Stiti vreo banca din strainatate care dupa ce a dat faliment, oamenii au ramas cu buza umflata?
Ca eu stiu vreo 5-6 in Romania (Banca Internationala a Religiilor, Bankcoop, Bancorex, Dacia Felix, etc) unde multi romani au ramas cu buza umflata.
In afara de CEC si Banca Transilvania mai stiti vreo banca din Romania care sa nu fie controlata din strainatate?
Sunt motivele pentru care mi se pare dea dreptul penibila stirea de mai jos:

Turbulentele si incertitudinile de pe pietele internationale i-au determinat pe multi dintre conationalii care au conturi in alte tari, sa-si mute sumele in bancile din tara.

[sursa]

- Avem parte de tot mai multe oferte ale dealerilor auto si daca avem rabdare in 2009 vom lua masinile cu reduceri si mai mari.
- Pretul la case si terenuri scade, vestea buna este ca nu vor creste prea curand.
- Petrolul a ajuns la 75 de dolari pe baril, fata de 150 de dolari cand nu era criza si la cum scad vanzarile de masini nu prea sunt sanse sa creasca prea curand.
- Acum putem sa cumparam si noi, oamenii de rand, actiuni la bursa, in perioada asta isi permite oricine, singura piedica este ca nu prea mai sta deschisa bursa
- Pana si pretul la ulei este mult mai mic, nu sunt sigur daca criza financiara este de vina.

Este rau sa traim in plina criza financiara?
O intrebare pusa pentru noi, astea din Romania, nu pentru aia de pe Wall Street si nici aia din Anglia.

Mi-ar placea sa am cunostinte in ceea ce priveste aceasta meserie de psihiatru. Exista foarte multe boli de acest ordin, insa o sa ma leg de una care nu se manifesta in mod vizibil, insa se simte de cei din exterior, dar cei care sufera de ea nu se fac constienti.

De exemplu, eu nu pot intelege oamenii care au bani, dar vor mai mult, mai mult. De unde aceasta dorinta de imbogatire? Cu ce esti mai om ca ai scaunul placat cu aur, ca ai casa cu 5 etaje, ca ai servitori care sa te serveasca la pat, ca ai 4 masini in fata vilei, ca ai plasme in toti peretii, ca faci acte caritabile numai pe interes, si tot asa. Nu inteleg de ce trebuie sa te certi cu prietenii, cu fratii, pentru bani. Inteleg fenomenul de a nu avea si de a munci pentru ei, insa nu inteleg fenomenul de a obtine cat mai mult. Din nefericire, exista destui oameni care uita de unde au plecat si nu stiu sa priveasca in spate. M-am uitat astazi in gara la o batranica, in papuci, intr-o gecuta subtire, isi tragea flanelul pe maini in loc de manusi, si statea si muncea in ploaie. Nu stiu ce era acolo, ingrijitoare sau femeie de serviciu, insa tragea cu dintii sa isi pastreze acest serviciu. Exista insa alti oameni, care desi au un serviciu bun, renunta la el pentru ca s-au plictisit.

De ce trebuie sa auzi mereu, pe unde mergi”bani, bani, bani”. Vreau bani, n-am bani, trebuie sa fac bani, m-am imprumutat de bani, etc. Lumea face imprumuturi in banca, unii in mod justificat, altii doar sa aiba sa ii cheltuie. Descoperirile de card te indeamna sa consumi cat mai mult, cat mai mult. De ce presa nu scrie niciodata despre aceste imprumuturi, despre riscul de a pierde casa, de a nu gira cu nimic daca stii ca nu poti plati, de a nu te imprumuta in banca, daca nu ai maxima nevoie? Pentru ca banca conduce in tara asta, pentru ca banii sunt la putere. De ce ar lua cineva bani de la camatari?

