Nota mea:

Pentru ca nu cunosc prea bine regulile de la baseball, din punct de vedere tehnic, n-am inteles mare lucru. In schimb, problemele, cauzate de diferentele prea mari intre bugetele cluburilor, sunt aceleasi ca la fotbal sau oricare alt sport pe echipe.

La Moneyball, cel mai mult mi-a placut interpretarea actorilor, mai ales cea a lui Jonah Hill, pe care il vad cu cele mai mari sanse la Oscar pentru “cel mai bun actor într-un rol secundar“.

Partea interesanta este ca, pentru a realiza un film despre filozofia lui Billy Beane, de a face mai mult cu mai putin, a fost nevoie de un buget mai mare decat al echipei Oakland Athletics in 2002.

Nota mea:

La War Horse, povestea celor doi cai, potrivita mai mult pentru copii, m-a impresionat mai putin decat povestea celorlalte personaje. In schimb, scenele de razboi, decorurile, costumele, atmosfera, coloana sonora si mai ales punerea acestora in scena m-au incantat pe toata durata filmului.

Daca ar fi fost dupa mine, pe Steven Spielberg l-as fi nominalizat la Oscar pentru regie, insa filmul nu mi se pare de Oscar.

Pana la decernarea premiilor Oscar, as dori sa vad toate filmele nominalizate la categoria “Cel mai bun film“. Pentru ca a castigat premiul pentru cea mai buna drama la Globurile de Aur, am inceput cu The Descendants.

Filmul este bun, insa am apreciat mai mult peisajele si atmosfera hawaiana, decat povestea dramatica. Scenariul mi s-a parut ca este pe alocuri prea fortat, are prea multa vorbarie, iar personajele se schimba exagerat de mult in decurs de cateva zile.

Nota mea:

N-am citit cartea lui Stieg Larsson, nu am vazut varianta suedeza si sunt fan David Fincher (Fight Club, The Curious Case of Benjamin Button, Zodiac, Se7en, Panic Room), deci nu pot sa fac nicio comparatie intre ele.

Filmul mi-a placut. Aproape la fel de mult ca Shutter Island.

Atmosfera din film este sumbra, rece si violenta. Suspansul este la el acasa, iar interpretarea actorilor este de exceptie. Mai ales a tinerei Rooney Mara, care joaca excelent rolul de introvertita, vulnerabila si apoi razbunatoare. Muzica este si ea la inaltime.

Nota mea:

Desi Warrior este atat de “american” (patriotic, previzibil, happy end etc), se ridica la nivelul lui The Fighter si ramane unul dintre cele mai bune filme pe care le-am vazut in ultimul timp. Povestea, desfasurata pe mai multe planuri, este atat de captivanta ca n-am simtit cand au trecut cele doua ore si jumatate ale filmului.

De remarcat prestatia excelenta a actorilor, mai ales a lui Nick Nolte, Tom Hardy si Joel Edgerton. Scenele de lupta sunt bine realizate si reusesc sa te tina in tensiune.

Ca puncte minus as enumera cateva clisee, unele faze exagerate si finalul previzibil.

Nota mea:

Chiar daca are la baza un amalgam de povesti combinate, scenariul la Puss in Boots mi s-a parut destul de subtire. Filmul este peste Shrek Forever After, insa, daca ar fi sa aleg, as alege oricand o animatie Pixar in locul animatiei Puss in Boots.

Ca plusuri, as enumera replicile haioase, vocea lui Antonio Banderas si personajele negative.

Nota mea:

Desi sunt fan Guy Ritchie, nici primul Sherlock Holmes si nici al doilea nu m-au incantat prea mult.

In ciuda tehnicilor spectaculoase de filmare si montajului marca Guy Ritchie, mie Sherlock Holmes: A Game of Shadows mi-a creat senzatia ca as privi la unul dintre filmele cu Indiana Jones.

Chiar daca The Debt, prin desele treceri intre trecut si prezent, este mai fragmentat decat mi-as fi dorit, filmul ramane unul excelent si complet. Ritm bun, suspans, scenariu imprevizibil + o poveste de dragoste.

Actorii au jucat bine, insa jos palaria pentru Jesper Christensen, excelent in rolul doctorului Dieter Vogel.

Nota mea:

Rise of the Planet of the Apes este un film bun cu de toate (mesaj, suspans, actiune, implicare, prietenie, drama).

Fata de remake-ul lui Tim Burton din 2001, in Rise of the Planet of the Apes, primatele nu au fost interpretate de actori, ci create cu ajutorul tehnologiei care a stat la baza trilogiei The Lord of the Rings. Un lucru bun, pentru ca in loc sa fie niste creaturi caraghioase, acum, prin efectele speciale foarte reusite, primatele reusesc sa transmita emotie.

Actingul este unul bun, iar rolul interpretat de John Lithgow mi s-a parut cel mai reusit.

In concluzie, cred ca este unul dintre cele mai bune filme scoase in 2011.

Nota mea:

Din puct de vedere vizual (l-am vazut in format 3D) filmul The Adventures of Tintin merita toti banii, la acest capitol depasind chiar si Kung Fu Panda 2.

Povestea filmului, care curge captivant de la inceput pana la sfarsit, este pentru toate varstele. In rest, filmul are tot ce vrei: faze amuzante, lupte intre corabii, impuscaturi, urmariri in stilul Indiana Jones etc.