Nu are nimeni la noi in tara, in afara de politicieni, mai multe drepturi decat copiii. Sa nu se inteleaga gresit, am un copil si ma bucur ca are aceste drepturi.
Ce facem insa cu copiii care se folosesc de aceste drepturi pentru a face rau?
Si mai grav. Ce facem cu copiii care se folosesc de aceste drepturi si fac rau altor copii stiind ca sunt intangibili, ca nimeni nu are ce sa le faca.
S-a ajuns ca rar sa mai gasim o clasa de elevi intr-o scoala unde sa nu existe acesti micuti monstrii. Se incepe de la gradinita unde se scoate limba la educatoare stiind ca doamna nu mai are voie sa pedepseasca fizic.

Si… se ajunge aici




Este normal ca un copil cu drepturi sa chinuie o intreaga clasa de copii aparent fara drepturi in fata lui?
Se rezolva aceasta problema cu o simpla amenda data parintilor?

Bineinteles ca este o exagerare a acestui titlu, pentru ca niciun copil nu poate fi tiran. Insa un copil poate fi lipsit de educatie, ceea ce pentru mine inseamna tiranie din partea parintilor. Nu stiu de la ce provin acele violente si acele dovezi de proasta purtare, insa unii copiii parca sunt fugiti de la spital. Ma gandesc ca un prim motiv ar fi educatia cat si lipsa acordarii atentiei pentru nevoile copilului din partea parintilor sau a persoanelor apropiate. Prin analogie, tirania si agresivitatea unui barbat este mai acceptata decat agresivitatea unei femei. In primul rand pentru ca de mici, unele lucruri au fost separate, distincte: un baietel primeste tot felul de masinute, arme, mitraliere, ceea ce il inzestreaza cu putere, pe cand o fetita este mult mai docila, jucandu-se cu papusele, imbracate in roz, adunand floricele. Pornind de la aceasta ipoteza, baietii se formeaza mult mai duri, si mai dispusi agresivitatii. Cu toate acestea, cercetarile arata ca in Romania, numarul femeilor criminale este mai mare decat numarul barbatilor criminali(am fost surprinsa sa aflu asta), deoarece agresivitatea barbatului este acceptata si suportata, pe cand agresivitatea unei femei este judecata mult mai aspru. Mai pe scurt barbatul bate de multe ori, dar nu omoara, pe cand femeia da o data si isi termina treaba.

Revenind la treaba cu tiranismul copiilor, am ramas uimita sa vad in autobuz un grup de copii (peste 14 ani), avand un sef de grup care ii comanda pe toti. Acel sef trebuia sa injure oamenii, sa scuipe, sa jigneasca, sa rada, sa isi bata joc, iar ceilalti sa rada fara sa comenteze. Iar daca vreunul din ceilalti spunea o gluma, seful de grup il facea prost. Nu inteleg cum poate creste un copil, aproape adolescent, cu aceasta gandire ca el trebuie sa fie sef, si totodata el are voie sa jigneasca oriunde si oricand. Din aceasta cauza, presupun ca acest copil are doua solutii: ori sa se schimbe, ceea ce este greu de crezut, pentru ca din moment ce va merge la liceu va incerca sa isi pastreze pozitia de lider, iar atitudinea pe care o va adopta va fi sa jigneasca lumea, crezand ca se va face respectat.

Am observat aceasta gandire la mai toti adolescentii, atat fete cat si baieti. Vad astazi in baia din liceu, vreo 5-6 tipe de clasa a9a, toate cu tigarile aprinse, una tinea la usa, altele se machiau si se aranjau in oglinda, in acelasi timp injurand si tipand din abundenta cand intra cineva pentru a se face remarcate. La fel si acei baieti care injura si scuipa profesorul de dragul de a vorbi toata scoala despre ei. Intr-adevar, fiecare copil trebuie sa isi traiasca copilaria si anii de liceu in cel mai placut mod, profitand la maxim de acesti ani. Este adevarat acest lucru, insa este o mare exagerare si o mare nesimtire. In primul rand respecti un om ca este om, nu ca are muschi sau ca arata bine sau rau. As putea sa ma duc sa bat si eu un copilas de clasa a5a, si sa ma consider o puternica invingatoare. Dar nu m-ar ajuta cu nimic, pe cand pe altii ii ajuta foarte mult sa loveasca persoanele mai slabe atat fizic cat si psihic, simtindu-se cu adevarat puternici.

