Am fugit de sărbători în capitală. În acea capitală a României în care ţigările de contrabandă se vând oriunde. Stăteam în staţie în Piaţa Reşiţa să vină autobuzul şi o voce groasă m-a certat că m-am poziţionat greşit: “dă-te mamă de aici, că vindem şi noi ţigări”. Era o ţigancă (nu, nu vreau să zic doamnă îmbrăcată în fustă lungă de etnie rromă) cu pachete de toate sortimentele, mărimile şi culorile, care ruga trecătorii: “ţigări, avem ţigări”. A doua zi, în aceeaşi staţie, doi ţigani, cu vreo 10 pachete prinse în elastice de bani, întrebau, grăbiţi, cine vrea ţigări. Clienţii fideli îi căutau cu privirea şi, odată observaţi, pachetele erau deja pregătite.

Ironia cea mare este că maşinile de poliţie patrulau, îi observau şi mergeau mai departe. Şi nu doar în Piaţa Reşiţa. Şi la Piaţa Sudului situaţia a fost identică. Probabil şi în alte pieţe. Întrebarea mea e: de ce nimeni nu face nimic? Oare poliţiştii, cei de la Garda Financiară, cei de la Anticorupţie, cumpără şi ei ţigări de contrabandă din pieţele bucureştene?

P.S. Am văzut acum câteva zile, pe Antena3, cum un comisar de la Garda Financiară căuta “turnători”, oameni care să îi spună unde se face evaziune fiscală. Domnule comisar, citiţi, domnule, blogurile!

Cateva motive pentru care nu e o bucurie sa locuiesti in Craiova:

• In Craiova sunt doar 3 facultati la care se da examen de admitere, restul fiind pe baza de dosar, in Bucuresti majoritatea facultatilor au examen, si unul care se respecta. Macar ai certitudinea ca esti pe aceeasi lungime de unda cu cei cu care vei fi coleg.
• In Craiova taxa de scolarizare pentru o facultate este la fel de mare ca si una din Bucuresti, aceeasi facultatea, doar ca oportunitatile, materiile, profesorii si profesionalismul sunt inzecit mai bune in Bucuresti.
• In Craiova viata e mai ieftina, nu? Daca ne referim la chirii, pentru ca altfel in Bucuresti caminul este mai ieftin decat in Craiova si ofera conditii mult mai bune decat un camin ca cel de la Agronomie sau din Lapus unde ploua in camere.
• In Craiova locurile de munca pentru studenti sunt aproape inexistente. Cu sansa poti fi unul din studentii care si-a gasit un serviciu part-time, in rest de cele mai multe ori ai de ales daca vrei facultate sau munca. Nu prea le poti face pe amandoua bine, iar daca le faci, esti un om fara viata. In Bucuresti cei mai multi studenti au si un job de care nu se plang. Fie el si promoter in mall.
• In Craiova ai mei nu ar mai avea nicio sansa sa se angajeze daca ar fi dati afara. In Bucuresti se gaseste loc si pentru ei.
• In Craiova, un bilet de autobuz este 2 lei, respectiv 2, 5 lei, toate traseele au fost scurtate, autobuzele vin la intervale mari, cca 15 minute, conditiile lasa de dorit, sunt 2 linii de tramvai, abonamentele pentru studenti 30 lei pe un singur traseu, pentru un om normal, care munceste 50 lei, tot un traseu, sau o portiune de traseu, iar in Bucuresti un bilet este 1,3 lei, nu astepti mai mult de 5 minute, ai legaturi in orice parte a orasului, ai metroul care este cel mai mare avantaj al acestui oras, plus abonamente extrem de ieftine.
• In Craiova nu exista nici macar un mall si este in primele 6 orase ca populatie, iar in Bucuresti nu le mai pot tine numarul.
• In Craiova nici macar nu ai unde sa faci practica daca facultatea iti cere asta si vrei sa castigi experienta, in Bucuresti sunt sute de firme si organizatii care ar fi incantate sa iti arate cate ceva din secretele unei meserii.
• In Craiova singurele evenimente de care aude toata lumea sunt cele ce implica tiganii si RMA, in Bucuresti nu e zi sa nu fie un eveniment care sa nu te faca mandru ca esti roman.
• In Craiova nu este supermarket care sa nu iti dea in loc de 50 bani rest o guma, si nici fast-food unde sa nu fie 2-3 tiganusi care sa cerseasca, in Bucuresti nu am dat de niciuna din situatiile astea.
• In Craiova nu exista niciun cinema unde sa ruleze filmele 3d, si nici macar un cinema unde sa nu fie coada de te calci in picioare atunci cand baga un film care in Bucuresti a rulat cu mult timp in urma, pe cand in capitala ai de unde alege filme, formatul lor si comoditatea de care in Craiova nu o sa ai niciodata parte.
• In Craiova singurul parc cu care ne mandrim e Nicolae Romanescu, unde e fericire mare cand se mai vopsesc niste banci, iar cel din Lunca nu ni-l asumam, pentru ca stim ca nu este un loc unde sa te plimbi noaptea cu prietena de mana, in Bucuresti sunt zeci de parcuri unde in fiecare zi poti face ceva nou, diferit, distractiv, si unde noaptea poate fi chiar una romantica, nu terorizata de tigani si maimutoi manelisti.
• In Craiova nu exista piste de biciclete, dar exista smecheri cu bmwuri care te calca pe trecerea de pietoni, in Bucuresti exista oameni care merg la serviciu/facultate/scoala etc cu bicicleta fara a fi priviti ca niste ciudati de restul.
• In Craiova spatiile verzi din fata blocului se transforma din ce in ce mai mult in locuri de parcari, in Bucuresti spatiile verzi sunt amenajate si facute mici parculete pentru locuitorii zonelor respective.
• In Craiova cele mai bune oferte sunt in Real, care strange mii de cumparatori cu niste reduceri la salamuri si parizer, pe cand aceste oferte in Bucuresti sunt unele din cele mai dezavantajoase, existand alte zeci de hypermarketuri cu produse de mai buna calitate si mult mai ieftine. Chiar si in piete sunt fructele si legumele mai ieftine decat cele din pietele oltenesti.
• In Craiova daca termini Jurnalismul te poti angaja la un singur ziar si doua canale de televiziune de care nu au auzit decat cei care stau in acel oras, dar la care nu prea rezista sa se uite decat rudele angajatilor acelor televiziuni, in Bucuresti fiind toata mass-media.
• In Craiova oportunitatile sunt minime, iar in Bucuresti maxime. Conteaza doar sa stii sa profiti de ele.

