Mă ”plângeam” în articolul anterior că nu am vizitat niciodată o fabrică de bere. Iată că astăzi am fost la fabrica Heineken, Craiova, împreună cu o parte din presa locală și cu onlinerii craioveni (Dan, Dragoș, Marius, Damian și Iulian). Staff-ul Heineken a făcut ca ora matinală a dimineții să fie plăcută, astfel că în scurt timp am mers într-un tur al fabricii:

Poza de mai jos ne învață cum se fabrică berea:

Pentru producerea ei sunt necesari șapte pași:

Pasul 1: Malţul este măcinat pentru a obţine granulaţii mai mici, uşor accesibile enzimelor care descompun diferiţi compuşi ai malţului.

Pasul 2 : Malţul măcinat este amestecat cu apă caldă pentru a pune în funcţiune enzimele. Cel mai important proces este descompunerea amidonului în zaharuri, obţinându-se un lichid cu gust dulceag numit must de malţ, dar şi descompunerea proteinelor, care mai apoi au rol în formarea spumei. Mustul de malţ este filtrat pentru a-l separa de partea grosieră numită borhot.

Pasul 3 : Mustul de malţ este supus fierberii, adăugându-i-se hamei pentru a da gustul amărui şi aroma, caracteristice berii. Este trecut apoi într-un vas numit whirlpool, unde se separă trubul format din particulele rămase din hamei şi proteine coagulate.

Pasul 4: Mustul este apoi răcit la o temperatură de aproximativ 9 grade Celsius şi însămânţat cu drojdie de bere. Drojdia transformă zaharurile în alcool, CO2 şi diferiţi compuşi de aromă.

Pasul 5: După încheierea procesului de fermentare, care poate dura între 7 şi 9 zile, “berea tănără” este răcită la 0°C, păstrându-se aici 5 până la 30 de zile, pentru definitivarea gustului. Astfel se obţine“berea matură”.

Pasul 6: Berea matură este supusă procesului de filtrare pentru a îndeparta trubul rămas în urma fermentării.

Pasul 7: Ultimul pas în fabricarea berii este îmbutelierea acesteia. În cadrul fabricii de bere Heineken România din Craiova, berea este imbuteliată la sticlă, doză, PET şi KEG. Procesul de îmbuteliere este complet automatizat, respectând cele mai stricte standarde de igienă.

După primele lecții despre bere și o scurtă istorie a fabricii, a urmat vizitarea fiecărui departament în care se desfășoară aceste procese (să amintim că ne-a luat cu amețeală în sala cazanelor de la mirosul profund de bere:D ). De la plimbare, am trecut la degustat, că doar așa le stă bine vizitatorilor într-o fabrică de bere. Cu trei pahare de bere în față (bere tânără, bere matură și berea filtrată) am descoperit câteva secrete. Așadar, berea tânără sau mustul de bere are o culoare galbenă, limpiditate redusă și gust dulceag. Berea matură sau berea nefiltrată are culoarea galben pai, limpiditate redusă și gust specific berii. Berea filtrată sau berea în forma ei finală are culoarea galben pai, limpiditate ridicată, gust specific berii, spumare. Iulian a fost curios în ceea ce privește echipa degustătorilor fabricii Heineken. Datorită întrebărilor lui am aflat că sunt o serie de sesiuni de pregătire, că berea se degustă cu toate simțurile și că un degustător trebuie să descopere nu numai calitățile, ci și defectele unei beri. Vă las mai jos câteva secrete despre arta degustării:

Degustarea începe prin alegerea unui pahar potrivit. Pentru berile de tip Pils se recomandă un pahar lunguieţ, tocmai pentru a scoate în evidenţă culoarea aurie şi perlarea dioxidului de carbon. Paharul trebuie să fie foarte curat şi să nu conţină urme de grăsime, detergenţi sau agenţi de limpezire.