Definitia copilului tiran, dupa mine, este urmatoarea: acel copil lipsit de educatie, lipsit de atentie in familie, care doreste sa se afirme in grupul de prieteni, iesind in evidenta. Cum lucrurile intelectuale nu mai sunt apreciate la fel de mult ca si prostia, acesta incearca sa faca pe prostul, si abuzeaza de puterea pe care o are. Merge la sala, se lauda tuturor prietenilor, cauta scandal, pretinde ca ar sari in ajutorul oricarui “tovaras” cand e vorba de bataie, cu toate astea isi bate prietenii atunci cand este intr-un grup strain pentru a face impresie. Din pacate, exagerarea de copil tiran, va ajunge in cativa ani un adevar, pentru ca aceasta creatura mica se va tranforma intr-un adevarat om frustrat ce isi va chinui familia. Pacat de cei care nasc copiii, doar de dragul de a naste!

In sfarsit fac si eu parte din trupa de teatru a liceului meu. In clasa anterioara imi doream foarte mult sa merg, insa nici macar nu m-am dus la preselectie asa ca s-a dus totul pe apa sambetei. Am pierdut cateva locatii, ca de exemplu Brasov, unde a fost trupa de teatru sezonul trecut. Vara aceasta ma anunta doamna dirigina ca a plecat cea de la montaj, profesoara de franceza, si daca as fi interesata de acest post. Bineinteles ca am acceptat si spre marea mea bucurie fac parte din aceasta trupa. Nu stiu foarte bine ce am de facut, de fapt nu stiu deloc. Sa trimit cateva mailuri ambasadelor unde mergem, sa montez cateva scene, sa produc efecte scenice, si alte chestii. Suna destul de interesant, iar maine va fi prima repetitie. Sper sa ma descurc, desi n u am mai facut asta niciodata.

Avantajele de a lucra in proiecte scolare de acest gen sunt reprezentate de faptul ca in primul rand castigi experienta, iti faci cunostinte in cadrul acestui domeniu, si calatoresti cat mai mult. Dezavantajele ar fi ca in cadrul scolii mele unele activitati de acest gen se fac in timpul orelor, ceea ce inseamna ca se vor pierde multe cursuri. Nu mi se pare un lucru normal, pentru ca daca cineva vroia realmente pictura sau teatru mergea la un liceu specializat unde sa faca asta, nu sa mearga la un liceu axat pe materii de baza si sa faca pictura sau teatru. Asta e problema scolilor pe care nu o inteleg, de a face schimb de experiente, piese de teatru, spectacole, plimbari in orele de scoala. In primul rand ma gandesc ca un profesor are un salariu si niste ore pentru care este platit. PRin absenta elevilor la aceste ore, fiind motivate absentele, acel profesor isi castiga banii, iar acei elevi pierd orele. Nu stiu de cand am devenit asa tocilara sau preocupata de scoala, dar imi place. Chiar este o realizare sa iesi de la scoala si sa stii ca ai stat la toate orele, ca ai fost atent, ca ti-ai luat notite si ai si inteles ceva. Spre deosebire de unii colegi care se lauda ca dintr-o saptamana de scoala au fost la un numar de numai 5 ore.

Una peste alta, sper sa fiu Napoleon, si sa realizez toate lucrurile pe care mi le propun. Treptat, treptat, o data cu varsta am inceput sa urc pe treptele piramidei lui Maslow. Un lucru imbucurator, ce denota faptul ca mai am de invatat multe, si deocamdata prezint interes.

Ce parere aveti despre aceste activitati scolare?

Nu este de mirare ca unii fac urat dupa ce joaca pentru cateva saptamani zi de zi un astfel de joc.

