Pentru ca parintii mei lucreaza de luni pana duminica (inclusiv), nu apucam sa petrecem foarte mult timp impreuna. Cu toate astea, in familia mea au existat mereu niste reguli si obiceiuri bine stabilite: in fieacare seara mancam cu totii la masa, cand avem ocazia mergem cu totii la tara, de Paste si de Craciun avea loc reuniunea neamului,  fiecare avem cate ceva de platit: unul facturile telefonice, altul pe cele de la lumina, unul sa duca gunoiul sau sa faca cumparaturile. Desi nu prea se puteau organiza multe activitai din cauza timpului redus, mereu am avut parte de cate o supriza: cand eram mici, in fiecare duminica ne duceau in parc. In fiecare seara, iarna, mergeam la masinutele electrice unde imi spargeam buza, in fiecare noapte ne strigau sa venim in casa pentru ca este prea tarziu si ne inchid usa, in fiecare saptamana ma imbolnaveam si trebuiau sa incalzeasca sare ba pentru ureche, ori sa imi puna spirt pe burta, sau sa imi lege cartofi la gat. Mereu ne-au lasat gatit, sau ne cumparau ceva pentru dimineata. Desi sunt prea grijulii, si muncesc atat de mult, au avut timp sa investeasca in familie.

Atat eu, cat si frate-meu, ne-am alocat timp pentru duminicile in familie, sambetele la tara, gratarele cu prietenii de familie, unele revelioane impreuna. Pana acum putin timp, nu imi dadeam prea mult seama rostul grijilor, ca doar suntem copii mare. Pe alta parte, nu imi dadeam seama nici de ce nu se mai comporta cu noi ca atunci cand eram mici. Sau de ce taica-meu se intelege perfect cu prietenii lui frate-meu si acestea il considera ca unul din grupul lor, si de ce pe colegele mele de abia le cunoaste. De ce maica-mea imi pune intrebari dificile, de care nu aveam parte cand eram mica. Ma gandeam ingrozita la schimbarile ce au avut loc, la timpul alocat mai putin dorintelor noastre copilaresti. De ce nu ma mai bat cu frate-meu asa rau, sau de ce daca vrea sa ne batem nu mai am chef? De ce nu imi mai vine sa sar gardul sa ma uit cine e in curtea scolii?

Gandindu-ma la toate astea, mi-e tare teama de ce voi face eu. Adica atunci cand voi avea copii, cum ma voi comporta? Le voi face toate mofturile si vor ajunge niste rasfatati, sau le voi interzice cate ceva si ii voi vedea suparati? Sau daca nu voi sti cum sa o abordez pe fiica-mea, si va avea prietene carora le va povesti tot, iar eu nu voi sti nimic? Sau poate baietelul meu va fi mai atasat de taica-so, iar eu voi deveni geloasa si imi voi dori sa se comporte si cu mine la fel? Daca le voi da prea multa sau prea putina libertate? Cum de un parinte stie tot ce trebuie sa faca? Chiar daca sunt stresata, stiu ca iubitul(sotul meu) ma va ajuta sa le depasesc pe toate, ma va invata sau vom invata amandoi. Sunt sigura ca voi pastra obiceiurile bune din educatia mea, si le voi adauga si pe cele ale sotului meu. Nu ar trebui sa ma tem, din moment ce parintii mei au fost niste parinti buni, care au facut mereu eforturi. De abia acum cand am inceput sa muncesc si mi-am dat seama cat de greu este sa faci bani ( in cazul parintilor care fac bani pentru altcineva, nici macar pentru ei este cu mult mai greu). Atunci cand dau cu aspiratorul si altcineva face mizerie ma enervez, ca doar stiu cat am muncit, atunci cand da altcineva din familie, nu prea am mare grija sa pastrez curatenia.

Veselia in familie nu reprezinta doar veselie, ea inseamna armonie, planuri, reguli, libertati, educatie. Am avut parte atat de lucruri care mi-au placut, cat si de cele pe care nu le suportam. Nu aveam voie sa ma fardez, exact cand imi doream, iar cand am fost lasata mi se parea tare oribil sa te fardezi. Nu aveam voie sa ies in oras, iar cand m-au lasat sa ies mi se parea atat de plictisitor incat mai bine ramaneam sa vad un film. Nu pot sa spun cu certitudine despre cum imi voi educa micutii, insa stiu sigur ca si la mine in familie vor exista: cina, iesirile, excursiile(spontane, sper), plimbarile, sportul, traditionalismul + toate calitatile morale. Cred ca veselia unui membru din familie poate molipsi si pe restul, la fel de mult cum cred ca o familie fericita poate molipsi si da exemplu altor familii care sunt incepatoare in domeniu.

In concluzie, voi avea o familie fericita, si voi selecta din educatia mea doar lucrurile care mi-au placut.