Distrugeti Directorul, afara cu el, sa nu scape nici instructorul. Pedepsele sa fie cat mai mari, pentru ca tinerii sa stie ce patesc cei care indraznesc sa-i puna la munca.



Nu stresati elevii, nu atingeti elevii, nu puneti la munca elevii, lasatii doar sa stea pe messenger ca doar suntem o societate moderna nu ca pe timpuri cand elevul cara maculatura, taia la bomfaier pana facea bataturi ori statea in practica cu cazare cate doua saptamani si muncea dupa norma.
Peste 10 ani se vor intreba specialistii lu’ peste de ce nimeni nu mai vrea sa fie strungar, zidar, brutar sau tractorist, toti vor vrea decat o meserie cu calculatorul in fata.

O regula care imi place, si care a fost anuntata astazi la mine in scoala, este aceea a pedepsirii fumatului in incinta scolii. Daca acum catva timp insistam sa se creeze un fumoar pentru elevi, astazi am aflat ca acest proiect nu poate fi indeplinit datorita legilor si restrictiilor de a fuma in incinta scolii. Ba mai mult, este posibil ca din anul 2009 sa fie desfiintat si cel pentru profesori.

Intalnire de gradul I. Dupa acest articol, dupa temerile prezente, sunt foarte fericita! De ce? Discutia cu domnul director a decurs foarte bine, desi am foast foarte speriata si nu am putut scoate foarte multe cuvinte, mi-am facut o impresie asupra a ceea ce se intampla in liceu. Cu ajutorul celor care sunt dispusi sa schimbe ceva, vom intemeia un grup care sa ajuta la solutionarea problemelor care tin de noi. Un anunt ar fi ca domnul director a tinut cont de sugestiile noastre de a amenaja un spatiu unde vom putea veni cu bicicletele la scoala, ceea ce inseamna ca de la primavara vom beneficia de acest prim serviciu. Al doilea lucru imbucurator este ca va fi montata o cutie postala unde fiecare va putea sa isi lase un bilet cu propriile sugestii, insa va trebuie sa se semneze, pentru ca anonimatele nu vor fi citite. Bineinteles ca fiecare trebuie sa isi asume responsabilitatea a ceea ce face si spune. Dar din proprie experienta pot spune ca situatiile se rezolva mult mai bine si repede, daca va identificati si va exprimati cat mai liber punctul de vedere.

Acum da, pot afirma, traiasca liceul! Sunt sigura ca pe parcursul anilor se vor schimba multe lucruri in bine!

Intr-adevar, traiasca liceul! De ce? Pentru ca este de-a dreptul minunat ceea ce se intampla. O zi normala, un nou inceput de saptamana, o revenire a directorului din Ibiza si totul avea sa fie minunat. Merg la scoala, imbracata normal, cu o pereche de blugi inchisi la culoare, cu ghiozdan, cu pulover si sacou de la uniforma si esarfa. Dar nu a fost de ajuns pentru a intra in scoala. La poarta, pandar, pandar, era directorul. Si cu portarul bineinteles. Si mare mi-a fost mirarea sa vad o “turma” de copii stand si cersind scoala, caci directorul, pardon, domnul director, nu mai lasa pe nimeni sa intre fara uniforma completa in scoala. As fi inteles chestia asta, e regulament, e director, e lege. Dar de unde pana unde sa ne adreseze, ca director si model pentru noi, vorbe ca “animalule, proasto, idiotule, nu intri asa, dai drumul acasa, pleaca boule“. Asa cum eu respect aceasta institutie din orasul meu, asa cum merg acolo pentru a o reprezenta si pentru a iesi un om mai bun si mai educat, sa mi se dea o asa lectie de morala la ora 7:30. Si daca nu ar fi lasat pe nimeni sa intre, as fi zis, legea e lege, directorul e director. Dar cand vezi ca fii de profesori intra primii in blugi rupti si hanorace “de firma”, cand vezi ca toti cei care sunt la meditatii la nu stiu cine intra si ei, si dupa ce mergi acasa si te schimbi si vii la scoala sa vezi ca jumatate din clasa nu are uniforma si sunt care de care mai imbracati sau dezbracati, nu iti pui intrebarea”de ce am fost eu prostul ala care nu a intrat”.

Ba da, eu imi pun intrebari, de ce legile si regulamentele trebuie respectate doar de unii, sau le sunt impuse doar unora. Nu inteleg cum de ce intr-un colegiu principalul scop este respectul, si de ce nu primesc respect din partea celor ce il conduc. Daca as fi vrut sa sar garduri, sa ma cert cu directorii si portarii, m-as fi dus la profesionala, si atunci, poate chiar ajungeam in aceasta situatie penibila. Dar nu este nimic, profesorii se gandesc deja la o greva la mijlocul lunii noiembrie, asa ca sigur vor mai primi in plus. Normal ca pentru unii nu este de ajuns, sa ia 40 lei pe sedinta la meditatie, sa bage 3 in grupa, sa aiba 3 grupe pe zi, sa aiba un salariu de peste 20 de milioane, si sa nu ceara marire. Normal ca unui profesor universitar cu un salariu enorm si cu multi bani din examene trebuie platit mai bine, ca doar e profesor. Normal ca un director ce isi permite sa vorbeasca cu niste elevi asa trebuie sa primeasca mult mai mult, ca doar respectam functiile mari. Bine ca noi elevii nu primim nici carti, nici caldura, nici conditii de a invata intr-o sala de clasa cu 2 neoane, nici intelegere, nici bunavointa. Si in mod sigur, pedeapsa pentru libera opinie.