Indiferent de tipul de bere, berea se degustă cu toate simțurile: cu ochii, cu nasul, chiar și cu auzul atunci când ciocnești un pahar. Urmărind caracteristici cum sunt culoarea, spuma și echilibrul aromelor, poți recunoaște adevărata personalitate a berii. Majoritatea oamenilor au o sensibilitate mai mare la gustul amar, putând sa-l detecteze cu uşurinţă. Papilele gustative, care ne permit să simţim gustul amar, sunt situate la baza limbii; de aceea, pentru perceperea corectă a gustului amar, degustătorul trebuie să înghită o cantitate mică de bere. Atunci când rotim uşor paharul în apropierea nasului, peste 100 de arome ne invadează simţurile olfactive.
Pentru a obţine o spumare perfectă, berea trebuie turnată la mijlocul paharului, înclinat la 45 de grade.

Întrucât spuma este principalul indicator al calităţii berii, aceasta trebuie să persiste minimum 3 minute, să aibă o înălţime de 30-40 mm, să fie albă si densă. După dispariţia spumei, aceasta trebuie să lase pe pahar o urmă albă, ca de dantelă. Spuma, culoarea, claritatea, perlajul bioxidului de carbon şi gustul sunt atribute care definesc şi pun în valoare personalitatea berii.

De departe, cel mai impresionant a fost procesul de îmbuteliere și de ambalare a berii. Mii de sticle, sute de mașinării, cazane cu bere, benzi rulante. Cei care urmăresc How it’s made își pot imagina ce înseamnă vizita într-o fabrică de bere. Mai departe, ne-am bucurat de socializare. Băieții s-au ocupat să promoveze hashtagurile #craiova și #openheineken și au reușit cu brio. Vizita de astăzi ne-a încântat din toate privințele.

Vă reamintesc că mâine fabrica își deschide porțile publicului larg. Transportul până la fabrică este gratuit. Vor fi puse la dispoziţie microbuze care circulă tur-retur, din faţa primăriei, între orele 9:30 – 16:00, la interval de 30 de minute. O altă cerinţă este să aveţi peste 18 ani şi să purtaţi încălţăminte adecvată (fără tocuri şi încălţări deschise). Vă urăm vizită plăcută!

În Parcul Tineretului (#craiova) sunt nişte chestii mişto, un fel de biciclete, dar mult mai comode şi distractive, cu care vă puteţi plimba gratuit. Din câte am înţeles aceste biciclete sunt primite din Parcul Romanescu (acolo sunt pe bani). Partea bună e că în Parcul Tineretului vă puteţi plimba pe oriunde cu ele, aşa descoperiţi toate traseele. Trebuie doar să ajungeţi la căbănuţa de unde se închiriază terenurile de tenis/golf, să vă uitaţi după cele două (sunt două biciclete pentru adulţi şi două pentru copii) şi să le cereţi. Apoi, distracţie plăcută!

• aştepţi 20 de minute după un autobuz/tramvai
• e mai ieftin să mergi cu taxi decât cu transportul în comun – traseele autobuzelor s-au înjumătăţit – să mergi şapte staţii ai nevoie să schimbi două autobuze, respectiv două bilete la 5 lei, în condiţiile în care plăteşti aceeaşi sumă dacă mergi cu taxiul
• trebuie să ai rovinietă pentru parcare ca să nu fii ridicat
• se impun taxe peste taxe
• fabricile se transformă în mall-uri
• locurile de muncă se minimalizează în continuu
• presa stă la umbră şi face glume cu (vice)primarul, îl aprobă şi îl invită la liniuţe cu maşinile
• cele câteva zeci de organizaţii activează doar cu numele
• te loveşti de prejudecăţile oamenilor la orice pas, chiar şi dacă stai pe bancă
• cărţile de la bibliotecă se găsesc într-un exemplar, maximum două, dar unul sigur are câteva pagini tăiate sau decupate cu lama
• nu ai piste de biciclete, în parcuri nu ai voie cu bicicletele, decât pe o mini pistă de nici 2 kilometri, activităţile în aer liber practic nu există, aşadar tot ce ţine de mişcare şi relaxare este aproape nul
• filmele 3D se văd atât de bine că practic ajungi să îţi doreşti să le fi văzut 2D
• farmaciile, barurile şi băncile sunt principalele obiective “turistice”

… e greu să nu suferi de COMPLEXUL PROVINCIAL. Totuşi, trebuie să îl învingi.

