Poate vin dintr-o altă lume şi măsurile luate în societatea actuală mi se par absurde, dar unele lucruri chiar mă depăşesc. Cum ar fi cea mai nouă metodă de îngrăjduire a elevilor, un sistem antichiul, care cică va fi introdus de la toamnă în toate liceele din România. Este un sistem prin care elevul este înregistrat când vine şi pleacă de la şcoală, părinţii sunt anunţaţi prin sms dacă acesta absentează, recunoaşterea se face pe bază digitală, iar profesorii şi securitatea sunt mereu în alertă ca elevul să nu înşele programul. (mai multe aici)

Ce nu înţeleg boii de la Minister este că şcoala nu înseamnă nici forţă, nici nepăsare, că educaţia nu se face prin tehnologie, ci prin sprijinirea educaţiei. E ca şi cum ţi-ai închide copilul în cameră să înveţe, dar nu i-ai da nici cărţi, nici caiete. Şcoala din România e plină de profesori plictisiţi de meserie, profesori fără bani, biblioteci fără cărţi, clase cu frig sau căldură în exces, copii cu părinţi nepăsători sau copii cu părinţi torturători. Educaţia se face prin înţelegere. Un copil care nu poate pricepe rolul şcolii, nu poate înţelege că învaţă pentru el, nu pentru părinţi. Ceea ce înseamnă că îşi doreşte să fie şmecher (muncitor pe şantier) şi nici părinţii nu sunt cei care să îşi dorească mai mult. O astfel de metodă forţată nu face decât să agraveze percepţia elevului asupra instituţiei care ar trebui, mai înainte de toate, să îl înveţe ce înseamnă valoarea, onestitatea, moralitatea, idealul. Nu o şcoală care să promoveze frica (credeţi-mă, există copii care tremură la câteva absenţe în faţa părinţilor), obligativitatea şi controlul.

Elevul universal din toate timpurile a chiulit. Elevul universal le-a ascuns părinţilor că merge la suc sau bere cu colegii, le-a ascuns că joacă fotbal în orele de muzică, i-a minţit înainte de şedinţe cu privire la numărul absenţelor, nu le-a spus mereu toate notele. Dar asta înseamnă să fii elev şi adolescent. Să ai partea ta de libertate, de adrenalină. Să ştii să diferenţiezi binele de rău şi să înveţi pentru tine şi pentru persoana care vei deveni în societate. Un program nu poate face educaţie. Cu atât mai puţin cu cât preşedintele ţării  chiulea sau fuma în curtea şcolii, primarii nu ştiu pluralul substantivelor, fiii primarilor fac legea în oraşe etc.

În loc să tăiem răul de la rădăcină şi să aducem în şcoli profesori competenţi, să investim în câteva biblioteci, să motivăm elevii cu programe educaţionale, burse, să îi învăţăm pe părinţi că nu au dreptul să îşi bată joc de educaţia copiilor, noi instalăm programe de supraveghere. Mai bine am inventa programe care să le spună politicienilor „cum să nu îţi baţi joc de şcoală în România”.

Am ascultat aseară la radio o emisiune despre amintirile din liceu care m-a făcut nostalgică. Astăzi cineva m-a întrebat dacă îmi e dor de liceu şi am evitat să răspund. Ironia cea mare este că în perioada liceului nu făceam altceva decât să critic tot ce se întampla acolo, de la director, la profesori şi elevi.

Primii doi ani din liceu au fost pentru mine printre cei mai frumoşi ani din viaţa. Nu neapărat pentru nebuniile pe care le făceam, ci pentru simplul fapt că eram inocenţi. Nu râdeam din rautate când alţii luau 4, ci de fericire, nu chiuleam de la matematică niciodată fără motiv, ci pentru un scop bine defitiniv: volei, seminţe sau tenis de picior, nu beam bere în timpul orelor din plăcere, ci doar pentru a face glume cu Beck’s în ora de biologie. Nu priveam cu răutate “da-urile” şi “nu-urile” obsesive ale celor două colege şi nici nu scriam cu creta pe plăcile de parchet, scoase afară, M*** profei de latină fără motiv. Nici măcar colegul de bancă nu îl desena pe proful de mate cu ură, ci din pură admiraţie. Până şi roşiile puse pe grătar la prima noastră ieşire din liceu reprezintă o amintire.

