De multe ori am impresia ca trebuia sa fiu baiat. Microbista sunt, calculatoarele, masinile imi plac, nu suport telenovelele, moda, emisiunile lacrimogene. Mai mult, cand eram mica aveam mereu impresia ca am facut armata. Si nu erau multi care indrazneau sa ma contrazica. Imi amintesc chiar emotia cand a venit varul meu din armata la tara la bunici. Stateau cu vara-mea si frate-meu si ne imaginam cum ar fi sa luptam si noi candva pentru tara.

Din pacate, doar cand eram mica ma gandeam ca as fi dispusa sa imi dau viata pentru tara. Patriotismul a disparut, insa ma tot gandesc pentru cine mi-as da viata. In mod sigur pentru toate cunostintele. Nu neaparat pentru ca i-as iubi pe toti mai mult decat pe mine, insa nu imi imaginez cum poate trai cineva pe constiinta cu moartea unei persoane. Ar fi bine sa putem trece prin viata fara a fi pusi in situatia de a alege. Acest gand a aparut in momentul in care am auzit de un accident de masina (ceva obisnuit), in care un cuplu mergea in excursie, iar baiatul a avut o viteza asa mare incat a reusit sa faca accident si sa isi ucida prietena. Cum o mai trai acum?

Voi v-ati da viata pentru cineva? Daca da, pentru cine?