„Ieftin şi bun”, acesta este sloganul magazinului în care merg la cumpărături cel mai des. Este vorba de Kaufland. Un hypermarket care adună în fiecare seară sute de craioveni.

Ajung în parcare. Încerc să las maşina cât mai aproape de magazin, dar până şi locurile de handicapaţi sunt ocupate. De câte un taxi al cărui şofer parchează în zor pentru o tură de plimbare în Kaufland. Intrarea în magazin este atât de primitoare, încât toate indiciile te duc spre un loc tocmai bun de cumpărături. În hol, biluţe, mingi, avioane şi căluţi pentru copii, un panou cu anunţuri, special pentru clienţi, şi o baie curată, modernă şi spaţioasă. Aşa te decizi să intri şi tu, fie să vezi ce mai e la ofertă, fie să cumperi câte ceva pentru casa. Dar îţi propui de la început să nu cheltui şi banii de chirie.

Legume şi fructe versus carne şi salam

Raionul de fructe şi legume este mai mereu plin. Nu pentru că românii ar pune mare preţ pe alimentaţie, ci pentru reducerile semnificative pe care magazinul le oferă. Banane înnegrite la doar 4,99 lei, ridichii la 50 de bani legătura, ceapă verde 1 leu, iar portocale la plasă de un kilogram 3,59 lei. Dacă mergi de unul singur eşti un norocos. Astfel, vei fi nevoit să duci o luptă de convingere în familie: „Nu lua kiwi că e scump”, îi spune o doamnă soţului. „Aia nu, aia nu, atunci de ce mai venii la cumpărături?!”, îi răspunde el iritat. Coada la cântar crează haos. Cărucioarele abandonate în mijlocul mulţimii se încurcă, coatele se lovesc la orice întoarcere bruscă, iar copiii profită de ocazie să mai fure un bob de strugure roz, fără să fie mustraţi de însoţitorii lor.

Mulţimea se transformă în cross la auzul vocii venite de la informaţii: „La vitrina cu servire asistată găsiţi cotlet de porc la numai 13.99 lei pe kilogram”.  „Ia căruciorul! Ia copilul!”, strigă una dintre femeile participante la întrecere. La raionul cu carne este acum agitaţie. Mâini întinse peste mâinile altora, în şiruri indiene şi de-a lungul şi de-a latul. Chiar şi cele mai dichisite dintre doamne renunţă la fineţe şi îşi vâră agitate trupul până la raftul cu carne. Mai încolo, tărâmul salamurilor este invadat de aceeaşi oameni dornici de reduceri. Un scris roşu pe fond galben îi anuntă că şunca de pui este acum cu 20% mai ieftină.

Bani mulţi, cumpărături puţine

La casă, fiecare îşi aşază cât mai ordonat produsele. Nu din civilizaţie, ci pentru un calcul rapid înainte să ajungă să plătească. „Dă prea mult”, constientizează un domn îmbrăcat în costum. „Plătim cu cardul dacă nu ne ajunge”, se aude altcineva de la casa alăturată. Astfel, feţele vesele şi fuga pentru reduceri devin amintiri la casele de plată. Oamenii, îngrijoraţi de cumpărăturile făcute abuziv şi fără rost realizează că au venit pentru un iaurt şi exact acela lipseşte din coşul lor arhiplin. „250 lei”, spune casieriţa unui cuplu. La ieşire, cei doi se ceartă: „Acum să îţi plăteşti rata cu balsam de păr”, mai apucă să îi strige tânărul iubitei, înainte ca plasele să se umple şi să le care de unul singur, pe jos, kilometri întregi.

Ştiu că este o întrebare la care toată lumea încearcă să răspundă sau ştie clar că are un răspuns. Mă contraziceam acum câteva zile cu un prieten pe această temă: el îmi spunea că oamenii simpli sunt vinovaţi de situaţia ţării noastre, eu susţineam că de fapt sistemul şi politicul fac imposibilă viaţa decentă în România.

