Urăsc reclama de la Romtelecom în care, un grup de puștani cu aripi de îngeri, colindă de zor în fața unor telefoane. Sau fetița simpatică cu geamantanul care trebuie să ne vorbească, în colind, de cei 59 lei pentru internet, televizor și telefon. În versuri, că florile dalbe nu se spun așa, blanc. La fel de urât e și Cerebel în reclama de la Vodafone. Îmbrăcat în Moș Crăciun, cu cana roșie, prezintă ofertele telefoniei ca și când, de Crăciun, trebuie să stai să vorbești la telefon. Nu să fii alături de cei cu care te îndeamnă Vodafone să vorbești. Pe sentimentalisme mizează și Cosmote. De sărbători, ascultă-i mai mult pe cei dragi. În rest, dă-i … (continuarea ne-o putem imagina).

Magazinele au prețuri de Crăciun. Și ambalaje. Gel de duș, șampon, parfum, frumos împachetate, cu sfoară roșie și plasa de cadou. Da, e soluția ”ideală” să arăți că îți pasă de cineva de Crăciun. Cinci minute drumul până la magazin și apoi, vâj, cadoul sub brad. De fapt, se poate da direct. Ce atâtea complicații cu ascunderea lui și bilețele cu numele celui pentru care l-ai cumpărat.

Prăjituri? E simplu. Cofetăriile îți fac ofertă specială. Ce contează că mănânci niște unt cu cacao în loc de creme de ciocolată. Sau foi aproape de plastic în locul celor scoase din cuptor. Dulce să fie. Dacă mai faci rost și de un ren de ciocolată, deja sfidezi puterea Crăciunului. E prea mult. Ne mulțumim și cu tăvile de hârtie pe care stau torturile cumpărate.

Bradul. Fiecare emisiune pe tema asta trebuie să ne explice cum să îl împodobim. Două culori maximum, anumite globuri și nu foarte încărcat. Nu contează că la grădiniță sau în clasele primare făceam pahare din ațe sau globulețe din castane pe care le vopseam și le prindeam în pom. Hârtia creponată. Câte figurine și câte ornamente am mai făcut. Dar dacă nu sunt la modă, ce să facem! Le uităm în cutii vechi în sertare sau le ducem la reciclat, ca să fim la modă.

Comerciali suntem şi noi oamenii. Chiar şi când scriem despre comercial. Creativitatea ne e ucisă de lipsa de imaginaţie a lumii în care trăim. Crăciunul e la fel, aproape, peste tot. În unele oraşe diferenţa o face doar culoarea partidului – care hotărăşte cât de lung e bradul. Dar, mai am o speranţa. Aceea că iubirea nu e comercială. Nu încă!

Astazi nu mai este nici Craciun fericit nici Craciun ieftin.. e doar Craciun usor! Prajituri? Exista in cofetarii cu oferte de sarbatori care te momesc cu asa numitele prajituri de casa. Au mult gem, zahar si alte ingrediente de care nu te-ai apropia. Am rugat-o pe maica-mea sa renuntam anul acesta la prajiturile cumparate si sa facem noi una. A fost de acord, doar ca.. prajitura aleasa de ea a fost cremsnit. Am facut-o in maxim 2 minute: 2 foi cumparate, crema cumparata, frisca cumparata. Au trebuit doar batute cremele si asta a fost prajitura.

Mai departe am vrut cozonac. Dar de ce sa ne chinuim sa facem, cand jos unde lucreaza maica-mea sunt cozonaci proaspeti. Stiti, eu inca sunt mica, la 18 ani tot as vrea sa stiu si eu cum se face un cozonac, cum se coace, cum gusta, cum miroase. Dar nu.. el a trebuit sa fie cumparat. Si ce ipocrite erau compunerile mele din clasa a V-a, atunci cand am castigat olimpiada la romana.. scriam de mirosul de cozonac asezat pe masa.. de unde, nu am facut niciodata cozonac acasa.

Sarmalutele.. singurele facute acasa. Poate pentru ca in supermarketuri nu sunt la oferta sau nu sunt promovate in mod special. Dar pun pariu ca in cativa ani si ele se vor cumpara.