Toata lumea s-a apucat sa faca afaceri. De la cele mai mici, prin vanzarea cartilor, hainelor, produselor cosmetice, caiete, etc, scoala a devenit principalul loc unde poti face afaceri. Azi la scoala se plimba o tipa cu o plasa de parfumuri, prin clase, sa le vanda. In doua pauze le-a dat pe toate. Fetele cu cartile vin sa te roage, insa  nu ar lasa din pret, desi le dau mai scumpe decat le-au cumparat. Altii vin cu plasele de haine pe care ti le intind pe banci, te lasa si cateva zile cu banii, numai sa cumperi. Dar ce vorbesc eu despre aceste afaceri minore ale elevului, cand cei mari au atatea si atatea afaceri.

De exemplu, buticul din curtea scolii. Acel butic care exista in toate scolile, unde copiii dau buzna si cheltuie o gramada de bani pe prostii. Problema este ca preturile sunt mult prea ridicate si produsele mult prea proaste. Un sandwish cu un snitel este peste 3 lei, pe cand un piept de pui pentru cca 10 snitele este 5 lei in alimentara. In plus, acele sandwishuri sunt incalzite de fiecare data intr-un cuptor cu microunde. La fel si cu feliile de pizza care contin tot felul de produse alimentare vechi, eu una am vomitat dupa ce am mancat. Plancinta cu branza este gretoasa, in sensul ca are foarte multa branza(sau imitatie de branza), care are un gust de pipi sau de orice altceva in afara de branza. Exista foarte mult suc cola, pentru ca asta cumpara toti. De asemenea nu este doar un butic, sunt 2, unul in fata scolii si unul in spatele scolii. Iar la iesire din scoala, un alt butic, insa cu mancare mult mai comestibila, pentru ca nu contine produse de patiserie. Unele sticle de suc sunt in sticla de sticla, iar baza sportiva este plina de cioburi. Nu inteleg cum in scoli sunt permise asemenea afaceri, cu un castig atat de mare, pentru ca in fiecare pauza, de la 7 jumatate pana la 8 seara magazinul este plin cu copii care cheltuie peste 10 lei cnad intra acolo. Nici macar nu se mai simte sa iti dea rest marunt, poate sa fie diferenta si de 50 de bani, tot o guma orbit primesti. Surpriza mare a fost sa dau pe un mar cat pumnul 2 lei, cand in piata atat este kg.

Una peste alta, daca cu mancare se fac afaceri, nu vreau sa imi imaginez mai departe. Chiar si unii profesorii intrec limita nesimtirii, comandand alte manuale decat ce am cumparat noi de la clasele anterioare. Deodata si-au dat seama ca vor alta editura. Bataie de joc pe banii elevului. Daca as fi la OPC as inchide toate aceste buticuri din scoli si as obliga copiii sa manance numai mancare luata de acasa. PAcat ca unora li se pare rusinos sa vii cu un sandwish sanatos si niste fructe spalate de acasa, decat sa mananci produse de fast-food si patioserie de 2 luni, fructe cazute pe jos la super pret. Dar daca nu ar exista prostii, din ce ar mai trai desteptii?

Din titlul articolului ori par o inculta ce are nevoie sa se civilizeze la scoala, ori par o tocilara ce nu mai poate suporta vacanta. Niciuna din cele doua lucruri. De fapt, eu am nevoie de scoala pentru a avea inspiratie in lucrurile pe care le fac.

Nu pot zice ca acum nu am indeajuns, pentru ca numai privindu-l pe iubitul meu as putea scrie mii de articole legate de o viata frumoasa cu multe planuri de viitor, insa ar lipsi acel realism al societatii. Am nevoie de unele colege pentru a ma inspira, pentru a scrie de fetele venite de la tara, care in primul an de cand stau la camin au devenit “umblarete de noapte”. Am nevoie de profesorul de romana, cu exemplele lui atat de elocvente despre societate, incat ma intreb “cum de le stie pe toate”. Am nevoie de profesoara de logica/psihologie care din trei cuvinte unul este “tampitule”, insa stie cum sa iti explice comportamentul in societate. Am nevoie de restul specimenelor, fardate si imbracate ca pe trotuar, pentru a scrie de prostie. Am nevoie de fetele din prima banca pentru a scrie de devotament.

