Dau un suc/o bere celor care reusesc sa imi arate o reclama mai proasta ca cea de la Lays:

Concluzie? Prin hypermarketuri s-au bagat galeti cu chipsuri. Luati cat mai multe, umflati-va ca Nikita sau orice alt personaj razboinic, in 20 de ani sunt sanse sa castigati si sa va puneti silicoane: asta daca mai aveti nevoie. Fiti pe faza! Nu lasati pe altele sa va intreaca in greutate!

Un anunt care la prima vedere pare ciudat:

Salut,
Am o veste de raspandit printe liceeni
Trupa byron is propune sa incurajeze si sa promoveze trupele de muzica din licee.
In acest sens, trupa anunta concursul byron – Rock Your Highschool. Trupele sunt incurajate sa trimita un demo pe adresa inscriere@byronmusic.ro pana in data de 14 noiembrie.
Vor fi selectate 6 trupe care vor concerta in data de 22 noiembrie in clubul El Grande Comandante. Trupa castigatoare va canta la concertul aniversar byron din data de 30 noiembrie, in clubul Fabrica.
Trupa castigatoare va primi un voucher pentru instrumente muzicale de la Guitar Shop, in valoare de 5.000 RON.
Prin voturile exprimate in cadrul evenimentului din 22 noiembrie, publicul va hotari cui ii va reveni Premiul Publicului- articole de imbracaminte in valoare de 2.040 RON de la Rulez.
Mai multe detalii despre concurs pe byronrockyourhighschool.wordpress.com

De ce este ciudat? Pentru ca eu nu am auzit de prea multe trupe de muzica prin licee. Ma gandesc la majoritatea filmelor americane, dar si unele romanesti, si realizez ca era o usoara traditie a fi trupe de muzica in licee, dar nu numai. Fiecare scoala avea ceva prin care se face recunoscut, mergea la concursuri, era sustinuta de elevii acelei scoli, venea cu ceva nou, se scria in revista scolii despre trupa, despre membrii formatiei. Acum, singura trupa a scolii pe care o stiu era o trupa de dans, care momentan nici aceea nu mai este. Aud de diverse cluburi si vad prin filme, aflu ca si la mine in liceu sunt, dar ele nu se vad, activitatea lor este necunoscuta, nu se promoveaza, nu se stie nici macar ce cluburi sunt si cu ce se ocupa. Asa ca, transmit si eu acest mesaj trupelor de muzica din licee, daca exista, daca stie cineva unde sunt, cu ce se ocupa, ce melodii au, daca trupele de muzica din licee inseamna in zilele noastre baietii care canta underground, daca mai sunt baieti care canta underground in licee si asa mai departe. Pentru ei, anonimii din umbra, este acest mesaj.

Prima data m-am gandit la titlul “De ce e frumos sa fii jurnalist”, dar imediat am meditat asupra ultimului termen si m-am gandit ca este mult prea complex sa mi-l atribui, asta in cazul in care el devine mult prea complex pentru a il atribui multor jurnalisti din Romania.

De cateva luni scriu pe Jiunimea (stiu ca am criticat-o aici si inca imi mentin parerea legata de acel articol) si desi am doar cateva articole, ultimul m-a facut sa vad frumusetea acestei “meserii”.

Vineri, sambata si duminica am participat la festivalul-concurs de chitara, editia I la Casa de Cultura “Traian Demetrescu”. Participat insemnand pentru mine atat prezenta in timpul organizarii ultimelor amanunte inaintea concursului, cat si concursul in sine si recitalurile sustinute in aceste zile. Am avut ocazia sa cunosc tineri pana in 17 ani, cat si peste (erau doua categorii: intre 13 si 17 ani si peste 17 ani), cu o pasiune comuna: chitara. Erau printre putinii pe care ii cunosteam pasionati de ceva. Bine, este adevarat, in viata de zi cu zi mai cunosc vreo doi, trei pasionati de un anume Cena, in rest ma intreb “mai exista oameni, indeosebi adolescenti cu pasiuni? Acesti tineri de care va vorbesc emiteau o placere atat prin seriozitatea pe care o aratau pe fiecare coarda a chitarii, cat si prin talentul lor innascut. M-am infiltrat printre ei si ma simteam o impostoare pentru ca nu le cunosteam pasiunea, nu stiam sa o practic, dar paream sa o inteleg. Concursul a fost in acelasi timp greu si pentru mine, care, inainte cu o ora de inceperea lui, statusem in sala cu ei si ii vedeam cat de mult isi doresc sa castige. Am avut emotii pentru fiecare in parte si le-am urat bafta. Am asistat la lacrimile unei fete care a gresit. E mult spus gresit. Pentru mine s-a descurcat excelent. Gala laureatilor ce a avut loc duminica a fost emotionanta, desi in mare parte se stiau castigatorii.