Devenită un clişeu teza că liceul este cea mai frumoasă perioadă din viaţa noastră (un clişeu în care nu cred), el este totuşi o etapă ce colorează multe amintiri frumoase.

Şi pentru că în emisiunea de aseară am auzit cele mai trăznite amintiri, parcă aş vrea să ştiu mai multe. Aşadar, voi ce amintiri aveţi din liceu?

UPDATE: Mi-am aflat media la bac: 9, 78 . Romana:9,75, Istorie: 10, Psihologie: 9,60. Voi ce ati facut?

Si iata ca s-au dus si cei 4 ani de liceu,  astazi se duse si ultima proba din bac. Dincolo de emotiile si pragul psihologic de care ne izbeam  inainte de inceperea probelor, bacul s-a dovedit a fi o chestiune relativ simpla, amuzanta si imprevizibila, dar mai ales stresanta.

Impresiile sunt urmatoarele:

- #subiectele au fost usoare. La romana totul a fost de bun-simt, mult mai usor decat as fi sperat: dramaturgie la prima vedere, un text argumentativ despre omenie si caracterizarea unui personaj dintr-un basm cult. La istorie, materia mea de profil, unele intrebari erau probabil sa te testeze daca esti in toate abilitatile mintale, ceva gen “Ana are mere”, intrebare: Cine are mere? Ce are Ana?. Psihologia, ultima proba pe care am sustinut-o, a fost mai dificila, dar presupun ca cei care au optat pentru aceasta materie s-au si pregatit. Desi nu era atat de greu.

-#evaluare incorecta. Poate cel mai categoric lucru pe care mi l-a prezentat bacul asta este ca niciodata nu va reflecta ce stie un elev cu adevarat, din diverse motive: notele celor de la real vor fi mai mici decat cele de la uman, asta neinsemnand ca ei sunt mai slab pregatiti, ci doar obiectivitatea subiectelor nu poate face ca notele sa fie foarte mari; cei mai bine pregatiti vor avea oarecum note mai mici decat cei ce nu au invatat prea multe pentru ca primii se bazeaza pe ce stiu si refuza sa se corecteze cu altii, chiar daca nu sunt siguri de ei, prefera sa greseasca din propria prostie. Ceilalti se vor baza pe restul si vor culege tot ce e mai bun. Un alt motiv este ca in unele licee se copiaza, in altele nu, in unele orase mai putin, in altele mai mult, unele comisii sunt ingaduitoare, altele nu. Norocul dicteaza de cele mai multe ori nota. Sa nu mai vorbim de faptul ca unii stiau subiectele de la 08:00 si pana la 09:00 au facut si rezolvarile.

-#promtitudine. Organizarea a fost exceptionala, in primele 2 zile am avut subiectele la 09:00, ora la care s-a inceput si proba pe care o sustineam. Totul era bine organizat de comisii, foile de mijloc, ciorne, tot. Astazi s-a intarziat putin fiind mai multe materii.

-#elevi nepregatiti. Cred ca ei au fost cei mai numerosi. Am intalnit si am auzit de elevi care nu au citit absolut nimic pentru bacul asta, au venit ca la o lucrare de control la care se asteptau sa ia nota mare. Ori nu au avut timp pentru ca au invatat pentru admitere la facultate, ori nu au considerat ca e necesar sa stii materiile de la bac, insa erau multi foarte prost pregatiti. De fapt deloc. In aceasta categorie as incadra si unii profesori, dat fiind faptul ca astazi la psihologie cateva fete si-au sunat profesoare de meditatie si le-a spus numai prostii, total gresite din punctul de vedere al psihologiei contemporane.

-#copiat – au fost comisii mai ingaduitoare unde puteai sa mai vorbesti cu ceilalti, altele in care nu s-a putut misca, nici nu puteai sa bei apa ca deveneai suspect. Din citite/auzite/vazute sanii si bikinii au fost cei mai buni prieteni ai elevilor zilele astea:))

-#notele se vor afisa duminica, pana in 16:00.

Ca o concluzie, eu sunt multumita de ce am facut, ma astept la o nota de peste 9. Voi?

Fara doar si poate anul acesta a fost anul academiilor pentru elevii claselor a XII-a si nu numai. Motivele ar fi diverse: criza locurilor de munca i-a facut sa spere ca vor avea o viata asigurata, un loc de munca, un salariu si o pensie stabila.

