În Franţa, eşti tratat ca un criminal şi dacă nu ai bilet la metrou. Eşti un infractor înconjurat de poliţişti care te zdruncină din toate încheieturile până faci rost de cartea de identitate pe care, la început, ai minţit că nu o ai la tine. Oricum, şi dacă nu o ai, fie plăteşti amenda, fie ajungi la secţie. Un sistem în care şi dacă nu eşti vinovat, nu există loc de negociere. E un scenariu care mă face să mă simt în siguranţă, chiar dacă, şi eu, am fost pedepsită de sistem fără să ştiu că am greşit. Am plâns, am explicat şi nu a mers nimic. Nici că sunt femeie, nici străină, nici nevinovată. Am plătit pentru că legea era clară şi eu o încălcasem.

În România, patru ani, aproape seară de seară, am mers pe rută Rotonda – Lăpuş. Pe jos, cu maşina sau cu bicicleta. Sunt cele două zone care leagă Calea Bucureşti. Dacă era vară, ajungeam acasă şi pe la 3 noaptea. Simţeam, de pe trotuar, cum mi se cutremură inima la fiecare scârţâit de roţi. Erau cam aceleaşi bmw-uri şi mercedesuri care făceau întreceri, de la o intersecţie la alta. În linie dreaptă. Nu ştiu cum se dădeau starturile, dar ştiu că motoarele maşinilor erau departe de final. Erau progresive, apoi repetitive, apoi încete până se întorceau şi iar deveneau progresive. M-am temut de fiecare dată să trec strada, aşa că mereu mergeam pe partea cu blocul meu.  Dar tot mă speriam – de o simplă manevră greşită care mă putea spulbera. Parcă atunci când eşti în faţa morţii nu îţi mai vine aşa uşor să crezi că e greu să mori.

De obicei, seara târziu, mă aducea el acasă. Îi spuneam, la vremea aia, că murim pentru că nu facem niciodată suficient de multe ca să trăim. Într-una din seri am vrut să sun la 112 să reclam întrecerile de pe Calea Bucureşti. Da, eram cea care strica distracţia prea plină de adrenalină, chiar şi pentru un spectator. M-a oprit. Mi-a zis că sunt doar o copilă care ascultă, din când în când, Vama Veche. Că numai acolo basmele au succes, dar că, băieţii răi sunt din alte cântece. L-am crezut şi mi-am muşcat buzele. Am ajuns în faţa blocului şi l-am rugat să mai stea câteva minute. Trebuia să se întoarcă, din nou, printre motoarele progresive şi repetitive, repetitive şi din nou progresive.

În cei patru ani nu am văzut decât de câteva ori poliţia. Şi asta, în faţa unui non-stop, când voiau să elibereze drumul de maşinile parcate. „Vă rugăm să vă puneţi în mişcare.”, se auzea înfundat, enervant. Niciodată scenariul prost din Craiova nu a fost cu urmăriri, cu opriri, cu prevenţie. Poliţia avea un singur rost: să elibereze drumul de maşinile parcate ilegal.

Ieri-dimineaţă l-au eliberat de corpurile reci, încălzite doar de sângele de lângă ele. Doi tineri au fost ucişi de motorul progresiv, repetitiv, al unei maşini puternice. Două întrebări mi-am pus toată ziua: oare se schimba ceva dacă sunam la 112 în acea seară (încă mai ascult Vama Veche), iar a doua: când în România legea ne va ajuta să trăim, nu să murim?

Mai am şi alte întrebări, dar acum e timpul pentru regrete. Pentru că dincolo de lege sunt doar trupurile reci.

Trebuie sa fii prea naiv ca sa crezi ca Adrian Mititelu va ceda gratuit majoritatea actiunilor de la Universitatea Craiova.

Pentru a iesi ca paduchele in frunte, Mititelu aplica strategia lui Dan Diaconescu, numai ca, daca olteanul stirb se jura ca va cumpara Oltchim, asta mititel promite ca va ceda actiunile gratuit.

