Inteleg ca tarile gazda trebuie calificate automat la un turneu final, insa e bataie de joc sa le pui si capi de serie la tragerea la sorti.

Asa s-a ajuns ca la EURO 2012 sa avem grupa A, din care si Romania ar avea sanse sa iasa, si grupa B.

Grupa A: Polonia, Grecia, Rusia, Cehia
Grupa B: Olanda, Danemarca, Germania, Portugalia
Grupa C: Spania, Italia, Rep.Irlanda, Croaţia
Grupa D: Ucraina, Suedia, Franţa, Anglia

Oscar Pistorius, sprinterul care are ambele picioare amputate si poarta niste lame de otel in loc de picioare, a fost inclus in lotul Africii de Sud pentru CM ce se desfasoara la Daegu.

De ce? Simplu. Ca sa nu se mai simta Oscar Pistorius discriminat si pentru ca nu-i mai ajung intrecerile paralimpice, este necesar sa ne batem joc de ceilalti sportivi si sa-i facem sa se simta handicapati in fata unuia care are lame de otel in locul picioarelor.

In curand, ar trebui sa ne asteptam sa apara si primele brate de otel in box.

In sfarsit, se pare ca cei din Comisia Europeana nu o mai sug la greu si si-au dat seama ca toti cetatenii din UE trebuie sa aiba nu numai indatoriri egale, ci si drepturi.

Cititi mai multe despre decizia Comisiei Europene.

Astazi, cand guvernul isi asuma raspunderea asupra noului Cod al Muncii, TOATE sindicatele din Romania se pregatesc sa protesteze. Din pacate, numai se prefac. Protestul nu e azi, e maine, si nu e de dimineata, ci dupa ora 16, cand toate institutiile publice sunt goale.

In Craiova, orasul cu tramvaie mai vechi de 40 de ani si cu cea mai distrusa linie de tramvai, se vor investi peste 2,5 milioane de euro in sisteme electronice de taxare, camere de supraveghere video si sisteme GPS de localizare a autobuzelor si tramvaielor.

De ce? Simplu, pentru ca firma UTI, care are in spate PD-L-ul, cu asta se ocupa. Daca se ocupa cu reabilitarea liniilor de tramvai sau comercializarea mijloacelor de transport, anul asta, craiovenii se plimbau cu autobuze si tramvaie noi, asa cum o fac cei din Oradea.

Din pacate, noi, o sa fim filmati de camerele video in timp ce facem dansul pinguinului in mijloacele de transport. Din cauza liniilor de tramvai proaste, nu ca am pune-o de un protest.

De aici

Am ajuns sa cred ca nu exista nesimtire mai mare in alte orase decat in Craiova in ceea ce priveste transportul in comun. Sunt o amatoare a acestuia din doua motive: nu imi permit sa merg in fiecare zi, oriunde cu taxi, iar al doilea este acela ca cea mai buna metoda de a pastra contactul cu lumea este transportul in comun. Afli pretul tuturor alimentelor, caldura, intretinere, coruptie, glume cu parlamentari, Boc, Basescu, scoli, facultati, licee, spitale, etc.

Cu 2 ani in urma in Craiova:

• Un abonament pentru studenti era 30 lei pe toate traseele;
• Abonamentul pentru pensionari gratuit pe toate traseele;
• Un abonament pentru salariati era 40 lei pe un singur traseu;
• Pretul unui bilet era 1 leu;
• Autobuzul 9 circula din 30 in 30 de minute, il bagasera si din 20 in 20, de la un capat la celalalt al orasului (Metro – Craiovita Noua);
• Autobuzul 1R mergea pana la Posta.
• Controlorii trebuiau mituiti cu 10, 20 lei.

Acum in Craiova:

• Un abonament pentru studenti este 37, 50 lei pe un singur traseu;
• Pensionarii platesc 25 lei pentru un singur traseu;
• Un abonament pentru salariati este de 50 lei pe un singur traseu;
• Pretul unui bilet este 2 lei de la toneta, 2.5 lei de la sofer;
• Autobuzul 9 circula din 30 in 30 minute in timpul saptamanii, din ora in ora in weekend, doar de la Metro pana in centru (in orele de varf pana in Craiovita);
• Autobuzul 1R nu mai merge pana la Posta, iar cei care lucreaza la Big merg pe jos aproape 2 statii;
• Controlorii se mituiesc in continuare, doar ca sunt mai multi si se cearta in statii care sa apuce mai multi bani.