Am fost si eu atrasa in cursa asta, la fel ca alti 10, daca nu mai multi de la mine din clasa. Procentajul era la fel si in celelalte clase, din celelalte licee, deci va puteti imagina ce nebunie a fost. Care este profilul unui candidat la diverse academii sau la scolile de subofiteri?

Excluzandu-i pe cei normali, din care imi place sa cred ca fac si eu parte, exista restul, de cei aproximativ 80%care nu inteleg ce cauta in acest sistem. De ce nu le atribui si lor eticheta de normalitate? Pentru ca am ajuns sa “traiesc” printre ei cateva luni si sa imi dau seama de ce naiba totul e de rahat in tara asta, in conditiile in care excludem politicienii. Pentru ca in timpul in care trebuia sa imi fac dosarul, care dureaza destul de mult pentru ca fisa medicala are peste 10 cabinete la care trebuie sa te duci, sa fii consultat si sa primesti calificativul de apt, am realizat cum vor unii sa ne apere. Sa le luam pe rand:

- Daca esti candidat si nu cunosti pe nimeni in spital/policlinica, etc, unde trebuie sa iti faci analizele esti un mare nefericit. Va spun eu care am platit cu chitanta fiecare cabinet sa fac peste 10 analize, insa de cele mai multe ori 10 ore de stat in spital era putin. De ce? Pentru ca inaintea mea intrau toti candidatii care aveau cunostinte, pana si femeile de serviciu iti puteau aranja sa nu mai astepti si sa primesti doar calificativul. Fara consultatie! Eu am facut pana si controlul ginecologic pentru a primi stampila. Pentru ca “nu am stiut” cui sa dau banii.

-Daca ai probleme de sanatate poti fi de asemenea un politist de succes. Intr-o zi vine un baiat turmentat la mine, candidat pentru Academie. Turmentat? Nu. Avea doar probleme cu ochii, mari probleme, nu putea vedea aproape deloc cu un ochi, iar cu celalalt se uita crucis. Imi povesteste problema lui si ma intreaba de un cabinet care sa ii puna viza fara control. Il invata cineva unde sa dea banii, iar rezultatul este cunoscut: a fost declarat apt, iar fisa medicala incheiata tot cu apt. El probabil va fi politist.

-Ultima data cand am mers cu trenul am stat in compartiment cu niste tipi care erau la Campina, la subofiteri. Bucurie mare ca am si eu cu cine sa mai schimb cateva replici, doar voiam si eu sa intru in sistem. Putin a durat bucuria. Peste cateva ori viitorii nostri politisti si-au scos sticlele de vin, isi turnau in cap, aruncau cand pleca trenul cu vin pe oamenii din statie, se luau de batrani si de femei bineinteles, planuiau ce sa mai fure de prin tren, etc. Si ma indoiesc ca nu sunt altii mai rai.

-Eram intr-o mare multime de oameni, toti candidati pentru politie. Au fost cam 1000 din Dolj din cate stiu eu. Ma intalnesc cu fosti colegi sau cunostinte, care pana acum cativa ani “o ardeau” cu masinile, curse ilegale, femei, droguri si alte chestii de-astea. -”Ce faceti, dati la Academie, ii intreb.” – “Avem noi fata de Academie? Dam si noi la Campina.”Le-am explicat insa ca la inscriere trebuie sa complete fise in care sa declare ca nu au dosare penale, asta in conditiile in care eu stiam ca ei au. Dar m-au calmat rapid, m-au asigurat ei ca se poate…

-Iar acum sa ne exercitam gradele. Cea mai buna observatie din experienta mea este: cei cu grade inalte sunt extrem de respectuosi si te trateaza de la egal la egal, chiar daca tu esti un copil iar ei ditamai coloneii, pe cand cei care sunt niste subofiteri mai au un pic si scuipa pe tine, considerandu-te ultimul om din lumea asta. Poate pentru ca tu esti singurul in fata caruia au si ei putere..

-Informatii? Si aici esti un mare ghinionist daca nu cunosti. Voiam sa aflu o simpla informatie despre Academia de la Sibiu. Pentru asta a trebuit sa sun la: Centru de Recrutare Craiova, Centru de Recrutare Bucuresti, mapn Bucuresti, mai Bucuresti, Academie Sibiu, inapoi la Bucuresti. Toate astea pentru a nu afla nimic. Toti ma trimiteau dintr-o parte in alta.

-Psihologicul a fost cea mai serioasa proba. Drept urmare au picat multi.