Nu va ceda nimic gratuit! Ori vrea publicitate pentru cateva saptamani, ori mai vrea cateva hectare de teren in Craiova (daca Olguta pune botu’), ori vrea ca el sa ramana cu 49% din actiuni iar ceilalti sa investeasca cateva zeci de milioane de euro.

In rest – ca va ceda echipa fara nicio datorie, ca va investi 2 milioane de euro, ca o sa faca un stadion provizoriu, ca a inceput sa se faca o baza de date pentru a gasi 24 de jucatori pentru noua echipa – este doar jocul lui la cacealma.

Cine vrea intr-adevar sa faca o echipa de Liga 1 in Craiova, trebuie sa uite de Mititelu.

Din pacate, nu se mai fabrica de peste 10 ani, dupa ce fabrica de bere din Craiova a fost preluata de BBAG.
Pentru ca era atat de buna, n-a avut niciodata nevoie de reclama. Motiv pentru care pe internet am gasit o singura poza cu eticheta.

P.S. Sa nu-mi ziceti ca pe atunci nu se facea reclama la bere, ca va aduc aminte de reclama cu Florin Piersic si Hopfen Konig.

sursa poza

Cand zic zile de glorie, nu glumesc deloc. Uitati-va la poza de mai sus, facuta in dimineata asta. De cand s-a deschis, Real Craiova a avut muuuulte zile de glorie. Cand vine vorba de vanzari, nu exista hipermarket in Craiova care sa se compare cu el, nici macar Auchan.

Sunt curios daca Auchan, dupa ce va prelua acest hipermarket, va mai reusi sa umple parcarea pana peste preaplin.

Ar fi culmea ca Gigi Netoiu sa candideze in Craiova

Deci numai cei din partidul lui Dan Diaconescu puteau fi atat de prosti incat sa candideze cu Gigi Netoiu in Craiova. Presimt ca cele mai multe buletine de vot anulate pentru ca era scris m**e pe ele vor fi in Craiova.

Chiar daca pare greu de crezut, pana saptamana aceasta, in Craiova, desi vorbim despre al saselea oras din Romania, cand vine vorba de numarul de locuitori, n-a existat niciun cinematograf modern.

Incepand de vineri, in incinta hypermarketului Real, s-a deschis 3D Colours Cinema.

Pareri pro:

- desi este micut (sala are putin peste 100 de locuri), cinematograful arata bine
- scaunele sunt confortabile (comparabile cu cele din cinematografele din Bucuresti)
- poti sa-ti alegi locurile pe care sa stai
- imaginea 2D si sunetul sunt de calitatea (am vazut Skyfall, urmand ca pe viitor sa vad si un film 3D)
- pretul biletelor este decent (16 Lei pentru filmele 2D si 20 de lei pentru filmele 3D)
- distanta dintre randuri este mare

Pareri contra:

- calitatea spectatorilor cam lasa de dorit (nu ca se mai aud telefoane sunand, dar se si raspunde la ele!)
- cotierele de la scaune sunt cam inguste
- popcorn mai sarat ca aici n-am mancat niciodata

1. In doua mandate, a demonstrat cu varf si indesat ca nu-l merita si pe al treilea.

2. De cand este primar, numarul maidanezilor de pe strazile din Craiova a crescut constant.

3. In primii 3 ani, din ambele mandate, n-a facut nimic. De fiecare data a mai miscat cate ceva in ultimul an de mandat.

4. Este primarul tiganilor. In Craiova, tigani merg gratuit cu mijloacele de transport in comun, cele mai bune mese din pietele din Craiova sunt ale lor, si-au facut mii de case fara niciun fel de autorizatie, au umplut trotuarele cu masini second hand scoase la vanzare, au mii de tarabe in care vand haine si incaltaminte second hand fara niciun fel de autorizatie, sunt singurii care “au voie” sa vanda tigari de contrabanda, cersesc cand vor si pe unde vor etc

5. Disparitia spatiilor verzi. Daca in primul mandat a disparut parculetul Pedagogic, in al doilea mandat a venit randul parcului Cornitoiu, al doilea mare parc din oras, sa fie umplut cu vile.