Ce a mai ramas necumparat? Starea de Craciun? Familia? Apartenenta? Dragostea? Nu stiu care din ele, insa stiu ca nimic nu mai este fermecator.. mesajele de Craciun sunt aceleasi, de foarte multe ori copiate si nici macar din suflet, doar din datorie, prajiturile si mancarea sunt cumparate, nimic nu mai este pregatit la adevarata valoare, oraselul copiilor este gol, cu o singura tiribomba in care se invart 5 oameni. Mai exact, ce reprezinta Craciunul in secolul 21?

[sursa]

simplu, de 35 de ani, in casa parintilor mei si mai tarziu in casa mea, de Craciun, n-a intrat niciodata brad natural, folosim acelasi brad artificial de 35 de ani.

Nu vreau s-o dau in cuvinte mari, spun doar ca-mi face placere sa ma gandesc ca, undeva la munte, exista 35 de brazi al caror destin n-a fost acela de a sta, pentru cateva zile, intr-un colt de camera.

In mare parte da. Nu e nici Grinch, nici Basescu.

Este vorba de tehnologia din ziua de azi si de firmele, hypermarketurile, societatile care incearca sa scoata ceva profit de pe urma acestei sarbatori. Asa cum am mai spus, la noi orice ocazie este buna sa sarbatorim: de nasterea Mantuitorului, de moartea lui Ioan Botezatorul, de moartea lui Iisus si orice sarbatoare din asta crestina care  a capatat un aer de party.

Ma uit la televizor si vad cum astea de la Flanco imi ofera de sarbatori o super consola si cu un joc, cum aia de la Domo imi fac cadou la zeci de milioane un super lcd, cum Orange ma incanta cu ofertele lor la care nu am de gand sa mai revin niciodata, cum Real are non-stop ca eu sa ma pot plimba la 3 noaptea sa imi cumpar un pachet de biscuiti, in timp ce angajatii ma privesc cu o ura inteleasa, cum se lanseaza oferte si concursuri pentru cei dragi care in celelalte 11 luni erau nedragi, cum ajungem sa piratam colinde sa ne cante si noua Fuego una mica.

Apoi, dupa sarbatori, incep offurile: consola a fost prea scumpa dar daca m-a innebunit fiu-meu, puteam ramane noi si cu televizorul ala vechi ca doar se prindeau toate programele, dar daca fiica-mea nu mai putea sta in camera fara lcd, i-am luat si lui de la Orange un telefon din ala cu touchscreen, dar sa vedem daca ne dau aia sa mancam acum, numai sarbatori nu au fost alea ca am fost rupta de obosita, am lucrat si noaptea in Real pentru aia care se plang ca e criza si isi umplu doua cosuri, am aparut si eu la televizor de Craciun, acum mai trebuie sa mai treaca un an sa mai cant vreo colinda.

De ce ne bucuram inainte mai mult de Craciun? Pentru ca in loc de un lcd ne doream o caseta pe care sa o putem asculta in ziua de Craciun la casetofonul ala vechi pe care parintii si l-au luat in primul an de casatorie, in loc de cutii de prajituri cumparate din Real faceam prajituri in casa, chiar daca erau ele mai sarace si erau fie negrese, fie destepte (e un nume de prajitura), aveam placerea sa curatam crema de pe peretii vasului in care o pregateam si sa tinem si noi in mana unelta aia magica numita mixer. Ne multumeam si cu mersul la rude in alt oras, cu trenul sau cu masina, nu aveam pretentia de restaurante si excursii la munte sau in alte tari.

Dar lumea evolueaza, noi evoluam, peste noapte iau nastere alte firme si alte firme cu produse de nerefuzat. Craciunul va ajunge, daca nu a ajuns deja, acea sarbatoare in care cheltuim multi bani si apoi muncim sa ii recuperam, fara nicio alta placere. Poate momentul in care ne vom bucura din nou de acest Craciun va fi acela in care vom avea copii si in loc de telefoanele pe care le primim noi acum, ei vor cere masini, excursii, lantisoare cu diamante. Poate ca atunci vom realiza ca era noastra era totusi una modesta.

DITTO = idem, la fel;

[sursa]