Nota mea:

Brooklyn’s Finest, prin Richard Gere, Don Cheadle si Ethan Hawke, beneficiaza de o distributie de exceptie. Numele mari din film, impreuna cu ceilalti actori, reusesc o prestatie de inalta clasa.

In ciuda celor peste doua ore, filmul reuseste sa mentina tensiune pe toata durata filmului. Filmul se desfasoara pe trei planuri diferite, fiecare avand in centru povestea unui politist din Brooklyn, a caror viata se intersecteaza abia la final.

O drama politista numai buna de recomandat si poate cel mai imprevizibil film pe care l-am vazut in ultimul timp.

The Road este un film bunicel, trist, cenusiu, rece si plin de mesaje. Din punct de vedere apocaliptic, filmul este cu mult peste 2012 si The Book of Eli, din punct de vedere al cuplului tata-fiu, filmul este sub The Pursuit of Happyness.

Daca vrei sa te relaxezi, stai departe de acest film, pentru ca n-ai nicio sansa, scenariul filmului fiind unul destul de macabru. De neinteles durata filmul, chiar nu era nevoie de doua ore.

Viggo Mortensen a jucat bine, dar cu adevarat impresionat am fost de tanarul Kodi Smit-McPhee.

Nota mea:

Cu aceleasi dialoguri in limba spaniola, efecte speciale bune si totusi… la ani lumina distanta de primul [Rec].

Primul film a fost simplu, terifiant, uimitor, original, credibil si a avut un motiv bine intemeiat sa se filmeze cu camera.
In [Rec] 2 atacurile sunt previzibile, ghicesti usor cine si cand va fi atacat. Caracterele personajelor nu mai sunt la fel de bine construite, majoritatea reactioneaza isteric, irational si sunt atat de enervante incat aproape ca iti pare bine cand sunt eviscerate.

Si totusi, toate aceste scapari le-as fi trecut mai usor cu vederea, daca, de la boala sub forma de turbare, din prima parte, scenariul nu cotea ridicol spre posedare si religie. Nu mai este vorba de virusi, contaminare si carantina, acum este vorba de posesie demonica contagioasa prin muscatura. Rahat.

[Rec] 2 este, de departe, cea mai prosta continuare a unui film, avand aceiasi regizori si scenaristi.

Nota mea:

La Merantau accentul se pune pe scenele de lupta, de altfel, tot filmul este in slujba acestor lupte. Povestea este simpla spre banala, dar ofera destule motive pentru ca Yuda (Iko Uwais) sa-si demonstreze dibacia in arte martiale.
Ca plusuri, pentru acest film, sunt scenele de lupta, imaginile din afara Jakartei si finalul interesant, ca minusuri as mentiona prestatia actorilor din rolurile negative, cu fumuri de mafioti din anii ’80.

Nota mea:

Chiar daca am vazut multe filme cu ninja, niciodata n-am fost fanul lor. Nu-mi plac de nicio culoare cei care-si dedica viata doar pentru a fi un ninja.
Ninja Assassin este unul dintre filmele mediocre la care, daca-i elimini din scene, il poti face bun. Filmul exagereaza prin prea mult sange, torturi si corpuri sfartecate. Scenariul este simplu, banal, are scapari si este fumat in multe alte filme.
In resc, cred ca este numai bun pentru amatorii de gen.

Nota mea:

Ce a fost The Boondock Saints si ce a ajuns The Boondock Saints II: All Saints Day. Chiar nu inteleg regresul, regizorul si scenaristul este acelasi, actorii principali sunt aceiasi, insa, ori mi-am schimbat eu gusturile, ori sequelul este mult mai slab decat primul film.

Filmul nici macar nu te lasa sa-ti dai seama daca se vrea amuzant, glumele sunt atat de rasuflate. Julie Benz, in afara de un accent deosebit, nu arata nimic si strica tot filmul. Se pare ca rolurile secundare sunt cele care au facut diferenta intre cele doua parti.

Nota mea:

The Collector se vrea un fel de Saw, dar esueaza lamentabil. De fapt, nici nu avea cum altfel, regizorul filmului este Marcus Dunstan, cel care si-a batut joc de ultimele patru parti Saw.
Daca l-ar pune cineva pe Dunstan sa faca un film porno, cred ca l-ar face cu canibali.

Filmul are mult sange, scene violente, torturi de dragul torturii, capcane, muzica proasta, dialoguri penibile, nicio logica si un criminal in serie la fel de norocos ca cel din No Country for Old Men.

The Collector este o mizerie care se afla la ani lumina distanta fata de filme precum A Nightmare on Elm Street, The Texas Chain Saw Massacre, Hostel, Saw (primele 3 parti), Psycho, Silence of the lambs ori Seven, nici macar de The Hills Have Eyes si Wrong Turn nu reuseste sa se apropie.

Stati departe de el si nu veti plange dupa cele 88 de minute pierdute.

Nota mea:

Fata de celelalte filme cu vampiri, Daybreakers vine cu cateva lucruri noi, inceputul fiind chiar promitator si fara scapari, din pacate se consuma spre final. Actiunea nu este chiar previzibila, banuiesti cine va scapa, dar nu stii cum o va face si cu cine.

Nu poti spune ca nu seamana cu Underworld sau Blade, dar, decat sa semene cu Twilight, mai bine asa

Efectele speciale sunt bunicele, iar scenele de lupta contin mult sange.

Ethan Hawke, rolul principal, alaturi de Willem Dafoe, sunt cei mai cunoscuti actori din film si se descurca bine.

Mie, dintre filmele cu vampiri vazute in ultimii ani, tot 30 Days of Night imi place cel mai mult.

Nota mea:

The Imaginarium of Doctor Parnassus este o porcarie cu multe vedete. Fara Heath Ledger, Christopher Plummer, Johnny Depp, Jude Law si Colin Farrell filmul ajungea direct pe Hallmark.

Degeaba ai mistere, fantasme, decoruri, costume si actori, daca n-ai si un scenariu bun, in afara de o ciorba de film nu-ti iese altceva.

Nota mea:

Triangle este al treile film, dupa Creep si Severance, regizat de Christopher Smith care-mi place.

Ideea filmului nu este originala, ba chiar si filmele de comedie au folosit-o, vezi Groundhog Day cu Bill Murray in rol principal, insa se vede ca la scenariul lui Triangle s-a muncit al naibi de mult, se joaca cu mintea ta de la inceput pana la sfarsit, si cand crezi ca-i inteles spilul, totul iti este dat peste cap, si tot asa pana la final, tu ramanand doar cu mesajul ca, oricat te-ai chinui, nu poti schimba greselile din trecut.

Mi-a placut mult cum au fost filmate cadrele, cum este folosita lumina si culorile.

Melissa George joaca excelent.