Si da, sunt mandra ca sunt olteanca, dar asta nu ma face sa nu regret ca nu stau in Bucuresti!

Valabil pentru Bucuresti, c-asa vrea Oprescu :

Alergatul sau alta activitate sportiva care implica mai mult de cinci persoane este strict interzisa. Amenzile sunt usturatoare: de la 350 la 1.000 de lei.

Intrebari:
- cine din grupul mai mare de cinci persoane plateste amenda?
- de ce amenda este intre 350 si 1.000 de lei, conteaza greutatea sau numarul celor din grup?
- cum se ia decizia ca este un grup de 8 persoane si nu doua grupuri de 4 persoane?

as mai pune intrebari, dar ma bufneste rasul

[sursa]

Daca ar fi sa definesc Bucurestiul intr-un cuvant mi-ar fi greu sa il gasesc pe cel mai potrivit. Cred ca as opta pentru cuvantul “posibilitate”. Si nu, nu urmaresc sa il compar cu Las Vegas, dar trebuie sa recunoastem ca iti ofera alte alternative decat cele din provincie.

Nu vreau sa strig ca nu imi place Bucurestiul doar de dragul de a face parte din grupul acelora carora le place sa critice tot. Mi-a placut sa ma plimb cu metroul si sa-mi pun de fiecare data intrebarea “da de ce bucurestenii sunt asa posomorati in metrou”, mi-a placut sa vizitez zone noi si sa ajung in renumitul Pipera sa vad ca pustietatea e mai mare ca la mine la tara si nu e deloc asa cum mi-l imaginam, mi-a placut sa merg in Carrefour si sa vad preturi mult mai mici decat cele din hypermarketurile Craiova, am fost incantata sa fac cumparaturi din diversitatea de magazine cu reduceri, m-au incantat pistele de biciclete, mi-a placut si Palatul Parlamentului, am trecut pe langa Guvern si imi parea atat de cunoscut, dar abia la plecare am aflat ca acela este Guvernul, am apreciat rapiditatea cu care ajungeau in statie autobuzele si troleibuzele si mi-a placut mult parcul Cismigiu.

Intrebarea mea este, oare bucurestenii apreciaza toate aceste lucruri pe care eu le-am vazut frumoase? Oare da vreun bucurestean importanta unui rasarit pe Dambovita?

Vama-Hotel cismigiu

Ma injura cineva daca spun ca e frumos Bucurestiul?

L.E. Desi am scris articolul inainte sa vad ca exista vreun concurs legat de aceasta tema, acum am citit si am hotarat sa inscriu articolul aici, avand argumente pro ca imi place Bucurestiul.

Mi-a placut mereu sa cred inversul a ceea ce se spune. Mi-a placut sa cred ca se poate face primavara cu o singura floare. La fel imi imaginez si experienta traita la Bucuresti, in cadrul Scolii de Vara, perioada 13-19 iulie. O experienta ce mi-a elimitat toate nedumeririle si m-a facut sa cred ca vreau jurnalism.