Argumentele lui erau următoarele:

• Suntem în UE şi nu ştim să beneficiem de cel mai mare avantaj al aderării în această organizaţie, acela al accesării fondurilor europene.
• Românii sunt cei care muncesc 3 ore pe zi, restul de cinci încearcă să le stea. Tot ei sunt cei care fură tot ce pot de oriunde;
• La noi în ţară agricultura este pe ultimul loc, nu se mai muncesc pământurile, deşi statul te-ar ajuta daca ai depune proiecte în acest domeniu;
• Nu mai există civilizaţie. Un litru de ulei face victime.

În principiu are dreptate. Nu trebuie să ne pierdem onoarea şi integritatea furând sau înşelând. Problema este că oamenii nu sunt aşa pentru că vor, ci pentru că nu au alternative. Cum putem să îi cerem unui primar din mediul rural să facă proiecte europene şi să acceseze fonduri pentru canalizare în sate, când el nu ştie să dea drumul la un PC. Cum putem să ne revoltăm pe românii care muncesc prea puţin, când au salariul minim pe economie 800 lei şi condiţiile de lucru sunt mizere? Am vrea ca agricultura să fie domeniul de bază al României, dar sistemul nu face nimic să atragă tinerii spre mediul rural şi să le ofere resurse puternice pentru asta. Cine să mai muncească pământul dacă din 10 case de la ţară, mai trăiesc doar 5 familii?

Eu aş avea curaj să fac pariu că dacă românii ar primi salariile din occident, dacă fiecare familie şi-ar permite un trai decent şi un concediu măcar o dată pe an, dacă statul nu şi-ar bate joc de comercianţii români, dacă am avea tot atâtea beneficii pe câte taxe avem, dacă la ţară s-ar alege primari competenţi, dacă tinerii ar fi ajutaţi cu locuri de muncă, nu s-ar mai ajunge să furăm, minţim, înşelăm. Nu suntem hoţi pentru că ne place, ci pentru că avem nevoie. De aceea îmi amintesc un scenariu în care un tânăr era ajutat să se angajeze pe un utilaj la autostradă şi i se promitea, că deşi are salariul mic, o să îşi scoată bani buni din furtul motorinei. Aşa se formează români hoţi şi săraci.

Până atunci să îl admirăm pe Valeriu Tabără cum declară convins că în România se munceşte prea puţin.

Lasand la o parte bancurile cu armata albaneza, eu nu mi-as dori un razboi cu astia )

De pe un forum auto.
Deci el daca-l prinde pe unu ca ii face rau la masina, il omoara cu mana lui. In schimb, i se pare normal sa dea cu spatele pana face poc. Chestia este sa nu lase urme, chiar daca face poc.

Click pe poza pentru marire.

Nu mi-am pus niciodata intrebarea ce ar trebui sa insemne un public de calitate. M-am gandit ca oricum fiecare concert are un public mixt, chiar si filarmonica pentru ca adesea profesorii isi obliga elevii sa mearga la diverse concerte pentru a obtine diplome. Astfel, nici macar acel loc in care ar trebui sa conteze doar calitatea, nu si cantitatea, nu se mai pastreaza proportiile. Am avut aseara insa ocazia sa vad un concert bun in Craiova. Si asta nu prin prisma artistului, ci a publicului. A cantat Stefan Banica Jr. Pretul biletelor a fost insa unul ridicat pentru nivelul de trai al craiovenilor (40, 50 sau 60 lei), dar si pentru ca romanii nu pun atata pret pe un concert  (pentru un meci de fotbal multi ar da mult mai mult). Dar totusi, cum ar trebui sa arate un public de calitate din primul pana in ultimul moment?