Iar acum, eu am psihologicul luat si pe 8 iulie trebuie sa fiu la Bucuresti sa dau probele. Problema este ca am ramas profund dezamagita de lumea asta, de o lume in care oricine e smecher poate sa reuseasca, sa fie mai bun ca tine, iar apoi sa te faca sa te simti ca esti un nimeni. O lume a intereselor si a orgoliilor, care ofera beneficii, dar nu cred ca se compenseaza tinand cont de elevii care au inceput sa mearga la aceste academii. Multi dintre ei sunt cei de care se temeau si profesorii cand intrau in clasa. Refuz ca ei sa imi fie colegi si sa ne conduca.

De aceea, vreau sa renunt, fiind convinsa ca nu e de mine. Desi am cheltuit si bani si timp si energie, si desi parintii au fost dezamagiti ca renunt la final, nu mai vreau. Nu imi place. Pot fi condamnata pentru asta?

De 12 ani sunt eleva. Din 19, cati am numarat pana in momentul de fata, pare destul de mult daca ne gandim ca am mai petrecut cativa pe la gradinita, iar primii ani de viata oricum nu mi-i amintesc.

Scoala a fost in tot timpul acesta o a doua casa. Petreceam uneori mai mult timp la scoala decat acasa: 6 ore in incinta scolii, alte cateva cu colegii si uneori mai aveam si antrenamente la handbal. Ma gandeam acum cateva luni ca sigur dupa terminarea liceului voi scrie un post in care imi voi revarsa toate nemultumirile, un post in care voi arata ca eu am urat liceul. Auzeam persoane in jurul meu spunandu-mi ca asta nu se va intampla, iar altele intarindu-mi aceasta idee.

Nici pana astazi nu stiu daca am urat sau nu liceu. Sunt destul de multe lucruri care nu mi-au placut si despre care am tot scris, dar care nu au conturat in mintea mea o imagine clara a evolutiei mele in liceu. De cele mai multe ori am scris de rau despre scoala si liceu pentru ca oricum lucrurile bune se vad si nu necesita sa fie mentionate mereu, in schimb credeam ca pot schimba ceva cu criticile mele mai mult sau mai putin constructive.

Am scris si despre colegi, insa nu pentru a ii critica, ci doar pentru ca felul meu de a fi nu este acela de a merge si a initia o discutie pe fond de cearta. Imi placea sa cred ca alegerile mele sunt cele mai bune, desi de cele mai multe ori erau gresite, imi placea sa critic scoala, desi poate a avut cel mai important rol in formarea mea. Imi pare si acum rau pentru acest articol prea critic la adresa domnului director. Insa in acelasi timp imi dau seama ca mica mea “revolta” si-a atins scopul.

In acelasi timp imi pare rau ca nu am realizat mai multe: nu am reusit sa conving sa se faca o revista a scolii online, nu am putut realiza un consiliu al elevilor mai dedicat si mai implicat, nu a fost imbratisata ideea “o zi de lectura” pe saptamana, nu am vazut pusa nicio cutie postala in scoala pentru nemultumiri, iar pe plan individual, imi pare rau ca au trecut multe materii pe langa urechea mea fara sa asimilez o idee, imi pare rau ca au fost atatea evenimente la care nu am participat, atatea organizatii din care nu am facut parte, regret ca din a XI-a “m-am prostit” cum ar zice @colegu-meu si am renuntat la micile distractii pe care ulterior ni le ofeream in timpul orelor, doar pentru ca mi-am zis ca “m-am maturizat”.

La fel de mult regret, sau poate mai mult ca orice ca nu am stiut sa le demonstrez colegilor cat imi sunt de dragi si cat de mult o sa imi lipseasca. Si pentru ca acum cateva zile am avut banchetul si la sfarsit ne-a apucat bazaitul ca ne despartim, nu pot sa zic decat “lasati ma ca ne intalnim noi peste 10 ani:))”!

P.S. Multumim doamnei diriginte pentru cei 4 ani. Daca scoala a fost a doua casa, dumneaei sigur a fost a doua noastra mama!

Am tot dreptul sa-mi dau cu parerea, sunt salariat si platesc impozite din 1992. Pe banii mei niste cretine, ca cele din filmuletul de mai jos, se fac ca fac liceul.

Am eu sperante ca vreuna dintre ele va ajunge sa-mi plateasca pensia?