Vorbeam acum cateva zile cu prietenul meu despre oamenii care sunt cei mai buni in meseria pe care o practica. Mai demult, cand am participat la un concurs de informatica, era un baiat ce era pasionat de astronomie. Ultima proba consta in prezentarea unui proiect cu un subiect la alegere, timp de prezentare 5 minute. Fiecare am prezentat, poate si mai putin de 5 minute, eu una in mod sigur da. Problema a fost cu acel baiat ce avea proiectul cu o durata de mai mult de 30 de minute. Nu numai ca il prezenta pe videoproiector, insa detalia fiecare amanunt, cu ochii inchisi. Dupa 5 minute, cand comisia se plictisise groaznic, si i s-a spus ca este de ajuns, pur si simplu s-a enervat la gradul maxim. “Cum adica este de ajuns cand inca nu am parcurs niciun sfert din proiect”. Au trecut 10 minute, 15 minute, iar el vorbea cu aceeasi daruire. Comisia il tot ruga sa inchida, insa el avea inca ceva de spus. Desi nimeni nu mai intelegea ce prezenta el, se vedea sclipirea cu care el era pasionat de acea stiinta ce il fascina peste puterile lui. Pur si simplu respect acesti oameni, care fac un lucru cu pasiune si despre care stiu orice. Aceeasi situatie si la un magazin de flori cand am mers sa intreb de o subtanta/ingrasamant/fiola, pentru ca nu stiam ce anume voiam, dar aveam niste frunze. Vanzatoarea parea a sti totul despre flori, ce anume le trebuie, si mi-a dat exact ce aveam nevoie.

Am observat ca exista din ce in ce mai putini oameni pasionati. Daca ne gandim, fotbalistii joaca pentru bani, azi afirma ca iubesc o echipa, maine pleaca la alta. Doctorii spun ca stiu totul, insa nu mai au aceeasi pasiune ca si in tinerete cand inca luptau sa stie mai multe, tot mai multe. Unii profesori iti dicteaza cateva randuri din manual. Exista insa si profesori care nu ies din clasa pana nu se fac intelesi, care dupa 20 de ani de meserie vorbesc cu aceeasi daruinta despre acelasi autor si aceeasi carte pe care o parcurg in fiecare an. Acesti oameni ii apreciez si nu stiu cum de reusesc.

Am nevoie de scoala pentru a alege ce vreau sa fac. Stiu cate putin din toate, insa nu stiu nimic bine. Imi trebuie acea daruinta cu care sa ma pot lupta pentru ceea ce imi doresc sa fac in viitor in legatura cu profesia. Exista unele lucruri pe care le descoperi pe parcurs si iti dai seama ca iti plac. Incepi sa afli mai multe, devii pasionat, pana te plictisesti. Am avut astfel de tentative, privind culturile lumii. Imi placea sa stiu despre fiecare tara cate ceva. Sa stiu acel specific, care il reprezinta. Sa pot interveni intr-o discutie cu o afirmatie apreciata. Insa m-am lasat in scurt timp.

De aceea am nevoie de scoala: pentru a ma capta orele de romana, pentru a avea inspiratie despre prostie, prost-gust, dezinteres, pentru a ma putea axa pe un domeniu, pentru a reusi sa fiu mai buna si mai pasionata in ceva. In fond, vreau sa fiu un exemplu bun pentru familia mea cat si pentru familia ce mi-o voi intemeia. Ma gandesc ce bucurie ar fi sa iti zica al tau copilas “mami e cea mai buna pictorita/mami e cea mai buna fotografa/mami e cel mai bun psiholog.

Indiferent de varsta, orice om are nevoie de cateva ore de pedagogie.

