Am păcătosul obicei  să citesc comentariile articolelor din ziarele online. Aproape că uit semnificaţia textului atunci când scroll-ul caută disperat toate opiniile, până în josul paginii. Şi sufăr. Sufăr pentru pierderea de timp pe care ne-o îngăduim să înjurăm. Să blestemăm. Fie că e vorba de românii care, culmea, iubesc România, fie că citim despre schimbările facebook-ului, întâlnim aceiaşi frustraţi care îl găsesc vinovat pe Băsescu pentru orice întâmplare sau scriu câteva mesaje creştine.

Nu mai avem mândria nici să ne păstrăm decenţa. Poate că nu avem bani de salamuri scumpe, sau de vinuri rafinate. Poate că nu avem timp de două joburi sau nu suntem dispuşi să trăim în realitatea de astăzi. Dar de ce alegem să aberăm pe forumuri, site-uri, publicaţii? De ce nu putem oferi ceva mai bun decât acele câteva înjurături? De exemplu, eu îmi „pierd” timpul scriind despre comentarii, când pot scrie despre ceva mai util. Doar că, atunci când scriu despre o banalitate aleg să argumentez de ce fac asta.

Şi acum, de ce sunt utile nişte comentarii pertinente. Un articol e capabil, de multe ori, să îţi schimbe părerea despre subiectul abordat, sau măcar să te lase cu multe semne de îndoială. Atunci, utilitatea comentariilor reuşeşte să stabilească un echilibru între ceea ce crezi tu, ceea ce scrie autorul şi ceea ce cred cei ce comentează (mai ales în cazul editorialelor). Un alt avantaj al unor opinii bine exprimate este completarea articolului în cauză. De multe ori, când intru să citesc bloguri, sunt atrasă de comentarii la fel de mult ca de text pentru că fiecare vine cu experienţa lui, cu alte linkuri utile, cu poveşti de viaţă. Comentariile pot fi de multe ori sursă de documentare. Am văzut pe site-ul multor publicaţii idei de articole din aceste comentarii. E de ajuns ca cineva să îţi dea un indiciu şi tu, dacă eşti destul de isteţ, să îl valorifici. Şi sunt convinsă că multe articole bune au avut la bază comentarii la fel de bune.

Sau să ne imaginăm cât de dezastruos e un articol fără comentarii. De exemplu, un material în care jurnalistul vorbeşte despre condiţiile bune din Universitate, deşi îţi invineţesc mâinile de frig la cursuri. Cum ar fi acel articol fără comentariile unor studenţi care trăiesc zi de zi acolo şi nu scriu la comanda unor bani viraţi în contul patronului?

Îmi pare rău că nu mai ştim să valorificăm comentariile. Suntem superficiali. Dacă avem ceva de spus, dăm un simplu like sau share şi lăsăm să se piardă o poveste. Dacă nu avem nimic de spus, intrăm şi îl înjurăm pe Băsescu cu acelaşi mesaj pe toate publicaţiile online. Dar poate că am ajuns să ne urâm şi propriile opinii. Nu că nu ar fi bune, doar că devin clişee fără valoare pentru cei ce încă mai citesc ziare/bloguri/forumuri.

de aici

Este vorba de reguli noi pentru unii dintre cei care lasa comentarii aici si abuzeaza de:

Ca sa ne dam seama ca este asa, trebuie numai sa privim topul comentatorilor de pe blog:

Spuse.ro va ramane in continuare dofollow. Pentru ca nu vreau sa-mi aud vorbe ca v-am pacalit sa lasati zeci de comentarii si acum am pus rel=”nofollow” la linkurile voastre. Un alt motiv pentru care blogul ramane dofollow este acela ca, mie unul, mi se pare un mod de a multumi celui care ti-a lasat un comentariu ontopic.

Insa, de astazi, nu mai sunt acceptate comentariile facute numai pentru a fi promovat linkul de la comentariu.

ATENTIE! Comentariile spam vor fi eliminate cu butonul spam, asa ca, decat sa riscati, in speranta ca voi accepta comentariul spam, mai bine nu o mai faceti, pentru ca stiti si voi ce parsiv e Akismet-ul.

P.S. Daca e vreun domeniu in care sunt expert, acela este detectarea spam-ul. Credeti-ma.

Articolul numarul 1:
PSD, PNL si UDMR fac din nou zid in jurul lui Nastase – un articol care ne arata cum Nastase, se agata de toate chichitele posibile, pentru a amana, pe cat mai mult posibil, aparitia in fata legii. Un articol care ne arata si adevarata fata a PNL-ului.

Articolul numarul 2:
Emil Boc: Yes, but you know, aviara gripa… – o gresala in limba engleza a lui Boc.