Plus multe autobuze care si-au scurtat traseele si trebuie sa schimbi 2-3 ca sa ajungi intr-o locatie. Si da, tramvaiele si autobuzele sunt mereu arhipline. Sunt curioasa: in ce orase sunt mai scumpe tarifele la transportul in comun decat in Craiova?

Taxiul este 1, 35 lei/km. In Arad este 1, 65 lei/km, iar ciudatenia este ca au tarif de noapte de 1, 85lei /km.

As interzice ca vreo televiziune din Romania sa preia secvente din meciul de box pe care Lucian Bute la disputat cu Jesse Brinkley. Nici macar o secunda, ba chiar nici imagini nu i-as lasa sa dea. Sa dea, ‘tu-i in gurita de ghertoi, numai stiri cu Dragomir, Becali, Borcea si derbiul p*lii, ca eu am ajuns sa vad meciul lui Bute pe Youtube, dupa ce arabii si sud-americanii si-au filmat televizorul cu telefonul.

Aaaa, bai, TVR-istilor, luna asta cand imi luati banii, sa-mi sugeti si p*la, ca dati 600.000 de euro pe un meci din Champions League si n-ati dat 100.000 de euro pe a 27-a victorie obtinuta de Lucian Bute la profesionisti (22 prin KO).

P.S. PeTeava.ro am gasit meciul la o calitate mai mult decat decenta.

Asta-primavara a venit seful scarii la noi cu propunerea de a izola termic blocul. Bineinteles ca am fost de acord, mai ales cu scumpirile ce se anuntau peste noapte, cu atat mai mult cu cat chiar intentionam sa facem noi asta, stand la parter, dar am ales sa lucram cu o firma, ca doar am semnat impreuna cu toti vecinii.

Si acum sa va arat devotamentul muncitorilor romani, care din primavara nu au reusit sa termine decat acum cateva saptamani de izolat un bloc cu 4 etaje si care au cerut un pret dublu decat cel care ar fi costat daca ti-ai fi facut singur. Sa lasam pozele sa vorbeasca:

Asa au inteles ei ca se izoleaza un panou. Adica trebuie sa observati grija pentru detaliu si cum muncitorul roman incearca sa se autodepaseasca prin ingeniozitatea de care da dovada.

E bine ca nu au folosit 3 coluri, ca asa iesea fostul imn al Romaniei. Dar mi se pare de neconceput sa faci corecturi cu alta nuanta decat cea utilizata initial si sa mai pretinzi ca esti si una dintre cele mai mari si serioase firme din Craiova in ceea ce priveste izolatul blocurilor. Pai atunci celelalte ce faceau? Zugraveau cu carioci?

Si inca una din minunile muncitorului roman, a uitat sa faca balconul vecinului de deasupra, iar dupa ce mi-a facut mie apartamentul, si-a adus aminte ca mai are ceva de facut. Bineinteles ca totul a ramas asa, nu au mai facut nicio modificare. Li s-a parut ca arata totusi bine spoitura aia.

Si atunci, ce pretentii sa mai avem noi sa isi faca ministrii treaba bine in Romania, daca nici macar muncitorii de pe santier nu sunt in stare? Nici macar ei ca oameni si ca profesionisti, cum ar trebui sa fie, nu isi impun anumite standarde. Macar sa nimereasca 2 culori, sa nu lase spoita vopseaua pe toti peretii, sa puna kit de rosturi la gresie si sa nu trebuiasca sa astept 7 luni ca sa termine o lucrare! Adica au stat mai mult de o jumatate de an cu schele, materiale, ustensile, plus galagie, deranj, manele pe telefon, plus mizeria pe care au lasat-o in urma si sticle de bere aruncate in gradina si calcate toate florile pe care doar ce le plantasem, pentru ca lucrarea finisata sa arate asa si sa fie pur si simplu o bataie de joc. Si culmea e ca oamenii, romanii, vecinii mei sunt de acord sa le platim totul, sa nu le zicem nimic si sa tacem, multumindu-ne cu faptul ca pe interior va fi bine, ce conteaza exteriorul!? De asta isi permit si muncitorii sa isi bata joc de noi, pentru ca meritam!