 Ieri am avut religie – singura ora unde profesorul vine fara catalog, si cu toate astea nu avem nici un absent. Raspunsul este simplu, este singura ora unde suntem lasati sa ne spunem cu adevarat punctul de vedere. Domnul meu profesor era cam abatut, ba chiar a venit cu catalogul, insa nu sa puna absente, ci sa ne mai dea cate o nota buna. Cand il intrebam ce a patit, era asa ganditor, la care ne intreaba: “Voi vreti sa se scoata ora de religie din orarul vostru?” Noi toti, logic, am raspuns nu, nestiind ca asa se va intampla. Atunci ne-a explicat ca intr-adevar religia se va scoate din scoli. Cand am auzit,pe fetele tuturor se putea citi tristetea si neintelegerea.

Cum se desfasura la noi in liceu ora de religie? Domnul profesor venea, bineinteles mereu foarte bine-dispus, noi eram la fel foarte fericiti ca avem religie. La fiecare ora puteam alege un subiect, ne strangeam toti pe niste banci, si mereu aveam ora deschisa. Fiecare spunea cate un caz care uimea, fiecare isi spunea punctul de vedere, mereu se facea legatura, iar domnul ne linistea cu cate un citat din Biblie. Nu foarte de mult am vorbit despre satanismul in rock, fiecare am adus carti, materiale, dezbateam fiecare amanunt. Acum cateva saptamani am vorbit despre faptul ca multi oameni refuza sa creada ca exista iadul si raiul, iar cei care cred spun: lasa, ca cei care nu cred in asa ceva ajung in iad, insa daca ne gandim diavolul este in iad, si el stie cel mai bine ca exista Raiul si Dumnezeu. Atatea si atatea pilde pe care le-am citit si ne-au dat de gandit. Ieri am discutat despre rugaciune. Noi toti ziceam ca rugaciunea trebuie spusa doar atunci cand simtim cu adevarat, nu trebuie formala. Domnul profesor ne-a contrazis, este bine spusa si in mod formal, 10 minute pe zi sa ne rezervam epntru asa ceva. Si ne-a dat un exemplu: un text de 10 randuri daca il citim timp de o saptamana ni se uraste, nu mai suportam sa citim acel text. De cate mii de ani este rugaciunea ” Tatal nostru”? Cate mii de generatii au spus-o in fiecare zi, si nu s-au plictisit? Pentru ca rugaciunea nu este facuta de oameni, ci de sfinti. Si multe, multe alte subiecte. Ne aducea mereu orice carte vroiam sa o citim, ne imprumuta tot felu de materiale. Era perfecta ora de religie. Aveam colege care nu erau ortodoxe, cu toate astea stateau si ascultau pentru ca le facea placere. O colega, talentata la desen, a pictat o icoana, si cu totii eram foarte fericiti. De ce sa se scoata icoanele si religia? Cu ce va deranjeaza? Mai nou vreti sa puneti tablouri cu Basescu pe pereti sau care este scopul? De 18 ani credeam ca avem libertatea sa credem in ce vrem si in cine vrem, acum ati hotarat sa furati si aceasta libertate de gandire?

Dupa ora destul de zbuciumata de ieri, deoarece toti eram indignati ca o sa se scoata religia din scoli, domnul profesor foarte linistit ne-a spus: Poate ca este mai bine, pentru ca atata timp cat se face religia in scoli si nimeni nu invata nimic, este mai mare pacatul ca atunci cand nu s-ar face. Este ca atunci cand pacatuim fara stiinta, si spunem : imi pare rau, nu am stiut, si atunci nu mai suntem vinovati. Dar generatia care invata religia, si cu toate astea injura, fura, si sunt invatati ca nu este bine, si pacatuiesc cu stiinta, atunci cine ii mai iarta? Stalin a studiat Teologia, si cu toate acestea, a omorat mii de oameni, a pacatuit cu stiinta, nu? Asa este si in cazul orelor de religie in scoli, poate ca argumentul asta ne face sa nu mai fim asa de porniti impotriva celor care au propus asta, insa dupa parerea mea, religia este singura materie care ne face cu adevarat sa fim mai buni, mai respectuosi, mai iubitor, sa fim oameni.