Faptul ca in Romania invatamantul la liceu este gratuit si din partea elevului nu se cere nicio obligatie, mi se pare o mare prostie.
Chiar nu inteleg de ce trebuie sa tinem gratuit toti dobitocii de 16 ani in liceu, fara sa avem vreo pretentie de la ei.
Vrea sa fie smecherul clasei? Curva liceului? Foarte bine, dar sa plateasca parintii lor scolarizarea, nu eu.
Cei care n-au bani sa-si tina copiii in liceu vor avea grija ca odraslele lor sa aprecieze ceva ce statul ofera gratuit, daca nu, inseamna ca-si merita soarta.

P.S. Sa nu existe confuzii. Ma refer doar la elevii care nu respecta liceul, avand in gand ca cea mai aspra pedeapsa pentru ei ar fi mutarea la alt liceu gratuit.

Parca era o lege stupida care interzicea politica in scoli. Da, am spus stupida, pentru ca termenul de “politica” se rastrange in aceasta lege la vot. Explicatia pe care am primit-o cand am intrebat de ce nu se face politica in scoala este aceea ca noi nu trebuie sa fim influentati de profesorii nostri, considerati modele, ei nu au voie sa isi exprime parerea politica in public in scoala. Hai ma, nu este democratie?

De ce suferim noi, tanara generatie (nu numai noi, dar prefer sa raman la targetul acesta)? De incultura politica. In ultimul timp m-am tot zbatut sa explic unor persoane de ce este important sa mearga la vot. Rezultate 0. Asa e, nu ar trebui in viata sa ne batem capul cu lucruri care nu merita, insa la fel de bine stim ce satisfactie simtim cand putem intoarce pe cineva din drumul sau. Revenind la subiectul politica, noi, adolescentii, suntem praf. Chiar si eu. S-ar putea sa fac o mare greseala si sa nu aleg bine. Dar mi-o asum.

In primul rand, dupa ce ca nu facem istorie asa cum ar trebui si nu invatam lucrurile elementare din istoria romanilor, nici macar nu avem ocazia sa discutam despre politica la scoala. Nu vreau sa mi se spuna sa votez cu x, dar vreau sa mi se spuna obiectiv ce a facut bine fiecare si ce a gresit. Nu cer mult, o ora de politica pe saptamana nu ar fi chiar mult. As vrea sa vina cineva din exterior, un analist politic si sa imi explice anumite lucruri pe care poate nu le-am perceput si pe care ar trebui sa le stiu. Ce intelesesem eu prin Referendumul acesta? Ca va trebui sa raspund cu o singura intrebare la 2 intrebari, nicidecum nu stiam ca sunt doua buletine de vot. Cine m-a lamurit? Twitterul!

Situatia s-a mai schimbat insa in ultimul timp, intr-o masura mai mica sau mai mare profesorii au simtit nevoia sa ne sfatuiasca sa mergem la vot si sa privim in jurul nostru, sa realizam ca nu s-au intamplat prea multe lucruri bune si ca mergem din ce in ce mai rau. M-au infulentat? Nu! M-au facut sa ma documentez si sa imi doresc sa stiu mai multe, m-au facut sa urmaresc emisiuni politice, sa citesc declaratii si sa extrag din subiectivitatea presei obiectivitatea de care am nevoie. Si da, politica in scoli este esentiala pentru cultura sociala si politica a fiecarui roman. Fara ea, suntem doar niste oi manipulati de interese proprii.

Mereu am fost de parere ca omul se poate autodepasi in orice moment, important este sa aiba o vointa de fier. Cu toate ca am constientizat, de foarte putini ori am aplicat teoria in ceea ce ma priveste.

Pe langa generoasele caracteristici atribuite tinerilor de varsta mea, eu as mai adauga una: risipitorii informatiei. Da, suntem printre cei mai fericiti receptori ai informatiei, insa avem talentul de a o risipi in cel mai facil mod. Nu-mi imaginez cat de usoara ar deveni viata noastra daca am selecta informatiile de care avem nevoie si le-am aplica in domeniile care ne intereseaza. Cele 6-7 ore petrecute la scoala au devenit mai degraba ore de prezenta, nicidecum de atentie. Fiecare isi gaseste preocupari in timpul orelor, unii ba se joaca pe telefoane, altii asculta muzica, mananca seminte, deseneaza. Am ajuns sa invatam sa scriem mesaje uitandu-ne in ochii profesorului in timp ce ne vorbeste. Toate preocuparile noastre din decursul a celor 50 de minute, cat tine ora, sunt total diferite de cele care ar fi considerate normale: de a fi atenti, de a prelua informatia, de a o prelucra, de a o asimila.