Aşa arată străzile din Craiova după furtună. Culmea ironiei: asta e strada pe care se află Regia de Apă.

Există cartiere în Craiova care nu au canalizare, există străzi pe care nu poţi merge cu maşina din cauza gropilor, există câte 5 câini la fiecare bloc care te fac să tremuri de fiecare dată când ieşi pe stradă. Mai exact, avem toate condiţiile necesare unui oraş prost guvernat. Primăria nu renunţă însă şi vrea să facă fapte bune. De apreciat. Dar nu la modul ăsta:

„Conducătorii auto care vor fi surprinşi aruncând pe geam diverse obiecte sau că îşi scutură scrumiera vor fi amendaţi. Nu e neapărat nevoie să fie opriţi în trafic, amenda se va trimite prin poştă proprietarului maşinii“, a precizat viceprimarul Sas. Acesta susţine că nu este obligatoriu ca fapta să fie filmată, fiind suficientă proba cu martori: „Poliţiştii patrulează câte doi, aşa că e suficient să te vadă“. Sursa

Recunosc că sună de vis să merg pe jos şi să nu văd câte un imbecil aruncându-şi resturile de shaorma din maşină, sau trei impecibili în bmw (că doar nu eşti oltean dacă nu ai bmw) care îşi adoptă poziţia specifică mersului în maşini bengoase în oraşul nimănui, dar să crezi că poliţiştii îi vor urmări şi le vor da amendă, e copilărie curată. Am trecut de sute de ori pe lângă persoane care aruncau hârtii, intenţionat, chiar în faţa comunitarilor, şi nici măcar nu primeau un reproş.

Astăzi am asistat la o întâmplare şi mai comică. Poliţia rutieră stătea şi îi pândea pe cei care treceau prin loc nepermis, între Rotonda şi Institut (frumos ar fi să specificăm că nu există nicio trecere de pietoni între cele două staţii). Aşa s-au pus ei să dea amenzi oamenilor grăbiţi, care mai fac ceva, nu doar se plimbă cu maşinile de dragul lelii. Asta în condiţiile în care, în aproape fiecare seară, pe Calea Bucureşti se fac întreceri ilegale. Maşini scumpe, maşini tunate, maşini puternice. Mă întreb, unde sunt poliţiştii atunci? Am uitat, sunt ocupaţi să dea ziua amenzi celor care trec strada prin locuri nepermise sau să îi urmărească pe cei care aruncă pachete de ţigări (ar fi bine).

Alte ciudăţenii:

[...] nepurtarea unei ţinute decente de către şoferi şi vatmani vor fi penalizate. Persoanele care se vor deplasa în municipiul Craiova cu mijloace cu tracţiune animală vor primi o amendă cuprinsă între 1.000 şi 1.500 de lei, până acum căruţele fiind interzise doar în zonele centrale ale oraşului. Sursa

Sunt curioasă ce înseamnă ca şoferii şi vatmanii să aibă o ţinută decentă (să le dăm uniforme, zic!) şi nici de unde vor plăti ţiganii care se plimbă cu căruţa prin oraş 1.500 lei. Până atunci, feriţi-vă de câini, gropi, curse de maşini şi cerşetori!

E un inceput bun, zic eu.

Avem motive să ne bucurăm de oraşul nostru (Craiova). Unul dintre ele ne este oferit de Centrul pentru Cultură Contemporană “Club Electro Putere” care va lansa maine, 6 mai, CEP Cinema, primul cinematograf alternativ, non-profit din România. Inaugurarea va avea loc între orele 19:00 – 21:00 la Clubul Electro Putere: Calea Bucureşti 56 (vis-a-vis de Institut), Craiova.