• Sa fie civilizat. Adica sa respecte niste reguli de bun-simt si sa nu se inghesuie ca oile la intrare;
• Sa respecte locul de pe bilet. E deranjant ca toata lumea sa se aseze pe orice loc i se pare mai bun, fara a isi respecta numarul. Si la fel de deranjant e sa te dea cineva de pe locul lui, asa ca asta e a doua regula pentru un public de calitate.
• Sa nu accepte playbackul (daca ne referim doar la concerte). Pai de ce sa dai banii sa o vezi pe Andreea Banica (doar daca vrei sa vezi femei aproape goale si care striga tot concertul ca pulicul respectiv e cel mai tare si il iubeste) cand poti sa stai acasa sa ii asculti cdul (chiar si asta mi se pare un public slab calitativ);
• Sa aplaude si sa danseze civilizat. Din nou ajungem la civilizatie. Daca in spatele tau toti stau jos, sa nu fii tu nebunul care danseaza pana la epuizare. Dar nici sa stai ca mortul tot concertul. Trebuie sa procedezi in asa fel incat sa nu ii deranjezi pe cei din jurul tau.
• Sa fie imbracat adecvat. Adica, macar atat as vrea sa vad cand spun public de calitate. Minimul cerintelor. M-am saturat de balurile cu fete dezbracate, cu maieuri de la buric in jos, cu rochii putin mai sus de fund, sau tricouri cu “gigolo italiano”.
• Sa nu vina la concert pentru a agata. Adica, stim ca la RMA pentru asta merg cei mai multi. Cateva ascultatoare fidele Inna, cativa tipi cu freza ridicata, isi zambesc si pleaca impreuna, dupa caz, ori cu autobuzul 6 ca pare nou, ori cu ultimul model de masina la 50 000 euro.
• Si o ultima cerinta pentru ca publicul sa tinda spre calitate este sa se respecte copiii. Aseara am vazut cei mai multi copii la un concert si am fost incantata sa admir bucuria cu care au primit acest concert: au cantat, au dansat, au aplaudat ca niste oameni mari, dar si-au pastrat zambetul si gingasia unor fiinte minunate. Asadar, ar fi ideal ca un concert sa fie accesibil copiilor, adica parintii sa fie increzatori sa vina la un concert unde exista bun-simt (Nu vreau sa imi imaginez ce traume ar avea unii copii dupa un concert Inna sau Andreea Banica).

Va pun si niste poze sa vedeti cam cum arata un public civilizat la un concert din Craiova (da, par putin cam naiva daca ne gandim la publicul civilizat occidental, sau chiar aici la noi in Romania, in orasele mari. Dar in Craiova mai greu cu civilizatia la nivel colectiv).

Incercati sa va imaginati ca de maine veti fi tigani. Dar nu doar o zi asa cum am propus in titlu, ci de maine o viata intreaga. De fapt mi-ar placea sa isi imagineze Basescu asta, dar cum sunt convinsa ca nu ar putea fi supus unui asemenea efort, prefer sa las oamenii inteligenti sa continue acest exercitiu.

De maine ati fi tigani si parintii vostri nu ar avea nicio pregatire, nici macar cele 4 clase terminate. Ati trai intr-o vila cu multe masini, toate furate, sau ati fi cu cortul la iarba verde, imbracati in cojoc, cu 2 carute din alea cu copertine pe care scrie geamuri si va pregatiti pentru iarna: cu fier vechi, paturi si covoare furate din magazine. Ati avea 2 copii, unul nascut cand aveati 14 ani, iar altul la 16 si acum, dupa multi ani, cand copiii s-au saturat de cersit si spalat parbrize, lumea nu stie care sunt parintii si care sunt copiii.

Nu ati avea niciun venit si cersitul sau vandutul covoarelor furate au inceput sa nu mai mearga. Nici macar furatul prin Franta si alte tari pentru ca stim cu totii episoadele cu tiganii expulzati, care, intampinati de jurnalisti la aeroport, injura, scuipa si ameninta.

Si fiind voi tiganii astia pe care i-am tot descris mai sus, vine presedintele tarii si face declaratii care va privesc pe voi. Bineinteles ca nu intelegeti nimic din ce spune el, dar prindeti o oarecare ura doar pentru ca va rosteste numele. La fel ca si restul populatiei care v-ar vrea izolati intr-o lume a voastra, sa nu mai stie nimeni de voi, altii nu va suporta pentru o sticla de Fanta pe care le-ati furat-o in copilarie, unii dintre voi sunteti atat de inconstienti, incat mergeti cu masinile furate fara permis pentru ca nu stiti sa cititi si astfel nici nu aveti cum sa incercati sa obtineti permisul, si omorati oameni nevinovati, si astfel lista cu lucrurile rele pe care le faceti continua mult si bine.