Indraznet sau timid?

Amintindu-mi de un episod din ziua galei laureatilor, mi-am pus intrebarea ce stil sa aplic scrisului meu si ce nuanta sa ofer prezentei mele la astfel de festivaluri? Am ales timiditatea. Stiu, nu e utila in jurnalism, dar nu pot sa profit. Nu indraneam sa fac poze in timp ce cantau pentru ca aveam impresia ca ii deranjez. De fapt nu era o impresie, stiam sigur ca era un factor negativ in recitalul lor. In schimb, un alt jurnalist din sala (v-am spus ca e prea mult cuvantul jurnalist atribuit oricui) a intrerupt ceremonia si discursul unui membru al juriului care dadea sfaturi tinerilor chitaristi, fortandu-l sa treaca peste aceste sfaturi si sa inceapa ceremonia de premiere pentru ca trebuie sa filmeze 5 minute, dupa care sa plece. Atunci m-am gandit: e bine sa fim asa? De util stiu ca este util, insa nu mai vad care este placerea sa ai statutul “vanator de stiri”. Sa vii 5 minute in 3 zile doar pentru o amarata de stire. Ce se intampla cu oamenii care fac stirea? Nu merita atentia noastra?

A scrie ramane o munca frumoasa, atata timp cat scrisul implica interactiune, oameni, cunoastere, nu nesimtirea de a trece peste sentimentele oamenilor pentru o stire. Stirea se uita, prieteniile raman.

Serghei Manaf, locul II la categoria 13-17

Am vazut eu la Festivalul Tineretii, asta-seara, la teatrul de vara din Costinesti, multi tineri interpretand cantece populare, cu mult talent si fara pic de trac. Concurentii din prima grupa aveau intre 6 si 13 ani iar cei din grupa a doua intre 14 si 21 de ani.

Eu am ramas mut.

Oficial mi s-a pus pata pe LG LCD LH5000.

Sampler.ro imi ofera sansa sa particip la concursul concurslg.ro, concurs care poate sa-mi aduca super televizorul.

Sampler.ro imi ofera doar sansa sa particip, pentru a castiga premiul am nevoie de voi, cei care cititi acest blog, nu este greu, trebuie doar sa apasati pe butonul de mai jos care va duce pe o pagina cu un televizor si unde trebuie sa apasati pe IMI PLACE, apasati o singura data.

Mersi pentru ajutor!

Participam la Concursul LG, organizat cu ocazia lansarii noului televizor LG LCD LH5000. De fapt, sunt patru concursuri, unul dintre ele, la care participam si noi, se desfasoara pe blogul lui Bobby Voicu, concurs in urma caruia putem castiga televizorul proaspat lansat.

La Eurovision 2009, reprezentanta Romaniei, Elena Gheorghe a iesit pe locul 19 din 22.

Dupa concurs, incep criticile, nu conteaza ca sunt ziaristi, cantareti, useri pe forumuri si bloguri, Cristoi, Moculesti sau Traistarii, toti isi dau cu parerea si o mare parte din ei o critica pe Elena Geheorghe pentru performanta. Nesimtire in cel mai pur stil romanesc.

De ce nesimtire?
Pai romanii (ziaristi, cantareti, useri pe forumuri si bloguri, Cristoi, Moculesti, Traistarii) au votat.
Cum au votat romanii:
- i-au dat 12 puncte tarii care a iesit pe locul 14.
- castigatorului Alexander Rybak, din Norvegia, i-au dat doar 5 puncte, fiind al 6-lea in preferinte.
- nu au dat nici macar un punct tarii care a iesit pe 5, Marea Britanie.
- locul 3 la Eurovision a fost pe locul 7 in preferintele romanilor.
- locul 3 la noi a fost a 7-a la Eurovision 2009.

Adica nu o nimeresti de nicio culoare la vot, dar critici prestatia Elenei. Cum dracu sa critici pe cineva ca nu a fost mai sus intr-un top in care tu, ca natie, nu crezi?

Castigatorul eurovisionului de anul acesta este Alexander Rybak cu piesa Fairytale, Romania vreun loc ceva, nimic, hmm? Eu zic ca meritam macar in primii 10, dar nu a fost sa fie.