Ce înseamnă acest cinematograf? Un spaţiu cultural în care vor rula filme ce abordează teme neconvenţionale, încurajând promovarea scurt-metrajelor, filmelor de artă, documentarelor, filmelor experimentale şi animaţiilor. Totodată, CEP Cinema îi va sprijini pe regizorii tineri, autohtoni sau străini, să îşi promoveze către publicul larg filmele, producţii care uneori rămân exclusiv în circuitul evenimentelor cinematografice specializate. În acelaşi timp, în portofoliul de proiecţii CEP Cinema se vor regăsi şi producţii recunoscute pe plan internaţional, ale unor regizori consacraţi.

Dacă până acum v-am făcut să vedeţi doar latura exterioară a acestui cinematograf, trebuie să ştiţi că el este mai mult decât un spaţiu în care se vizualizează filme. Cinemaul va organiza seri tematice unde vor avea loc dezbateri cu publicul pe diverse teme, având ca invitaţi specialişti în domeniu, cât şi serii de întrebări venite din public către regizorii invitaţi. Astfel, acest cinema doreşte să educe şi să formeze un public doritor de artă şi critică.

Trebuie să mergem aşadar la această lansare să ne bucurăm de CEP Craiova. Cele cinci scurt-metraje de mâine seară vor fi: “Colivia” (reg. Adrian Sitaru), “Muzica în sânge” (reg. Alexandru Mavrodineanu), “Bucuresti-Viena 8:15” (reg. Cătălin Mitulescu), “La drumul mare” (reg. Gabriel Sîrbu), “Strung Love” (reg. Victor Dragomir).

Intrarea este liberă. Confirmaţi prezenţa prin email la: cinema@clubelectroputere.ro , printr-un comentariu la acest articol sau pe facebook.

În Craiova se întâmplă destul de multe lucruri bune, doar că uneori nu avem noi ochi să le vedem. De exemplu, în acest oraş există din 1986 Theatron, o trupă ce continuă activitatea teatrală studenţească din anii 1970. Este formată în prezent din 12 liceeni, toţi devotaţi şi serioşi, iar regizorul, Ştefan Florescu, este din 1984 la această trupă.

Din păcate, majoritatea elevilor sunt în clasa a XII-a şi nu pot onora toate festivalurile la care sunt invitaţi. Aşadar cei din Craiova care vor să cunoască mai multe despre teatru, iubesc arta sau vor să vadă cum este să fii actor, pot veni mâine la ora 14:00 la Casa de Cultură a Studenţilor. Puteţi întreabă de trupa Theatron sau de Ştefan Florescu şi astfel veţi putea fi membri ai acestei trupe. Nu va fi o admitere, căci “teatrul nu este o instituţie pedagogică, ci un loc în care tinerii se descoperă”, aşa cum afirmă regizorul trupei. Tot ceea ce contează este să iubiţi teatrul şi să îl lăsaţi să vă schimbe destinele.

Aşadar, vineri, 1 aprilie, ora 14:00, Casa de Cultură a Studenţilor din Craiova.

Mititelu: “Jucătorilor ar trebui să le fie ruşine pentru jocul din seara asta”

În ultimul timp fotbalul e domeniul care mă interesează cel mai puţin. Pentru că e jegos. E mizerabil. În fotbal se găsesc oameni fără pic de caracter şi fără cuvânt. Care pot argumenta şi contrazice un fenomen în acelaşi timp. Fotbalul, pe lăngă spectacolul pe care îl oferă, doar dacă vorbim de străinătate, e o curvă ieftină care virusează creiere prin bani şi putere. Fotbaliştii vor celebritate. Şi femei frumoase. Şi bani. Nu vor respect. Patronii sunt însă cei care fac ca un club să fie unul valoros sau nu. Şi nu prin investiţii. Ci prin acelaşi respect care lipseşte. E clar că şi raţionamentul meu e greşit. Pentru că e inductiv. Generalizez nişte cazuri particulare, dar care sunt din ce în ce mai numeroase. Poate chiar sunt generale şi restul sunt doar excepţii.