Dar, intr-o nu stiu care zi apare acest salvator, numit presedinte, care declara prin partile alea din care nu fura nimeni, pentru ca nu au ce, ca noi romanii trebuie sa recunoastem ca tiganii fura si ca ei din asta traiesc. Bai, ce chestie inteligenta. Deci presedintele asta vrea sa trezeasca poporul roman, sa il constientizeze ca tiganii fura si din asta traiesc. Isi imagineaza el ca noi, romanii, eram atat de naivi incat nu stiam asta. Incat credeam ca toti tiganii sunt profesori universitari, doctori la Paris, inalti functionari, reprezentantii culturii romanesti peste hotare, etc. Ha!

Revenind, voi sunteti tiganii si solutia gasita e ca ceilalti romani sa se razvrateasca si sa navaleasca pe voi, tiganii, ca furati. Si acum sa ne imaginam o solutie, pe care nu o vor aplica niciodata politicientii, dar care ar putea fi mai buna decat recunoasterea unui adevar pe care il stie toata lumea. Sa se introduca invatamanul obligatoriu pentru tigani si acele locuri din facultati disponibile pentru ei, sa nu fie doar 1 sau 2, si acelea ocupate de romani care au nu stiu ce strabunici romi si cu cateva pile intra cu o medie mica pe aceste locuri, astfel nu ar recunoaste niciodata ca sunt tigani.

Deci romii sa aiba fix aceleasi locuri ca si romanii, sa nu mai fie locuri speciale pentru ei, dar cele 10 clase sa fie obligatorii. Fiecarui rom sa i se asigure un loc de munca, sa fie interzis cersitul, copiiilor romi sa li se construiasca camine, unde sa fie cazati in conditii decente, sa fie supravegheati, sa fie pusi sa citeasca, sa invete ce e binele si ce e raul.

Sa fie luati acum toti copiii romi de au 7 ani si sa fie dusi la scoala. Supravegheati. Sa i se scoata din minte copilului rom perioada in care a fost pus sa cerseasca, lasat iarna in tricou pentru a inspira mila. Sa invete si sa ii placa sa faca parte dintr-un colectiv normal. Parintii lui, tiganii care si ei au trecut la randul lor prin aceeasi copilarie grea, in care au invatat doar sa fure, sa scuipe si sa injure, sa li se asigure cursuri de invatare a unei meserii. Sa ii consilieze cineva. Sa se faca ceva util pentru toti. Si atunci, cand acei copii de 7 ani vor creste, vor ajunge sa inteleaga ca nu la 14 ani se face un copil, vor ajunge sa mearga la facultate, sa invete, atunci isi vor forma o familie si vor reusi sa le transmita copiilor acele lucruri bune pe care ei le-au invatat, acele experiente din scoala, liceu, facultate care sunt de neuitat, ii vor pune la randul lor sa mearga la scoala si sa citeasca.

E de ajuns sa se schimbe o singura generatie de tigani ca ei sa deveni normali, sa devina oameni placuti si doriti de societate. Sa invete ce inseamna valorile, moralitatea, sa le dobandeasca, sa le iubeasca si sa le respecte. Sa fie fericiti, sa spere intr-un viitor, intr-o casa, familie si masina. Sa aiba diplome pe care sa le puna pe pereti ca celelalte generatii sa se mandreasca cu ei.

Tiganii nu se nasc inculti, rai, agresivi. Tiganii invata toate astea din nevoia de a trai si din lipsa alternativelor. Nu cred ca ii discriminam, dar nici nu ii ajutam. Nu cu bani sau mancare, ci cu legcare sa ii determine, sa ii oblige sa se schimbe. Nici noi romanii nu eram mai presus de tigani inainte sa fie infiintate scoli, universitati, inainte ca invatamantul sa devina obligatoriu. Dar daca o data s-a putut, se poate si a doua oara! Orice roman cu nesansa de a fi educat este la fel de rau ca un tigan!

Si acum, tu, cel care vei fi tigan de maine o viata intreaga, cum te-ai simti sa traiesti ca tiganii din ziua de azi?