Poze facute dimineata la ora 7:30, cand elevii nu erau lasati sa intre in scoala, desi aveau camasi, pulover, sacou, insa nu aveau celebrii pantaloni de uniforma carora le crapa atat nasturele, cat si slitul, cat si el ca pantalon de velura, din cel mai prost material posibil.

Lucrurile vorbesc daca stii sa le privesti si sa le asculti-vorbele acestea ii apartin unui domn profesor de istorie. Mai intai, pentru ca merita, am sa descriu comportamentul acestui domn. A fost elev, apoi profesor la mine in liceu. Acum este pensionar. A venit sa tina locul profesorului meu de istorie, care are o problema. Un domn in varsta, care, desi este profesor de istorie, nu vorbeste despre istorie, ci despre viata. Considera istoria a fi ziua de ieri, a fi amintirile cumulate de-a lungul vietii. Si il aprob! A sti istorie nu inseamna a invata tot ce vine si iti dicteaza un profesor, 5 pagini enorme. Conteaza sa stii datele importante ale istoriei, cele ce au facut si au semnificat ceva pentru noi, urmasii.

Vorbeam la inceput despre faptul ca lucrurile vorbesc. Intr-adevar, a avut dreptate. Inainte, lumea facea comert pe bani de argint, iar acum banul nostru este alcatuit din material ieftin. Daca tii in mana cei doi bani si ii arunci pe gresie, cel de argint suna bine, diafan, pe cand celalalt suna a gol, a smalt, a deranj. Daca mergi intr-un restaurant si iti cade lingura sau furculita pe jos, ospatarul stie anume ce ti-a cazut fara sa vada. Am incercat si am realizat ca da, sunetele sunt diferite. Cutitul suna intr-un fel, lingura altfel, cele de inox intr-un fel, cele de tabla altfel. Atunci cand Constantin Brancusi a organizat o serbare pamanteasca, ce consta intr-un picnic cu lautari la iarba verde, mult vin in ulcioare de pamant, unde a o invitat o sarboaica(parca), cand i-a turnat vin in ulciorul de pamant, ea a intrebat”maestre, ce se aude?”. “Glasul pamantului romanesc”, a spus el. Intr-adevar, lucrurile valoroase si importante prind viata daca stim sa le ascultam si sa le privim. Poate exemplele sunt dintre cele mai banale, insa esentialul este unul: lumea nu vede decat ceea ce vrea.

Cu acest domn profesor am discutat si despre generatia trecuta. Credeti ca ei nu chiuleau? Cum sa nu! Sau ca nu copiau la ore, sau ca nu plecau in baruri, sau ca nu faceau prostii? Ne-a povestit cum o clasa a chiulit de la ore si s-a propus in consiliul profesoral scaderea mediei la purtare. Problema este ca acei copii au chiulit in curtea scolii si s-au jucat telefonul fara fir. Cum sa le scazi media la purtare, pentru copilarie? Una este obraznicie, care se pedepseste, si alta este copilaria. Mi-a placut cum gandesti si se vede ca are destui ani in carca. Poate ca altora li se pare o idiotenie in loc de ora de istorie sa vorbesti despre cum se aude o furculita sau o lingurita, poate e aberant ca un profesor de istorie sa iti spuna ca nu trebuie sa inveti istoria, decat ceea ce iti place din istorie, poate ca e stupid sa asculti un om de 90 ce are de spus, insa o lectie ca aceasta este mult mai valoroasa decat anii de liceu in care am facut istorie.

In multe randuri am judecat liceul meu: ba ca cei ce invata dupa-masa nu au caldura, desi avem centrala proprie, ba ca unii profesori nu sunt seriosi si incearca sa traga chiulul de la ore, ba ca elevii iau note mai mari decat ar trebui, ba ca altii dau note prea mici, insa am omis sa specific acei profesori care iti schimba modul de a vedea viata, cei ce iti arata cat de frumoasa e viata, sau te sfatuiesc in materie de profesie, altii in materie de familie. E frumos sa intalnesti profesori care se preocupa de tine ca si niste parinti, care stiu sa te abordeze si sa te linisteasca. Exista si astfel de profesori, pentru care merita sa inveti.

Lucrurile vorbesc intr-un sens placut, nu al nebuniei.

Variante extrase pentru proba de limba si literatura romana scris (2009)

Subiect I Varianta 26
Subiect II Varianta 17
Subiect III Varianta 43

************************