Nu am inteles niciodata de ce idolul unor tineri este Becali. Mai ales in domeniul financiar. In primul rand,acel om are grave probleme mintale. Cum sa ai scaun placat cu aur? Cu ce scop? Chiar te poate face mai fericit acest gand, ca ai scaunul placat cu aur? Din ceea ce am vazut la majoritatea medicilor, profesorilor, arhitectilor, am observat ca nu au case ultra moderne si nu cu lucruri foarte scumpe. De ce? PEntru ca nu investesc in lucrurile materiale. Un arhitect ar putea avea cea mai frumoasa casa, el se ocupa de atatea si atatea, dar cu toate astea prefera sa aiba curatenie, armonie, si o stare de liniste. Un doctor si un profesor prefera sa aiba bani pentru a investi in carti, in tablouri valoroare, in amintiri. Aveam o doamna profesoara de romana extraordinara, care avea foarte multi bani, atat de la scoala, cat si din meditatii pentru ca toata lumea tragea sa faca meditatie cu ea, si cu toate astea avea unele camere pline cu postere, pentru ca aceea era camera fiului sau si voia sa pastreze toate masinutele si abtibildele asa cum erau de mult timp, camera ei si a sotului era plina de armonie, iar camera de meditatii era plina numai si numai de carti, avand cele mai valoroase si variate colectii de carti.

Oare nu asta conteaza cel mai mult? Oare se poate lasa mostenire o casa ultramoderna, care oricum o data cu timpul se urateste si se invecheste, sau se poate lasa ca amintire o biblioteca intreaga cu carti valoroase, care peste ani si ani vor fi invechite, dar in acelasi timp ingrijite si cu paginile galbene, cu citate subliniate? De fiecare data cand iau din biblioteca o carte vad tot felul de insemnari de la mama mea si incerc sa imi dau seama ce a vrut sa spuna, ce a gandit prin acea fraza. Am vazut apartamente extrem de frumoase, insa am vazut biblioteci extrem de mici sau deloc, nu am vazut albume photo, nu am vazut scrisori, nu am vazut rame, tablouri pe pereti cu portretul vreunui membru din familie, pentru simplu fapt ca nu se mai poarta.

Singura ocupatie a omului de azi este meseria de a face bani, prin orice cale: munca grea, munca usoara, furat, inselat. Cu ce te ajuta gandul ca trebuie sa faci bani, daca a doua zi cheltui tot ce produci deoarece te-ai imbolnavit, lovit, sau stors de orice putere. Singurul serviciu profitabil este acela de a fi propriul tau sef, de a produce numai ceea ce vrei, de a face totul din placere, si cu usurinta. Astfel, banii te vor conduce toata viata.

De cateva saptamani toate ziarele si televiziunile au inebunit cu “criza financiara“.
Criza in America, criza in Europa, criza in Asia, se fac planuri cu costuri de sute de miliarde, se adopta legi, dar cel mai mult am vazut in perioada asta cum se salveaza zeci de banci si institutii financiare de la faliment.

Criza. Vanzarile de automobile sunt in cadere libera in SUA, in luna septembrie fata de aceeasi perioada a anului trecut cel mai mult au scazut vanzarile Nissan, cu 37%, vanzarile Ford au scazut cu 34%, Chrysler cu 33%, Toyota cu 32% si cel mai putin General Motors doar cu 16% pentru ca a ieftinit masinile.
Criza. Preturile caselor din Spania au scazut pentru prima data in ultimii 10 ani.

Dupa zeci de astfel de stiri, stau si ma intreb.
Pentru cine este criza?
Daca producatorii de masini sunt nevoiti sa ieftineasca masinile si omul de rand isi cumpara masina mai ieftina, atunci este criza, la fel si cu pretul locuintelor, daca a scazut pretul la case si un om de rand isi ia mai ieftin o casa atunci este criza.

Chiar trebuie sa compatimim cateva sute de mii de smecheri din sistemul bancar? Chiar trebuie sa ne facem probleme ca sefii de la Lehman Brothers in loc sa-si petreaca timpul prin statiunile de lux, acum trebuie sa dea socoteala pentru banii cheltuiti? Este rau ca jumatate din bancile umflate precum gogoasa acum dau faliment?

Chiar trebuie sa ne bucuram numai de cresteri economice aducatoare de preturi exorbitante?