Am ajuns sa cred ca nu politicienii, incultii sau tiganii sunt vinovati pentru situatia actuala a tarii noastre, ci sistemul asta legislativ care iti ofera mii de portite.

Invatasem mai demult la niste cursuri de educatie civica un lucru pe care ajunsesem sa il cred: ca statul e dator sa ne apere, ca asta este un drept al fiecarui cetatean. Doar ca realitatea de zi cu zi are grija sa imi demonstreze contrariul: mergi pe trotuar sau pe trecerea de pietoni esti calcat de masina, esti politist, esti batut de hot, esti vitezoman primesti amenda pe care oricum iti  permiti sa o platesti caci masina cu care ai intrecut limita de viteza este un Bentley.

Astazi aflam ca un politist a fost batut de un tanar (mi se pare prea frumoasa adresarea asta) pe care politistul il anchetase cu cateva luni in urma cand batuse si calcase in picioare o tanara de 19 ani. Pai daca avem datele acestui mafiot, care e cunoscut pentru clanul lui periculos, de ce mai ajungem sa vorbim ca acest mafiot a mai apucat sa faca rau si altcuiva, cu atat mai mult unui om al legii? Pentru ca legea e atat de tampita incat permite ca acest infractor sa fie in libertate. Si nu e singurul exemplu. Fiul judecatorului Covei din Craiova a facut n infractiuni pentru care a fost lasat in libertate. Nu una, nu doua, nu trei, ci N infractiuni pentru care LEGEA, pe care o reprezenta si o apara chiar taica-sau nu i-a facut nimic. Aceeasi lege care da 2 ani cu suspendare pentru omorul a trei persoane de catre nevasta unui politician, si 3 ani cu executare unui batran care a furat o gaina. Vorbim de acelasi sistem de legi.

De ce nu mai au politistii autoritate? Pentru ca aceeasi lege ii judeca atunci cand bat un hot, cand leaga un infractor, cand pleznesc o tiganca ce crede ca poate sa isi bata joc de orice politist, cand unul cu bani e oprit de politie, iar acesta incepe sa ii injure de toate rasele, iar politistul Il ROAGA sa inceteze pentru ca poate avea probleme. Dar desigur ca nu ajunge sa aiba probleme, pentru ca are bani. Singurul care poate avea probleme poate fi politistul care indrazneste sa fie agresiv.

Noi romanii injuram politistii, ii facem boi, animale, tampiti, etc, nu suportam sa ne opreasca sa ne dea amenda pentru depasirea vitezei sau pentru mers pe interzis, scriem de ei la modul batjocoritor si ii privim cu scarba ori de cate ori ii intalnim, planuim sa le facem rau daca indraznesc sa ne face vreun dosar penal, DAR avem pretentia sa fim aparati de ei. Pai cum? Cum sa fii aparat de cineva caruia ii este interzis sa te puna la pamant, sa iti puna catusele atunci cand comiti o infractiune si sa te inchida fara drept de replica? Cerem sa fim aparati, dar sfidam cu tarie tot ce ne-ar putea apara. Insa un judecator corupt si ipocrit il respectam atunci cand auzim ce functie are, ne gandim ca e un om ce face parte din societatea inalta, insa fara a fi deloc subiectiva, stim cu totii ca cea mai mare parte din vina o au ei, care permit si ofera infractorilor portite ale unor legi prea permisive.

Si acum, ca un mic exercitiu de imaginatie, cum ar fi daca politistii din Romania ar avea aceeasi autoritate ca cei din SUA?

Acum 30 de ani oamenii stateau cati mai multi intr-o casa:  strabunici, bunici, parinti, copii, nepoti, stranepoti. Cu timpul casele au inceput sa fie din ce in ce mai goale, bunicii sa ramana singuri, copiii lor sa faca la randu-le copii, astfel de ramificatii continuand pana in ziua de azi.