Rezultatul:
Al doilea articol, chiar daca a aparut pe HotNews a doua zi fata de primul articol, are 3 ori mai multe vizualizari si de doua ori mai multe comentarii. La ambele articole, majoritatea comentariilor sunt negative.

Morala:
In Romania daca furi, te cam injura lumea, daca ai gresit in engleza, oficial, ai cam belit p***.

Nu iertam nimic, dar avem si noi prioritatile noastre.

Udrea ataca trustul de presa la care lucreaza Ciutacu, ca un adevarat domn, Ciutacu ii raspunde cu: “Auzi, fa, hai sictir si plimba ursul de aici!“.

Udrea are vreo 500 de comentarii la postul ei, Ciutacu are vreo 700 de comentarii la postul in care o injura pe Udrea.
La Udrea daca am vazut vreo 2-3 comentarii contra ei, la Ciutacu sunt mai multe, vreo 7-8, poate 10, nu am stat sa le numar chiar pe fiecare in parte, dar la 500 de comentarii sa ai 2-3 contra este ca si cum nu ai avea.

Ce nu inteleg eu. Cum au reusit astea sa-si tina sustinatorii sa nu fuga la celalalt pe blog si sa-l critice?

De cenzurat nu cred eu ca ditamai deontologu cenzureaza

Am primit o tema de la Gabi  in care am fost intrebati cum a fost prima data cand am primit laude pentru acest blog.

O sa vorbesc in numele meu. Mie, mereu imi este frica de lucrurile facute prima data. De aceea, cand am scris primul articol, am stat cateva ore bune. Mai intai l-am scris in Word, apoi l-am scris pe blog. Am modificat de cel putin 20 de ori. Incercam toate sinonimele si le asociam ca sa vad cum suna mai bine. Pana la urma mi-am facut curaj. In ceea ce priveste continutul, nu stiam ceea ce as putea scrie. M-am gandit la ceva ce ma revolta in acea zi. Cred ca am scris despre problemele din scoli. A fost articolul la care am primit cateva comentarii, ceea ce m-a bucurat enorm. Prima lauda am citit-o si recitit-o, avand emotii ca un copilas care primeste pentru prima data 10 de la doamna invatatoare.

Ciudat mi se pare insa, ca recitesc unele articole si nu stiu exact ceea ce am vrut sa spun. Iar daca eu nu inteleg, altii ce sa creada? De aici au venit si comentariile de critica. Imi placeau cele de tip constructiv, cand puteam aplica ceea ce invatasem, si ma indispuneam cand cineva isi batea joc. Bine, acum nu mai este chiar ca si prima data. Cuvintele de lauda te fac sa iti doresti sa scrii mai mult si sa citesti mai mult, dar sa admiti ca suntem cu totii oameni si poate ideile sunt impartite sau asemanatoare, spre deosebire de prima data cand ma credeam o adevarata cunoscatoare. In concluzie, cuvintele de lauda ma faceau sa am o impresie gresita despre mine:D.

Dupa aproape un an de la aparitia spuse.ro ne dorim sa socializam mai mult pe acest blog cu vizitatorii nostrii.
Dintre blogurile cu mai mult de 500 vizite/zi suntem blogul cu cele mai putine comentarii, pe de o parte este normal, avand in vedere ca 80% sunt veniti din motoarele de cautare si nici noi nu ne-am dat interesul pentru a capata un comentariu de la ei, pe de alta parte, arata ca dracu’ 800 de posturi fara comentarii.
Putem avea si 3000 de unici pe zi, daca nu recunoastem contributia comentatorilor la dezvoltarea unui blog nu vom realiza nimic, vom ramane un simplu blog, mai degrama site unde noi scriem si altii citesc, se informeaza si pleaca fara sa-si lase parerea. Nu vom sti daca am scris bine, daca au fost multumiti, ce trebuie sa intreptam si de ce nu am avut dreptate. Fara comentarii vom persista mult timp in greselile pe care le facem, sigur le facem.

Prima masura luata este aceea de a scoate atributul rel=”nofollow” din linkurile care insotesc comentariile, nu am apelat la vreun plugin, am scos manual din fisierul wp-includes/comment-template.php si daca tot am ajuns acolo am mai adaugat atributul title=”blogul lui autor” la linkul de la comentarii.

Din ce am scris mai sus sa nu se inteleaga ca suntem atat de disperati dupa comentarii incat vom incuraja spamul, nu ai ceva de spus cu referire la post mai bine nu lasi comentariul, se vor sterge toate comentariile care nu au legatura cu postul. Avem nofollow free pentru a recompensa un user care citeste articolul si contribuie la discutie nu pentru a ne umple blogul cu spam.

Deci… comentati!