Asta este ceva de genul hotii striga hotii.
Totusi sunt curios daca mai pune cineva botul la astfel de atacuri. Mesajul se adreseaza celor cu internet si care au o adresa de email, sa stie sa completeze corect niste formulare cu coduri pe care le citesti de pe card (nu ca mine sa le completeze la misto doar sa le dea de lucru), de aici rezulta ca cel care primeste mesajul nu este un fel de tzatza Leana din piata.
Toate bancile te avertizeaza ca sunt atacuri de phishing, la orice banca de fiecare data cand intri online pe cont ai o gramada de mesaje ca ei nu trimit niciodata email, sa nu dai NICIODATA parola de la cont si ca orice modificare de cont se face la sediul bancii, mai sunt sutele de jurnale la TV unde s-au anuntat astfel de atacuri, daca vrei sa intri pe site-ul ala IE7 te avertizeza ca ceva nu este in regula cu https-ul.
Dupa toate astea daca mai sunt persoane care pun botul inseamna ca sunt prea proaste si singura metoda sa nu mai puna botul este sa ramana o data fara bani.

La Administratia Finantelor Publice a Municipiului Craiova nu exista nici un ghiseu de informare, nu exista nimeni care sa-ti explice ce si cum.
Am ajuns la ei pentru ca trebuia sa justific un impozitit de 16 lei, am primit o scrisoare acasa in care eram rugat sa ma prezint la ei sa clarificam treaba cu cei 16 lei, in scrisoare era si un numar de telefon cu 3 interioare, la primul numar se raspunde imediat, la numerele interioare niciodata.
Astazi m-am prezentat la ei, cum am intrat am cautat ghiseul de informare insa era deloc, in schimb am vazut 3 ghisee deasupra carora scria “declaratii fiscale persoane fizice”, exact ce-mi trebuia mie. Ma interesez de un formular, l-am luat si l-am completat. La ghiseul numarul 6 coada era mai mica decat la 5, cam la jumatate, asa ca m-am asezat la ghiseul 6. Dupa cateva minute cand in fata mea mai erau decat doua persoane am inceput sa fiu atent si am observat ca tuta de la ghiseu ii trimite la ghiseul numarul 5. Cand imi vine si mie randul, scot hartiile si incep sa explic, sunt intrerupt de tuta care-mi spune ca problema mea se rezolva la ghiseul 5, era atat de proasta ca nici nu aveai cu cine sa te certi.
Am mai luat odata coada si la ghiseul 5, partea comica este ca la 5 nimeni nu se aseza din prima, toti se duceau la 6 ca era coada mai mica.

Aici era ghiseul cu tuta

Aici cel bun

Majoritatea bancilor isi fac reclama pe net si mai ales la TV. Credit imediat, comision 0%, retea teritoriala extinsa, servicii de calitate. Toate bune si frumoase, numai sa nu incerci ca dupa ora 14 sa vrei sa scoti 1000 de dolari de la vreo banca, 10 banci din centrul Craiovei nu au avut acesti bani, au sedii cu 5-6 nivele, numai sticla si otel si nu au 1000 de dolari in banca.
Am inceput cu banca Transilvania de langa Gradina Botanica, nu au avut, la fel ca BRD-ul de langa Banca Natinala, o sucursala ING de langa Elena Cuza, Raiffeisen de langa intrarea in Mercur, banca aia verde vizavi de Mercur, BCR-ul de langa English Park, o sucursala mica Bancpost de lanca Central, o sucursala BRD de langa Casa Alba, banca Romanesca vizavi de Mercur si am gasit in sfarsit 1000 de dolari la Bancpost-ul de pe Lipscani.

Este penibil sa intri intr-un sediu de banca enorm, clima, 20 de ghisee, sa vezi 30 de functionari, cativa isi arunca privirea spre tine si te intreaba “Ce doriti?“; “Aveti 1000 de dolari?“; “Nu avem nici dolari nici euro, avem ceva lei“;

Banul fura anul.. banul imbatraneste minti si uita prietenii. Am ales acest subiectul pentru  ca si mie banul mi-a furat anul, in sensul ca am plecat de la teoria “vreau sa ma descurc singura”, si am ajuns la concluzia “se poate, vreau mai mult”