6. Suntem singurul oras din Romania cu taxa de parcare obligatorie. Daca vine o ruda din alt oras pe la mine, trebuie mai intai sa se duca sa-si cumpere vinieta, altfel risca o amanda de 500 de lei.

7. Singurele realizari au fost niste fantani arteziene in primul mandat si, in al doilea mandat, un parc in cartierul tiganilor. Singurele investitii necesare in Craiova s-au facut pe banii UE.

8. Candideaza din partea UNPR, cel mai curva partid din Romania.

9. A fost arestat pentru mita.

10. Este razbunator. De exemplu, celor de pe strada Brestei (intre cimitir si Casa cu Cocos), pentru ca nu l-au votat in 2008, le-a promis ca, atat timp cat va fi el primar, casele de acolo nu vor fi racordate la sistemul de canalizare si apa curenta.

În 2008 erau aduse în Craiova autobuze noi, cu sisteme electronice de taxare.

În 2012 au fost schimbate cu altele:

Hoţia cea mare este că, în Craiova, sistemele electronice sunt din 2008, dar nu funcţionează pentru că avem doar bilete de hârtie care se compostează clasic. Astfel, aceste sisteme sunt degeaba, sunt schimbate pe banii noştri, fără măcar să aibă bunul simţ să le facă funcţionabile. Iar ca bonus, în Craiova au fost aduse autobuze care arată ca mai jos şi în loc să investească în modernizarea parcului auto, investesc în sisteme electronice de decor:

Interior autobuz:

Aici a scris Dan, în 2011, explicaţia acestor măsuri.

Plângem mereu că în oraşele noastre nu se face nimic, că Roma, Viena, Paris arată incredibil, parcuri întregi cu flori, trandafiri, pomi şi multă verdeaţă. În Craiova s-a încercat – s-au pus jardiniere cu flori pe podul Electroputere, la intrarea în Craiova dinspre Bucureşti.

Aşa arătau florile când erau păzite, zi şi noaptea, de doi poliţişti comunitari.

Şi aşa arată acum, când probabil au mizat pe educaţia cetăţenilor:

Furtul şi distrugerea sunt calităţile care ne recomandă.

Antonie Solomon e primarul care îndrăzneşte să jignească un cetăţean al oraşului de dragul unor voturi din partea ţiganilor. Este primarul care nu pedepseşte jaful, furtul, neatenţia şoferului, ci aruncă vina pe victimă. Este primarul care câteva ore mai târziu îşi cere scuze că a încurcat persoana, şi de fapt victima nu era nebună, ci soţia unui fost fotbalist al Craiovei, dar fără să facă o precizare despre nesimţirea incredibilă a acelor ţigani. Este primarul care spune că municipiul Craiova este cel mai sigur din ţară, când pe toate posturile rulau imaginile cu femeia lovită de maşină şi jefuită în acelaşi timp. Este primarul care a fost închis pentru corupţie.

Iar noi suntem cetăţenii care l-am votat şi cu siguranţă mulţi o să îl mai voteze. Explicaţia celor care îi iau apărarea este: „Toţi fură, contează că el a făcut ceva”. Astfel, nu mai contează că acest oraş a devenit al ţiganilor cu drepturi depline, al dosarelor care ajung la Craiova pentru că aici se poate rezolva ceva, al primarului care îşi bate joc de 300.000 de oameni. Mirajul unor fântâni şi ouăle unor iepuri decorativi aruncate în piaţa centrală sunt de ajuns pentru un vot umil. Suntem cetăţenii care nu au nicio reacţie, care nu strigă, nu urlă, nu se manifestă, nu îşi cer drepturile. Şi atunci, de ce nu şi-ar permite Solomon să mai ceară nişte voturi de la ţigani, dacă oricum noi nu ştim să îl penalizăm?

Conform noului recensământ, în Dolj sunt 28.911 rromi, iar conform datelor oferite de Primăria Craiova în 2005, din populaţia oraşului doar 0, 74% sunt ţigani. Nu ştiu cum, dar prezenţa lor se face simţită mult mai mult ca a noastră, care suntem 99, 26%.