Auzisem acum cativa ani de Sigmund Freud, dar rapiditatea cu care studiam o materie in liceu ma facuse sa uit la fel de repede acest nume. Din fericire, curiozitatea unei fraze din manualul de psihologie m-a facut sa il descopar mai mult, dar mai ales lucrarile sale sa ma faca sa meditez asupra proprie-mi vieti.

Una din lucrarile si subiectele care m-au interesat ale lui Freud a fost “Interpretarea viselor”. Poate ca acest subiect devine fascinant din simplul motiv ca totul este incert, ca inconstientul este de cele mai multe ori mai puternic decat constientul si ca nu putem fi decat intr-o oarecare masura stapani ai viselor noastre. Exista insa o explicatie a viselor care ar trebui sa ne faca sa reflectam. Aceea ca vissele reprezinta viata netraita, reprezinta regrete din viata cotidiana, bariere pe care nu le putem depasi cand suntem constienti, dar pe care le refulam in vise si cu ajutorul carora reusim sa implinim si acea parte care ne lipseste.

Ma intreb atunci care este adevarata noastra identitate? Sau mai degraba fericire? Aceea a constientului in care normele si regulile nu trebuie sa lipseasca, propriile sentimente sunt inselate de autocontrolul ce ne face sa ne stapanim dorintele, ideile raman doar idei de teama esecului, incercarile sunt puse sub semnul indoielii din cauza religiei, prejudecatilor, abtinerilor si stapanirilor? Sau aceea a viselor in care viata se desfasoara la cote maxime, nicio placere nu este refuzata, sentimentele se implinesc conform simturilor, abtinerile dispar si apare ardoarea de a repeta ce in viata reala nu avem curaj sa facem?

Bineinteles ca nu putem iesi din aceasta colivie. Traim intr-un secol in care fiecare tinde sa se afirme mai mult pe scara societatii, dar pentru asta trebuie respectate principii, norme, reguli ale societatii. Din nefericire pentru fericirea noastra ramanem doar niste prizonieri ai propriilor noastre dorinte. Captivi in vise.

Ramane sa va intreb ce vis (nu cu sens de ideal de viata) l-ati face realitate? Mai exact ce anume nu aveti curaj sa faceti/nu credeti ca ar fi potrivit sa faceti, dar v-ati dori macar o data in viata sa se intample acel lucru?

Stiu ca face parte din firescul lumii sa existe aceste gradini zoologice unde oamenii sa poata vedea animalele la care nu au acces in viata de zi cu zi. Si totusi, daca ar fi dupa mine as da o lege prin care as desfiinta tot ce inseamna gradini zoologice cu 10 metri patrati pentru animale salbatice. Pur si simplu sunt chinuite pentru ce?

In gradina zoologica din Craiova traiesc 5 lei intr-o cusca de maximum 20 mp, iar 2 tigri uriasi poate in mai putin de atat. Cat o sufragerie. Cat o camera in care noi, oameni sedentari asa cum am devenit, abia ne putem cuibari cateva ore ca deja ne simtim sufocati fara plimbari mai lungi, iar acei tigri uriasi asa traiesc in fiecare zi. Se invart, se uita cu dezamagire la trecatori, deja au capatat cu totii sindromull de cusca. Ii vezi nervosi, dar in acelasi timp privirea ta e incantata de granditatea lor. Prea putini se gandesc la chinul unui animal salbatic, a carui viata e definita prin imensitatea locului in care ar trebui sa traiasca, sa vaneze, sa se reproduca. Poate ca nu m-ar indigna atat de mult gradinile zoologice daca ar fi amenajate corespunzator, daca ursii, tigrii, leoparzii, leii nu ar mai trai in cativa metri patrati, ci ar avea macar cativa ari de pamant pe care sa poata alerga. Carnea expirata si urat mirositoare e prea putin importanta pentru natura animalelor salbatice. Au nevoie de spatiu. Exact acest spatiu este din ce in ce mai refuzat de gradinile zoologice.

Daca evadarea tigrului Tatiana din Gradina Zoologica din San Francisco a fost un eveniment tragic, atat pentru oameni pentru ca au existat victime, dar si pentru tigru care a fost impuscat  (psihologii spun ca a fost nevoie de un impuls imens pentru a sari acel gard – impuls cauzat tot de oameni), sper insa ca astfel de evenimente sa nu mai aiba loc nu prin captivarea si restrictionarea spatiilor animalelor, ci prin desfiintarea tuturor gradinilor zoologice sau macar prin imbunatarirea conditiilor lor. Sa arate macar ca astea din America.