Azi, omul tinde din ce in ce mai mult spre singuratate. Poate sa fie nevoia de intimitate, insa odata implinita aceasta nevoie, se neglijeaza altele: afectiune, dragoste, altruism. Daca ar fi sa definim cumva oamenii, i-am defini si in raport cu ceilalti. Adica nu putem relationa omul la om, facand abstractie de societate. Insa azi din ce in ce mai multi oameni aleg sa fie singuri. Am auzit unele femei spunand ca nu vor niciodata copii, am auzit unii barbati multumindu-se cu un caine mare cu care ies la plimbare, eventual cateva domnisoare intr-o noapte. Am vazut bunici care isi reneaga copiii si nepotii. Am vazut parinti care uita ca au facut copii.

Si dor. Toate lucrurile astea singuratice nu doar dor, dar ele strica ceva. Strica frumusetea asta de viata care ar trebui sa insemne familie. Ea sa caleasca ceapa, el sa curate cartofii, copiii sa faca suc de portocale si sa cumpere paine. E scenariul perfect pentru ceea ce ar trebui sa insemne viata. Si totusi, multe apartamente sunt locuite doar de un el sau ea care nu vor relatie serioasa. Multe case sunt locuite doar de copii care fug de langa parinti.

Mai rau este ca si noi realizam asta. Realizam ca incepem sa fim singuri si astfel evadam in retelele de socializare, uitand sa mai cautam macar companie. Inainte cand asteptam autobuzul sau in gara trenul, socializam cu 2-3 persoane si aveam timp sa observ lumea din jurul meu. Acum intram pe twitter din masina, autobuz, tren. Citim bloguri pe banca la umbra, pe borduri sau la o bere cu prietenii.

Sau procedam asa:

x: bah stii ca mam apucat de Heroes? D
x: e prea belea sa moara gibilan… poti sa iti faci gagica in joc si la urma devii erou dupa ce bati tot
x: mai joci si tu joc ca asta ‘ten plm
y: nu coaie nu ma joc… eu m-am apucat de un joc numit RealLife in care am masina, gagica de 2 ani, ne-am pus-o de n ori si la sfarsitul fiecarei partide imi zice ca sunt eroul ei…plm Sursa

Si citind asta ma intreb: pana unde cu singuratatea si cu evadarea in alte lumi diferite de realitate?

As vrea sa cred ca:

• Atunci cand ma duc sa mananc o inghetata nu sunt inselata la gramaj si nu mi se pun 20 gr in loc de 40 gr cat ar fi normal.
• Atunci cand am un examen nu trebuie sa ma bazez pe ceilalti, ci pe ceea ce stiu si ceea ce pot.
• Notele sunt pe bune si reflecta realitatea, nu sunt doar niste calificative date de dragul de a mentine renumele liceului;
• Un subofiter trimis la post intr-un sat la 50km departare de Craiova nu se asociaza cu padurarul doar ca sa mai ia niste bani de pe urma defrisarilor;
• Pot merge la plaja fara sa vina vreun tigan sau roman nesimtit sa ma deranjeze si sa ma tem sa nu patesc ceva;
• Pot sa ma angajez pe timp de vara la terasa fara ca patronul sa se uite cum arat, daca am decolteul destul de mare si sunt provocatoare, sau pot oferi si alte servicii.
• Parintii mei vor primi candva mai mult pentru ca muncesc 12h/zi si ca isi vor permite candva sa viziteze lumea;
• Voi iesi ceva dupa ce voi termina o facultate, nu voi fi taximetrista, vanzatoare sau bona cu diploma de facultate absolvita;
• La magazin nu mi se va mai da in loc de 5000 (50 bani) rest o guma orbit;
• In Romania mea nu exista decat fericire.

Dar fiecare dintre noi cand ajungem intr-una din situatiile de mai sus procedam la fel: cu totii am pune cupe mai mici, la examene ne bazam si pe ceilalti, ca politisti am fi corupti pentru ca asa este sistemul, daca nu am avea altceva decat nesimtire am asalta lumea la plaja si fetele noaptea in discoteci, odata ajunsi patroni am vedea lumea cu alti ochi, iar Romania fericita ar deveni nefericita in mainile noastre.

Putem schimba presedintele, Guvernul, Parlamentul, fiecare politician si functie. Pana nu vom schimba mentalitatea fiecaruia vom ramane aceeasi Romanie optativa.