După scandalul cu obligativitatea religiei ortodoxe în şcoli, cei de la Ministerul Educaţiei revin cu explicaţii:

1. Formularul de înscriere a elevilor în clasa pregătitoare/clasa I conţine o serie de câmpuri marcate cu asterisc. Pe respectivul document apare menţiunea explicită: „Completarea câmpurilor marcate cu asterisc este opţională”. Întrucât spaţiul destinat informaţiilor privind religia este clar şi vizibil marcat în această manieră, obligativitatea declinării orientării religioase este exclusă din start.
2. Introducerea câmpului menţionat anterior în formularul de înscriere are o singură raţiune: stabilirea numărului de elevi care doresc să urmeze alte cursuri de religie decât cea ortodoxă, în vederea asigurării necesarului de personal calificat. sursa

Nu înţeleg deloc formularea asta: “stabilirea numărului de elevi care doresc să urmeze alte cursuri de religie decât cea ortodoxă”. Vorbim de copii de 6 şi 7 ani, iar ei au curajul să introducă verbul ăsta în explicaţia lor? De ce trebuie să decidă un părinte, deja îndoctrinat de preotul venit cu Paştele, Boboteaza, Crăciunul, dacă acel copil o să studieze sau nu religia ortodoxă? Şi, să fim serioşi. Oricare ar fi opţiunile, în şcolile româneşti nu o să se predea niciodată altceva decât religia ortodoxă. Dacă vă întrebaţi unde este problemă, vă zic că eu, după 12 ani de şcoală în care am studiat religia, nu am deloc cultură în acest sens. Nu ştiu nimic despre celelalte religii, decât din propria documentare. Şi nu înţeleg de ce mi s-a refuzat dreptul de a fi informată şi dreptul de a decide.

P.S. Când am întrebat-o pe o tipă din Franţa ce religie studiază în liceu, mi-a răspuns, fără să înţeleagă întrebarea, că la ei tinerii nu sunt aşa credincioşi încât să li se predea religia. Şi că nici măcar nu ştie dacă familia ei aderă la vreo religie.

Statistici de pe wikipedia:

Din punct de vedere constituțional, Franța este un stat laic. Laicitatea franceză antrenează o separare reciprocă între Stat și Biserică, pe baza unui postulat prin care statul respectă toate religiile, dar nu recunoaște niciuna, ceea ce permite mai multor religii să coabiteze. Din principiu, statul francez interzice recensămintele cu caracter religios astfel încât datele din acest domeniu sunt oferite doar de instituții neoficiale.
Conform unui sondaj CSA:

• 51 % din francezi se declară catolici (față de 67 % în 1994), dar doar jumătate dintre ei cred în mod ferm în existența lui Dumnezeu;
• 31 % din francezi (față de 23 % în 1994) se declară fără religie;
• 4 % musulmani (față de 2 % în 1994);
• 3 % protestanți;
• 1 % evrei;
• 10 % nu se pronunță.

In Marea Britanie, tara din care Amnesty International tipa ca discriminam tiganii, luptele intre copiii de 8 ani sunt perfect LEGALE.

de aici

Mi-am tot imaginat, de când am văzut animaţia Toy Story, că jucăriile pot schimba vieţi. În realitate nu am apucat niciodată să trăiesc sentimentul ăsta până aseară, când am aflat de campania “Schimb de jucării”.

La început poate părea o joacă de copiii sau o distracţie pentru oameni mari, dar de fapt este o acţiune umanitară prin care putem salva viaţa unui copil. Despre ce este vorba? Portalul zibo.ro organizează o campanie desfăşurată în perioada 3-15 octombrie în toată ţara prin care se vor strânge fonduri pentru un caz umanitar. Acţiunea a primit numele “Schimb de jucării”, fiind o campanie ce se bucură de implicarea lui Cabral.

