Acest blog organizeaza un concurs pentru ziua indragostitilor. Tot ce trebuie sa faci este sa ii declari iubitului tau dragostea pentru a castiga cadouri in valoare de 200 RON. Bun, toate ar fi perfecte, daca nu ar fi aceasta tema.

Pai cum poti sa spui ca iubesti pe cineva, cand tu esti preocupat sa castigi nu stiu ce bani si cadouri, si sa insiri 10 mii de cuvinte copiate dupa net sau scrise de mintea ta plina de romantism si iubire, ca doar se apropie sarbatoarea inimilor fara minte. Eu nu am nimic cu cei care se iubesc, din contra, consider a fi un sentiment inaltator, dar ca sa te apuci sa scrii mii de cuvinte pe un blog pentru impresie artistica, mi se pare o idiotenie.

Te iubesc!Te iubesc!Te iubesc!Stii prea bine ca tu esti viata mea,ca te voi iubi mereu.Tu esti totul pentru mine!Cand vei suferi ,voi suferi si eu!
Te visez noaptea,te doresc!Deabia astept sa ne reintalnim pentru ,ca sa te pot strange in brate,sa te sarut,sa te ating,sa te simt aproape si sa-ti spun cat de mult te iubesc.Nu ma intereseaza de altcineva decat de tine pentru ca tu esti ingerul meu pazitor.Si sper sa fi toata viata de acum inainte.

Se regasesc de asemenea si destul de multi poeti, Eminescu in varianta 2009:

De-i dragoste ce simt,
de ce doare asa cumplit,
de ce-mi sfasie sufletul la infinit?

Iar inima-mi, sarmana
al tau nume il rosteste
mi se zbate-n piept nebuna
si nu se mai opreste.

Iar ochii mei,bietii de ei
au plans pana-au secat
caci n-au vazut in fata lor,
decat chipul tau frumos fecior.

Sunt 151 de declaratii, care mai de care mai stufoase si romantice. De ce lumea se complace in situatia in care scrie un sms mare si romantic, scrie pe un blog o declaratie care se vrea a fi frumoasa, dar nu demonstreaza in nicio clipa nimic din ce scrie. Ma uit pe strada si vad cum sotul injura in trafic, cu sotia in dreapta, ma gandesc cum o femeie gateste si arunca farfurie obosita pe masa seara copiilor si sotului, ma gandesc cum femeile se aranjeaza cand ies din casa cu gandul de a fi admirate pe strada, cu toate ca inainte de a pleca de acasa au grija sa scrie un sms romantic, aud cum tineri de 14 ani declara la telefon “si eu te iubesc”, fara a sti macar ce inseamna cuvantul.
Cu ce rost atatea cuvinte? Nu mai frumos ar fi sa desenam pe o foaie de hartie doi pitici si o casuta, si sa oferim in orice zi, decat sa asteptam sa castigam 2 milioane si niste cadouri pompoase pentru acea zi?

Sursa Constatare: Acest concurs are rol de somnifer. Dupa primele 10 declaratii te va apuca un cascat puternic si vei ramane dezamagit sa vezi neconcordanta dintre ceea ce e in lume si ceea ce abereaza unii. In plus, pe mine m-au durut si ochii sa citesc o parte din ce scrie acolo.

Tot ceea ce nu vedeti niciodata la televizor.  Jurnalisti, barbati si femei cu pasiuni si emotii, nu roboti.

http://tvjurnalistiromani.blogspot.com/

Nu citesc eu foarte multe bloguri, dar pe cele pe care le citesc o fac cu mare atentie. In ultimul timp am observat o tendinta de a promova persoana, nu blogul. Si da, sunt sigura ca am dreptate. Numele unora este mai cunosc decat blogul, isi fac persoana cunoscuta, desi articolele nu sunt asa citite sau numarul vizitatorilor nu este asa mare.

Imi amintesc prima data cand am auzit de blogul lui Cabral. M-am gandit ca e o idiotenie, o fitza ca a restul altora, si nimic nu ma poate face sa il citesc. Desi tot auzeam in stanga si in dreapta ca scrie bine, tot aveam impresia ca persoana, nu blogul, este importanta. Din fericire pentru mine, dupa primul articol citit, mi-am dat seama ca merita, ca merita blogul citit si sunt lucruri de calitate care te fac sa gandesti. Partea proasta este ca acest model a fost copiat si de altii, dar a fost copiat prost. Au incercat mai intai sa isi promoveze numele prin alte parti, sa se lege de restul lumii fara niciun motiv sustinut, iar apoi sa plesneasca unele articole doar ca e un cineva.

Pe de alta parte, exista si bloguri sub pseudonime, unde nu se stie cine scrie, dar pe care lumea le citeste pentru ca sunt bune, si nu pentru reclama si publicitatea persoanei aflate in spatele blogului.

Bineineteles ca ambele cazuri prezinta avantaje si dezavantaje. Care ar fi avantajele pentru fiecare dintre ele, dar si dezavantajele?

Am primit o tema de la Gabi  in care am fost intrebati cum a fost prima data cand am primit laude pentru acest blog.

O sa vorbesc in numele meu. Mie, mereu imi este frica de lucrurile facute prima data. De aceea, cand am scris primul articol, am stat cateva ore bune. Mai intai l-am scris in Word, apoi l-am scris pe blog. Am modificat de cel putin 20 de ori. Incercam toate sinonimele si le asociam ca sa vad cum suna mai bine. Pana la urma mi-am facut curaj. In ceea ce priveste continutul, nu stiam ceea ce as putea scrie. M-am gandit la ceva ce ma revolta in acea zi. Cred ca am scris despre problemele din scoli. A fost articolul la care am primit cateva comentarii, ceea ce m-a bucurat enorm. Prima lauda am citit-o si recitit-o, avand emotii ca un copilas care primeste pentru prima data 10 de la doamna invatatoare.

Ciudat mi se pare insa, ca recitesc unele articole si nu stiu exact ceea ce am vrut sa spun. Iar daca eu nu inteleg, altii ce sa creada? De aici au venit si comentariile de critica. Imi placeau cele de tip constructiv, cand puteam aplica ceea ce invatasem, si ma indispuneam cand cineva isi batea joc. Bine, acum nu mai este chiar ca si prima data. Cuvintele de lauda te fac sa iti doresti sa scrii mai mult si sa citesti mai mult, dar sa admiti ca suntem cu totii oameni si poate ideile sunt impartite sau asemanatoare, spre deosebire de prima data cand ma credeam o adevarata cunoscatoare. In concluzie, cuvintele de lauda ma faceau sa am o impresie gresita despre mine:D.

WordPress 2.6 a fost lansat.
Imi place ca sunt aratate ultimele modificari facute unui post, se arata de catre cine a fost modificat si cand, se poate face o comparatie cu ce a modificat si se poate reveni.
O alta chestie misto este ca acum temele au preview, vedem cum arata inainte sa facem modificarea definitiva.

Cateva iconuri RSS pentru bloguri, le-am gasit cand am cautat pentru blogul asta.

asta-i primu’