E atat de greu sa construiesti ceva si atat de simplu sa il strici. E de ajuns sa pierzi un surub dintr-un intreg mecanism ca el sa nu mai functioneze. E de ajuns sa il invarti in fata tuturor ca el sa isi piarda semnificatia si valoarea. Nu degeaba lucrurile bune sunt scumpe chiar si la vedere.

Tot asa au reusit si televiziunile sa isi bata joc de amintirea unui om, un om care pana atunci avea o functie, un statut, un respect din partea societatii. Sa ne amintim cateva secvente din viata, disparitia sau moartea  unor oameni, care din cauza unei dorinte prostesti de rating, s-au transformat in bancurile betivanilor de pe stadioane.

Elodia – pana si bunicu-meu a auzit de numele ei si stie ca a disparut. A fost o seara in care cazul ei a avut nenorocul de a aparea in emisiunea lui Dan Diaconescu, un jurnalist care spera sa ajunga presedinte. De atunci totul s-a transformat in incercarea de a distruge imaginea unui om care candva fusese respectat si intr-un prim moment primise respect din partea celor din jur. De la un caz a devenit un episod, de la un episod s-a ajuns la zeci, sute de episoade. De la episoade s-a ajuns la glume si la un caz intolerabil. Jumatate nu mai suportau sa auda numele ei, o alta jumatate stateau si urmareau progresele sapaturilor jurnalistilor de la Otv. Sperau sa vada un cadavru putind in pamantul de pe marginea unui rau. Ca in povesti. Ca in operele dramatice. Pe stadioane auzeam cum un betiv sarea si injura un fotbalist incapabil “Vezi bah sa nu dispari si tu cum a disparut Elodia”. Un altul facea poze pe care le urca apoi pe hi5 si punea ca status “Ea este Elodia”. Pe siteurile cu bancuri se crease categorie cu Elodia unde erau glume din ce in ce mai “reusite”.

Au mai urmat si altii, dar nu la fel de mediatizati. Trecuse mult timp de cand guvernul Boc si presedintele ocupau fiecare stire si canal de televiziune. Lumea se plictisise si nu mai avea rabdare sa vada fiecare deputat de la pd-l sau din opozitii raspunzand la intrebari pe care nu le intelegea. Atunci a aparut salvarea presei: moartea Madalinei Manole. Sinuciderea ei a asigurat rating indelungat. Fiecare emisiune de pe acasa de la ora 17:30 avea grija sa ne reaminteasca ce artista mare a fost. Realitatea tv difuza 3 ore de Madalina Manole si apoi date despre meteo, dupa care procesul era reluat. Esca parca parea din emisiunea lui Diaconescu, seriozitatea ei prezenta drama fetei cu parul de aur. Imi si imaginez toti cameramanii plangand. Singurii fericiti au fost Boc si Basescu care nu mai primeau atentie si reprosuri. Puteau dormi linistiti. Drama Madalinei Manole nu a fost ca s-a sinucis, ci ca a fost atat de mediatizata, incat chiar si noi, oameni simpli, am devenit atat de arhisatuli de stirile cu ea, incat am devenit inumani “daca s-a sinucis e problema ei”.

Si atunci ma intreb, ce e mai dureros intr-o tara care calca pe cadavre pentru rating: sa nu isi aminteasca nicio televiziune si nicio revista de tine atata timp cat esti in viata, sau dupa ce mori sa devii enigma pe toate posturile de televiziune, in care chiar si cei de ultima speta sa iti judece deciziile? Cel mai mult ma ingrozeste gandul ca rudele, dar mai ales copiii acestor cazuri nefericite aparute la televizor vor gasi peste cativa ani in arhiva internetului bancuri despre disparitia mamelor lor.

Si asa, cu fiecare moarte presa isi mai bate joc de amintirea unui om.