Ce avem de făcut? Mai întâi, să vă povestesc cum se va desfăşura totul. Educatoarele de la diverse grădiniţe din ţară au posibilitatea să se înscrie pe portarul zibo.ro cu clasele de copiii, asumându-şi răspunderea ca în săptămâna 3-8 octombrie să organizeze în sălile de grădiniţă spectacole de teatru, muzică, desene, pictură, dans, poezie (vor opta pentru una din aceste categorii) care mai târziu vor fi expuse în Galeriile Real sau pe site. Programul este următorul:

Luni – expoziţie de desene cu tema “Iubesc Pământul”
Marţi – spectacole de muzică;
Miercuri – poezie şi teatru;
Joi – dans;
Începând de vineri, 7 octombrie şi până pe 15 octombrie, părinţii şi vizitatorii Galeriilor Real vor putea vizualiza desenele, având posibilitatea de a achiziţiona creaţiile copiilor în schimbul unei donaţii umanitare. Cei care nu pot ajunge în Real, au posibilitatea să doneze pe site, printr-un schimb de jucării mijlocit de portarul online. În schimbul unui SMS primiţi dreptul de a schimba o jucărie cu o altă persoană din ţară.

De unde a pornit ideea? În 2009, Sorin Gabriel Prială a fost copilul care s-a bucurat de rezultatele acestei acţiuni umanitare “Schimb de jucării”. Băieţelul din Satu Mare şi-a recăpătat graiul şi auzul, suma adunată din jucării şi desene depăşind 50.000 lei. Anul acesta, portarul zibo.ro relansează campania, dând şansa la viaţă unui alt copil.

Aşadar, să ne întâlnim cu bine în Galeriile Real şi să renunţăm măcar o dată la cumpărăturile inutile în schimbul ajutării unui copil. Până atunci, mă minunez în continuare de câte bucurii pot aduce jucăriile!

Îi vezi în staţiile de autobuz şi la intersecţiile cu semafoare. Le mai dai un măr, o banană sau un sandwish, uneori te trezeşti cu ele azvărlite în păr, alteori primeşti un sincer muţumesc. În tramvai sunt bătuţi de ăi mari, şi ei mici şi murdari la vremea lor. Îşi ştiu textele, replicile, scenariu – fie scris, fie vorbit. Stau în grupuri şi uneori te sperie vocea lor stridentă. Îţi verifici geanta şi hainele, de parcă te-ar fura cu totul.

Îi vizitezi de Crăciun şi de Paşte şi trăieşte cu impresia că ţi-ai făcut norma de bun creştin. Le aduci o plasă cu dulciuri, câteva haine care nu mai sunt la modă pentru tine şi o prăjitură cumpărată de la rafturile din Kaufland. Te îmbrăţişează, se bucură, dar cred în promisiunile tale că îi mai vizitezi şi în cursul anului, când restul uită. Nu ştiu de ce, dar pentru ei contează mult o promisiune sinceră. Nu ştiu cum, dar uităm mereu de acea promisiune. Vizita se încheie şi vii acasă trist, povestind tuturor ce ai văzut şi cât te-a marcat. Atât de mult, încât a doua zi uiţi şi mergi să îţi reînnoieşti garderoba.

O auzi în faţa blocului. E fetiţa celor doi părinţi despărţiţi, căsătoriţi din dragoste şi divorţaţi doi ani mai târziu din prea multă ură. Acum au un copil care a făcut 7 ani. De fapt are, că fetiţa stă cu mama care încearcă să o înveţe, de mică, eşecul unei căsnicii. Dar ea nu renunţă. Află că, după multe luni, vine tatăl în vizită. Întreabă din oră în oră, la interfon, din faţa blocului, cât mai e până la 9 seara, când tatăl ocupat are timp să o vadă. Îl aşteaptă de dimineaţă. Se fac 12 ore de când speră şi nicio maşină care să sune cu a lui nu apare. Mama o strigă pe geam şi îi spune să vină sus că ta-so nu mai ajunge. Tristă, cu lacrimi în ochi, se obişnuieşte cu minciunile, speranţele şi amăgirile tatălui care a părăsit-o. Va ajunge mare şi tot ce îşi doreşte e un bărbat care să nu fie ca el – tatăl.

[Poveşti din categoria „Părinţilor care nu îşi merită copiii” şi categoria „Copiilor care nu îşi merită soarta”] Şi aici, povestea celor care sunt singuri pe lume.

Copiii alergau peste tot, tipau si faceau tot felul de trasnai. Dupa ce a incercai in zadar sa-i potoleasca, mama, exasperata, zice:
- Offf, mai bine va inghiteam pe toti!