Unul din cazurile de patroni fără respect pentru fotbalişti, deşi singura lui preocupare e să dovedească cât îi iubeşte, este Adrian Mititelu. Îmi cer scuze că îi scriu numele întreg, deşi nu merită nici 3 caractere. Are curajul să declare, după o înfrângere cu 4-0 că ar trebui să le fie ruşine jucătorilor. Cum poţi tu, ca dobitoc şi apoi patron de club, să pretinzi ceva unor fotbalişti pe care nu i-ai mai plătit de o jumătate de an? Iar apoi să justifici că problemele Craiovei nu sunt mai mari ca cele ale altor cluburi. Păi care alte cluburi? Că Timişoara, Oţelul, Vaslui, Steaua, Rapid, Dinamo nu sunt la un pas de retrogradare? Iar noi avem cu 2-3 puncte mai mult ca echipele din spatele nostru. Dar să mulţumim Stelei că a bătut pe Brăneşti, că noi, olteni nesimţiţi, ştim doar să certăm jucătorii că nu ne aduc bani şi satisfacţie. Ce mi-aş dori? Să se angajeze şi Mititelu la o brutărie şi să muncească jumătate de an fără să primească nimic. Iar apoi să arunce lumea cu roşii în el că arde pâinea şi nu mai are gust. După ce patronul a schimbat cuptor după cuptor, doar să scape mai ieftin.

Din păcate, şi imnul ne trădează: “De bucurie rar avurăm parte…”

Am fost ieri la o dezbatere publică pe tema descentralizări (evenimentul mult mai important şi lăudabil a fost lansarea de carte a unuia dintre profesorii noştri preferaţi, dar e un subiect prea frumos să îl introduc în acest context). La această dezbatere din cadrul Teatrului Naţional din Craiova au participat mai mulţi oameni valoroşi, mozaicari, profesori, oameni istorici, dar şi câteva persoane politice, printre care şi viceprimarul/primarul Craiovei.

Acest domn, pe care îl apreciam până acum din articolele pe care le citeam în diverse ziare, a avut un comportament care m-a făcut să mă întreb: nici măcar nu se poate preface că îl interesează? A venit bineînţeles ultimul, că aşa şade bine unei persoane “atât de importante”. A ascultat cu privirea întoarsă în altă parte, adică spre cei care erau la târgul Gaudeamus, fără a schiţa măcar o impresie că ar fi plăcută discuţia cu acei oameni inteligenţi şi valoroşi. I s-au pus apoi câteva întrebări istorice, la care a avut curajul să răspundă că “din istorie învăţăm că nu învăţăm nimic”, justificând că afirmaţia nu îi aparţine, dar nu mai are argumente să o combată. Mi s-a părut o replică sfidătoare la adresa celor care erau acolo, şi dincolo de asta, o replică pe care o mai folosise şi în alte contexte, fără a fi contrariat. Personal, nu cred că e aşa. Poate credeam asta înainte să cunosc istoria. Poate că îl divinizam în contextul în care nu aş fi capabilă să urmăresc evoluţia omenirii din perspectiva istorică. Dacă nu aş şti că toate sistemele, legile, tot politicul are o latură istorică, care face sau nu greşeli din cauza sau datorită acestui trecut care a însemnat ceva. Dacă nu am învăţa nimic din istorie, am ajunge prizonierii propriului prezent, am repeta la infinit aceleaşi greşeli, am face aceleaşi legi, am naşte aceleaşi sisteme distrugătoare, am deveni oameni fără conştiinţă.

Pe lângă toate astea, a dat nişte răspunsuri evazive, cele învăţate de acasă, în timp ce se juca necontrolat cu o sculă simandicoasă: un Iphone 4.