Programul, trainerii, dar si invitatii au facut ca lucrurile mici sa para mari. Si cum astfel te-ai putea simti cand Cristi Lupsa iti vorbeste despre scris si despre incercari? In momentul acela nu vrei altceva decat sa scrii despre orice: despre oameni, vedete, lucruri sau obiceiuri.  Cum sa nu crezi ca meseria asta ti se potriveste cand George Hari Popescu te critica exact ca pe un jurnalist, iar singurul tau gand este “mi s-a spus ca trebuie sa am stomacul mare”. Sau momentele petrecute cu Bogdan Manolea in care stii cate drepturi de autor trebuie sa respecti si cum nu poti fura poze, articole si subiecte, cum o fac mai marii nostri! Sa nu mai vorbim de Ioana Avadani si George Ene, care fac o echipa formidabila si te impotmolesc cu argument peste argument. Iar despre doamna Mihaela Danga, ma pot exprima ca in clasa 1, cand o vedeam pe doamna invatatoare ca pe a doua mama. Asa am vazut-o pe dumneaei in zilele acestea.

Daca in prezenta celor de sus am putut fi noi pentru ca am petrecut mai mult timp cu ei, in prezenta urmatorilor: Catalin Tolontan, Mirela Zeta, Cristina Bazavan, Petrisor Obae, Cristian Pantazi , ne-am simtit umili, complexati de complexitatea muncii acestor oameni, dar in acelasi timp dornici de a le urma experientele si de a avea cel putin vise la fel de marete ca ale lor. To be continued…

Unul dintre cele mai triste lucruri pentru un om este atunci cand te simti mic, atat de mic incat nu poti realiza ca cei de langa tine sunt tot oameni obisnuiti. Asa m-am simtit in unele momente in cadrul acestor cursuri, ca acum sa realizez ca asa ma voi simti mereu in fata oricarui om, cunoscut sau anonim, care va face ceva pentru ceilalti. Pentru ca admiratia izvoreste din faptele bune ale celor de langa noi.

M-am simtit bine. Mi-a placut tot, hotelul unde am fost cazati, mancarea, excursia pe care am facut-o, oamenii pe care i-am cunoscut, mi-a placut Bucurestiul (mai putin oamenii care nu stiau pe ce strada se afla), mi-a placut Parcul Cismigiu, nu mi-a placut Pipera (da, am fost curioasa sa vad si eu zona despre care se tot vorbeste, insa a fost un peisaj dezamagitor), nu am vazut niciun mall (pierdere sau castig?), mi-au placut magazinele cu reduceri, mi-a placut Bucurestiul Vechi, nu am apucat sa vad niciun muzeu, mi-a placut parculetul din zona Casei Poporului. To be continued…

De azi pana duminica viitoare sunt la Bucuresti, la Scoala de Vara. Sper sa am wireless si sa ne auzim intre timp. Vacanta placuta!

ViataLaServiciu – Pescuitul sportiv la Bucuresti

Ziarul PEOPLE.co.uk publica o stire in care se spune ca un milion de englezi incurca destinatiile de vacanta. Destinatii aflate in toata lumea.

HotNews preia stirea cu urmatorul titlu:

Parca suna mai bine ca un milion de englezi incurca Bucurestiul cu Budapesta, nu?

De ce nu se face monumentul holocaustului acolo unde au fost lagare?
Daca tot se face in Bucuresti, de ce nu se face in Cimitirul Evreiesc?

Raspuns: Oprescu s-a gandit ca, daca nu treci prin ce au trecut evreii, nu poti sa-ti asumi cu adevarat holocaustul. Cand inlocuiesti un parc de 3.000 mp din centrul Bucurestiului, cu bucati de betoane, asta faci, gazezi bucurestenii.

Pana temina autostrada suspendata, cea care aduce gazele la geam, este bun si monumentul holocaustului.

Bucurestenii impreuna cu primarul lor se afla in goana dupa recorduri, cad recorduri dupa recorduri, prima data au fost cei mai multi Mos Craciuni, apoi cel mai lung carnat, astazi au avut cel mai greu tort din lume, maine pot sa devina capitala cu cele mai multe recorduri doborate intr-o saptamana si tot asa.
In timp ce alte capitale din Europa se lauda cu aer fara de noxe, calitatea serviciilor, curatenia, numarul de vizitatori straini, numarul de cladiri vechi restaurate, criminalitatea scazuta, ei bine, Oprescu are alta strategie, vrea ca Bucurestiul sa fie capitala cu cele mai multe recorduri in Guinness, este mult mai usor asa, una este sa fluidizezi circulatia, alta este sa intri in Guinness cu cea mai mare mamaliga, cel mai mare salam afumat cu fum de fag sau cele mai multe sarmale in foi de vita cu sorici de porc in ele.

Strategia este buna, cu aceste recorduri Oprescu a aparut mai mult in ziare si la Tv decat daca ar fi facut o parcare subterana in centrul capitalei, dor cu vreo autostrada suspendata aparea mai mult, a avut ideea dar e greu, mai usor si mai ieftin cu Guinness. Cand se plictiseste de recorduri trebuie sa treaca pe fantani arteziene muzicale, reusita este garantata, vezi Solomon de la Craiova.