Ajungem acasa si incepem sa ne plangem ca nu mai intelegem nimic si ca profesorii din ziua de azi nu isi mai fac treaba. Este adevarat ca mai exista si din aceia care ne dau numarul si le dam beep cand vrem sa plecam, insa ei vor pleca din invatamant la fel de repede cum au venit. Asa cum spuneam, ajungem sa dam vina pe profesori pentru lipsa performantelor noastre. Daca in primele clase de liceu nu ne facem griji ca devenim  mai prosti decat am fost, in anul terminal ne izbim de tot felul de bariere care sa ne ajute sa ne alegem profesia. Bineinteles, din vina profesorilor, asa cum spunem toti, ajungem sa ii platim in particular pentru a ne explica ceea ce ne explica deja in clasa. O scuza frecventa folosita de noi este aceea ca ne este greu sa ne concentram cu 30 suflete intr-o incapere, la meditatie fiind alta situatia pentru ca profesorul isi indreapta intreaga atentie spre tine. Prostii!

Meditatiile au ajuns sa fie un “asa trebuie” sau un “e nevoie”, desi niciuna dintre cele doua atribuiri nu sunt reale. O sa iau drept exemplu profilul meu: filolofie intensiv franceza. O sa avem trei probe scrise: romana, istorie, si la alegere dintre geografie/ economie /sociologie /filozofie/ psihologie /logica. Mai mult de 3 sferturi dintre cei pe care ii cunosc si sunt in anul terminal fac pregatire la cel putin una dintre cele 3 materii. Romana? Romana facem din clasa I, iar cei care am ales acest profil l-am ales si pentru ca aveam performante la aceasta materie. Timp de 4 ani, desi nu am facut atat de multe cat ar fi trebuit, am facut in asa fel incat sa fim pregatiti pentru acest bacalaureat, care, nu este nicidecum la nivel olimpic, ci la nivel mediu. Nu inteleg necesitatea meditatiei la romana atata timp cat ai de invatat niste comentarii, ai de gasit antonime/ sinonime/ paronime pentru niste cuvinte dintr-un text, etc. O alta materie, la care iar nu ii vad necesitatea meditatiei este istoria. De ce sa faci meditatie la istorie pentru bac, cand la clasa ai printre cei mai buni profesori din oras, iti structureaza perfect lectiile, iar singura ta datorie este aceea de a le invata? Explicatie: … ? . Cat despre ultima proba, aici nu ar trebui sa existe justificare pentru meditatie. Adica ai 5 materii din care sa iti alegi, iar tu nu esti capabil sa stii una din ele fara sa faci meditatie?

Meditatiile sunt o moda. Trebuie sa ne meditam pentru ca asa face colegul, pentru ca asa a facut fratele, pentru ca asa spune parintele. Trebuie sa ne meditam pentru a recupera timpul pierdut 6-7 ore pe zi la scoala, carora li se mai adauga 2, exact cat tine o sedinta. Insa diferenta este ca acele 2 ore sunt platite.

Meditatiile sunt de fapt o pierdere de timp/bani si informatiei. Pierdem informatii gratuite pentru unele platite. Ceea ce nu stim noi sa facem este sa imbinam placutul cu utilul. Poate ca nici nu suntem invatati si materiile sunt predate greoi, insa, asa cum am spun, omul are menirea de a se autodepasi si trebuie in orice moment sa stie sa aleaga.

Sunt de acord cu ele in contextul in care nu exista alternativa (desi mereu exista), atunci cand admiterea intr-o facultate este extrem de grea si nu e nevoie doar sa stii, ci sa stii bine, atunci cand ai nevoie de materiale/documente/informatii pe care nu le obtinii in nicio alta parte, decat la orele de pregatire suplimentara,  sau atunci cand este vorba de o materie de la sectia real si nu te duce prea mult capul (desi matematica/fizica/chimia etc se invata lucrandu-le).

In rest, meditatiile sunt doar o scuza la neputinta noastra de a vrea mai mult.

Cum este privita gripa porcina de fiecare dintre cele trei categorii mentionate in titlu?