Nu imi pot scoate din minte imaginea criminalului de la Craiova, cel care a ucis acel elev. Imi amintesc stirile de la Kanal D cu flashurile alea stridente ce te anuntau fapta grava ce o savarsise. Ma gandesc cu oroare si scarba la acel copil de 19 ani, dar nu constientizez de fapt ca el e doar o victima a parintilor. O victima a educatiei. A avut nesansa de a nu fi invatat ce e bine si ce e rau.

In acelasi timp ma gandesc la perioada cand am fost in Franta cu colegii. Imi amintesc cum unii din liceu furau suvenire fara urma de regret si cum se laudau cu toate lucrurile furate. Tin minte ca imi doream atat de mult sa mai cumpar un breloc de la Mont Sain-Michel, dar cum nu mai aveam bani l-am luat si l-am bagat in buzunar. Dupa cativa metri facuti imi venea in minte imaginea maica-mii cand imi spunea sa nu fur niciodata orice ar fi. M-am intors si l-am pus la loc si parca ma simteam de 10 ori mai libera. Mai fericita.

Copiii din Romania au nesansa de a nu fi educati, de a nu beneficia de increderea si sprijinul unui parinte. Asa se nasc smecherii. La fel si hotii si criminalii. Asa sunt cei pe care ii vedem si ii condamnam. Ei sunt copiii care stau in spatele gratiilor, pe care ii uram, dar care de fapt sunt doar niste copii, ca si noi, dar cu alt destin. Cu alta soarta pe care nu ei o hotarasc.

Cum e de cele mai multe ori un parinte de Romania?

• Indiferent. Nu merge la sedinte, nu tine cont de nevoile copilului, il rasteste cand acesta isi spune punctul de vedere;
• Exagerat. De cele mai multe ori copilul se fereste sa vorbeasca la telefon in preajma lui sau sa lase deschisa o conversatie la mess. Nu are incredere in parinte si nu poate avea o relatie de amicitie cu el. Interpreteaza orice gest si afirmatie.
• Plin de prejudecati. Mai ales in ceea ce priveste fetele. Aici se incadreaza si parintii mei cu brio si nu pot trece peste anumite concepte pe care le-au mostenit si ei la randul lor. Parca viata ar fi un tipar pe care trebuie sa il urmezi intocmai. Orice abatere de la regula e o greseala. Niciodata nu poti incerca pentru ca nu primesti sprijinul lor.
• Violent. Am prietene care au parintii violenti si care stiu pe de rost sloganul “bataia e rupta din rai”. Dar nu bataia pentru ca ai facut ceva rau, ci bataia ca nu te supui. Ca nu faci in fiecare zi ce ti se dicteaza. Ca nu esti sclavul care trebuia sa devii prin nastere pentru simplul motiv ca ai fost nascut. Aici se incadreaza parintii cu gandirea “eu te-am nascut, eu te omor”.
• Exemplu negativ. Cand un parinte bea, fumeaza, injura, incalca toate regulile de circulatie, nu inteleg cum vine cu pretentia ca al sau copil sa nu bea, sa nu fumeze si sa mearga regulamentar? Pai cu cine a trait acel copil? Mai trist mi se pare sa ti se spuna cu tigarea in gura ca nu ai voie sa fumezi.

Nu vreau sa generalizez, stiu ca sunt si foarte multi parinti care stiu sa aiba o relatie buna cu copiii, care inteleg ca cel mai important e sa comunici si sa ajungi la un compromis. Din pacate, majoritatea sunt ca cei descrisi mai sus. Sau poate zona asta a Olteniei e mai nefasta si exista atatia parinti care nu inteleg ce inseamna aia educatie, ori intr-adevar in Romania nu se va putea vorbi despre o relatie cu adevarat constructiva intre un copil si un parinte. Cert este ca cei mai multi monstri se nasc din incapitatea parintilor de a ii educa. Si asta este o mare tragedie: sa nu ai norocul de a fi educat si crescut spre a fi fericit si implinit ca om. Atunci esti degeaba!

Ce e mai rau? Sa nu ai Iphone si sa nu poti experimenta campania Durex-Baby, sau sa ai si sa vezi ce inseamna sexul neprotejat?:D