, iar whisky-ul  si berea să se consume pe bandă rulantă.

Un banner la ieşire din Bucovăţ (pentru care ne-am luat tităituri încercând să îl pozăm ) şi autobuzul care i-a adus pe craioveni la distracţie anunţau evenimentul de astăzi. Înăntru s-au întâmplat de toate, de la tricouri ude până la concursuri cu cine bea cel mai repede berea sau  întrecere între fumători pentru o ţigară electronică. Să revenim puţin la tricouri ude. Câştigătoarea a fost Marlen, colega mea din liceu, facultate şi reprezentanta mesei la care am stat noi. Atitudinea  a fost totul:)).

La concursuri s-au mai dat telefoane, bijuterii, huse, ceasuri  şi altele. În rest, am băut bere, am mâncat mici şi am socializat.

La masa noastră am stat: eu, Dan, Marlen, Gabi Nistoran, Alin Mechenici, Iulian Fira, Rareş Cojocaru, Geordan, Blogatu şi Dragoş. L-am văzut şi pe Alleks. Eros, Freaktuning şi echipa CraiovaForum au făcut o treabă minunată şi organizarea a fost perfectă. Muzică bună, oameni petrecăreţi şi multe premii.  A fost şi video-blogging, Blogatu nu putea să rateze o asemenea ocazie.  Am vorbit despre politică, tehnologie, organizaţii, social media (că doar de-aia eram la masă numai bloggeri şi twitterişti). Am făcut şi o plimbare pe lângă Pădurea Bucovăţ, unde am aflat de ce zâmbesc femeile )

Noi am plecat mai devreme, avem examene, serviciu, întâlniri, afaceri  (asta mai puţin), dar ne-am simţit bine la petrecerea de şapte ani a forumului CraiovaForum. Distracţia continuă în Sweet Escape. Încă o dată la mulţi ani şi felicitări pentru organizare!

La multi ani mamei mele care astazi a implinit 47 ani! Multa sanatate si fericire!

Iar aceasta este opera mea:D

Intrebare: Ar trebui sa te simti batran la 47 ani?

Poate ca este cumva deranjant sa vezi pe toate blogurile, siteurile, in toate ziarele, revistele, pe toate posturile tv campanii demarate de Ziua Copilului, sau pur si simplu acel “La multi ani“.

De ce aceasta imbulzeala? Pentru ca toti am fost si suntem copii si toti avem ceva de spus atunci cand vine vorba de experienta noastra de viata. Curiozitatea cea mai mare este ce mai primesc copiii din ziua de azi cadouri. Cand eram mica primeam lucruri simbolice sau chestii pe care mi le doream, de la pijama, la casete cu Andre sau Valahia, intr-un an stiu ca am primit si patiene, atat eu cat si frate-meu si m-am simtit extrem de mandra. S-a cam rupt traditia de a mai primi cadouri. Parintii ma vad deja mare (cand e vorba de ziua copilului, de facut treaba, de gatit, facut curatenie, etc) si mica (cand e vorba de stat prea mult in oras, de plecat singura in excursii), insa sunt sigura  ca si ei isi doresc sa pastreze traditia, mi-am dat seama asta-seara cand s-a anuntat pe maine o masa festiva.

Poate ca sunt copii care primesc in fiecare zi bani, cadouri, dar nu in fiecare zi au ocazia sa fie ascultati de tatal lor la matematica (ocazie de care eu nu am scapat), seara, la masa, sa fie toata familia prezenta, poate nu au avut ocazia ca in zilele de duminica sa fie dusi in parc de tata, iar mama sa ramana acasa sa faca o prajitura delicioasa, poate nu toti au primit mustrarile acelea constructive. Peste ani si ani, fiecare copil va realiza ca acestea au fost cadourile cele mai frumoase si ca, din pacate, atunci cand suntem mici ne dorim sa plecam de langa parinti, pe cand, atunci cand ne marim, tot ce ne dorim este sa fim langa ei. Ce dilema!

La multi ani, copilasi!