E simplu. Sunt 3 categorii atat de diferite incat gripa porcina poate fi subiect de dezbtare la orice ora din zi si noapte.

Cum se comporta elevii? O sa va spun cum stau lucrurile in liceul meu. Suntem speriati, insa in acelasi timp gasim gripa porcina o adevarata sursa de umor: ne cumparam masti, benefice  in cazul nostru, pentru a vorbi in timpul orei fara ca profesorul sa ne observe. Cautam cu tot dinadinsul sa gasim scuze pentru care noi nu am veni la scoala: “e gripa porcina si ne expunem venind in asemenea mediu aglomerat. Mai bine ne-am proteja stand fiecare in camera lui”. O idee buna in prima instanta, tinand cont ca orele incep la 07:30, iar dimineata patul devine cel mai calduros. Gripa porcina este o metoda buna pentru a chiuli, mai ales atunci cand nu esti lasat sa iesi pe poarta: “Suntem trimisi de o doamna profesoara sa cumparam masti. O sa ne vedeti cand venim cu ele”. Elevii devin in acest moment egoisti. Aud vorbindu-se cu rautate de colegii care indraznesc sa stranute “ce naiba mai sta la scoala, cand era sanatos nu venea, acum ca poate avea gripa porcina, sta sa ne imbolnaveasca”. Asa cum se subintelege, fiecare isi vede interesul propriul chiar daca involuntar/voluntar ii face rau celuilalt. Astfel, trebuie sa te feresti daca iti vine sa tusesti sau sa stranuti, pentru a nu fi catalogat drept emitatorul acestui virus. S-ar putea sa se termine “prietenia si colegialitatea” dintre tine si restul. Cuvantul cheie: abtine-te.

Ce gandesc profesorii? Nu degeaba sunt profesori. Ei cred ca mastile noastre sunt o reala prostie, pentru ca virusul nu tine cont de o masca de unica folosinta, care oricum nu te protejeaza. Si-ar dori ei cumva sa afle de unde vin zgomotele din clasa si care vorbeste. Fara sanse insa pentru unii. Toti insa ne ofera aceleasi sfaturi care trebuie urmate: sa consumam cat mai multe fructe, legume, vitamina C, sa facem ceai de echinaceea, sa mancam patrunjel. Sfaturi bune care te ajuta sa te feresti de aceasta gripa, mai ales in mijloacele de transport in comun, unde se stranuta si se tuseste fara a se pune macar mana la gura. Dar deh, educatia..

Oltenii. Ei sunt cei mai cei. Excluzand cele doua categorii de mai sus, o sa vorbim de oltenii pe care elevii ii intalneau pe strada. Colegul nostru Mihai purta o masca in timp ce noi mergeam in ora de franceza sa ne cautam masti prin farmacii. Dar nu departe a fost el sa fie marginalizat de restul. A primit o serie de “feedbackuri”, printre care si injuraturi din partea tiganilor. Ce au inteles oltenii din chestia cu purtatul unei masti? Ca daca tu o porti, tu esti cel care detine gripa porcina, asadar reprezinti un pericol pentru societate, asadar meriti sa fii injurat, huiduit, privit, intrebat, atunci cand mergi pe strada. Pe deasupra, nu numai oltenii de pe strada fac “Fapte bune”, ci si cadrele medicale din scoli. La mine in liceu, de la cabinetul medical fantoma, unde nu am primit niciodata nicio pastila pentru ca nu aveau pentru nevoile mele, mai exact durere de burta, cap, masea, a fost delegata o doamna asistenta care ne-a spus senina “Daca se moare, se moare. Mare lucru”. Exact. Punct si de la capat. Cat despre un alt liceu din Craiova, un prieten mi-a povestit ca s-au luat masuri drastice. Elevii au fost chemati la cabinet… pentru a fi masurati si cantari. O implicare buna, nu pot nega. Probabil gripa porcina te mai ia si dupa cat arati de bine, cat esti de inalt, ce circumferinta ai la piept, cat esti de gras. Probabil totul are o logic. Numai ca eu sunt aia care nu o vede.

In concluzie, gripa porcina a reusit, inainte de a imbolnavi pe cineva, sa demonstreze ca “avem multe minti stralucite”. In plus, se mai adauga scenariile descrise de Makavelis, in care romanul le stie pe toate. Dovada: taica-meu la masa: “niste prostii pentru afacerile unora”. Alte viziuni?