Vara trecuta am lucrat cu o foarte buna prietena, deasemenea si colega mea de banca, la o firma din oras. Primele doua luni am lucrat ca promoterite, iar apoi am lucrat o luna in magazin, ca agent de vanzari. Era usor, banii veneau, parea perfect. In perioada aceea eram foarte sincere una cu alta, cand una avea bani o imprumuta pe cealalta, si tot asa. La salariu era bucurie mare, insa dupa ce se duceau banii, ramaneam pe sec. Nu pot spune ca nu a fost o experienta placuta, insa daca ar fi sa fac balanta nu stiu daca am castigat mai multe lucruri decat am pierdut. Vara s-a dus, am ramas cu amintirea zilelor toride de vara in care munceam in niste tricouri lungi si calduroase, pe cand prietenii nostri erau la piscina sau la strand. Dar nu am regretat nimic. A inceput scoala, am abandonat serviciul pentru ca am considerat ca este mai necesar sa invat, iar prietena mea si-a initiat singura o alta afacere, in care am incurajat-o din toate punctele de vedere. Era acelasi lucru, bani ieseau, dar avea tot mai putin timp pentru scoala, pleca de la ore pentru a isi rezolva afacerile, in timpul tezelor sau al lucrarilor vorbea la telefon pentru a scoate profitul, sambetele si duminicele erau rezervate lucratului. Cand grupul nostru o sunam sa iesim in oras, ne refuza pe fiecare in parte. Devenise o problema. Nu mai era ea. In fiecare zi vroia mai mult, tot mai mult, si tot asa. Ambitii frumoase, se descurca, castiga bani, acum are numai haine de firma, dar nu mai are prieteni adevarati. De fapt eu asa ma consider, insa ma intreb daca si ea crede la fel? Ma intreb de cate ori voi mai fi nevoita intr-o zi frumoasa si insorita sa o chem prin parc sa ne plimbam, si sa imi raspunda: eu vreau la restaurant, in club, in bar.

Daca ar fi sa ne gandim, acesta este un exemplu minor in comparatie cu alte cazuri din viata. Prietenia se castiga, se pierde si poate se mai recastiga candva. Insa ma intreb, ce ne facem cu oamenii care lasa ca banii sa le rapeasca toate bucuriile. Ma intreb ce inseamna pentru un om de afaceri 25 de ani de casatorie cu a sa sotie? Probabil o ora mai putin de munca, nu? Dar nicidecum o imbratisare din suflet, sau o strangere de mana, sau o zi la cumparaturi de legume in piata. Cat despre oamenii care doresc sa se afirme, tot respectul. Fiecare are de la viata dorinta asta, insa de ce niciodata nu stim sa ne oprim. Este ca si cum am merge sa culegem cirese dintr-o livada, si dupa ce am umplut o plasa, de ce sa mai lasam si pentru altii care vin, mai bine ne umplem si buzunarele, chiar daca stim ca pana acasa se vor strica de multe ce sunt. Asa este viata. Asa face banul. Mereu ne ia ochii. Uitam sa spunem un la multi ani de ziua cuiva, dar cand ne aducem aminte peste 2 zile cumparam cat mai multe pentru a recompensa uitarea. Desi visul multora este sa aiba bani multi, o familie mare si multe afaceri, dorinta mea este una singura: sa am bani indeajuns incat sa imi pot face copilul fericit, insa atunci cand va avea meci, citez dintr-o melodie din Veritasaga” Cand trec pe langa parc aud voci de copii, zambesc gandindu-ma c-o sa ma laud cand o sa fiu tatic , Il vezi p-ala de acolo care a dat gol ? Da, ala mic” Probabil voi fi mai fericita sa ii pot cumpara o minge si sa am timp sa ma joc cu el, decat sa ii cumpar un telefon mobil de ultima generatie sa il vad prin 3G.

De ce sa lasam banii sa ne imbatraneasca, sa ne rapeasca nu numai clipele frumoase, ci si viata in sine. De ce sa fim copii si sa ne angajam pentru a ne lua trei perechi de adidasi originali, cand ne putem lua una singura? De ce sa ne pierdem verile de distractie la stranduri si la gratare cu prietenii si familia, pentru a lucra noptile in bar? Se zice ca timpul costa bani. Atunci incercati sa castigati cat mai mult, petrecandu-va timpul alaturi de cei dragi. As vrea sa cred tot ce am scris aici, dar acesta este doar un ideal, sunt doar una dintre cei care isi dau viata banului..