Nota mea:

Get Him to the Greek are cate putin din toate: muzica buna, pe simpaticul Jonah Hill, cateva glume reusite, cateva dialoguri decente, cateva faze la care se rade, insa, din pacate, cam putine, pentru cele 110 minute ale filmului. Astfel, desi comedia nu este una slabuta, tot timpul am avut senzatia ca se putea mult mai bine.

Nota mea:

Majoritatea filmelor regizate de Adam McKay il au in rolul principal pe Will Ferrell (Anchorman: The Legend of Ron Burgundy, The Landlord, Good Cop, Baby Cop, The Procedure, Green Team, Step Brothers).
Pana la comedia Step Brothers eram de parere ca daca am vazut un film cu Will Ferrell, inseamna ca le-am vazut pe toate, iar The Other Guys vine sa-mi intareasca convingerea ca Will Ferrell poate sa faca si altfel de filme.

Sa ne fie clar, filmul nu este o capodopera si nici nu se compara cu The Hangover, din punct de vedere al amuzamentului, insa are actiune, dialoguri, efecte speciale, actori talentati, faze de umor, sarcasm si, ceea ce mi-a placut cel mai mult, scenele se deruleaza imprevizibil.

Nota mea:

Ieri am vazut si eu primul film despre holocaust care a reusit cu adevarat sa ma cutremure. Am vazut multe alte filme despre Hitler, caci ele chiar exista din abundenta, insa toate erau centrate asupra tiranului, se prezenta moartea evreilor si tentativele de omor impotriva lui Hitler, dar niciunul nu m-a facut sa simt ce am simtit ieri.

Un comandant nazist fusese trimis impreuna cu familia langa un lagar pentru a coordona gazarea evreilor. Fiul lor de numai 8 ani vede insa acest lagar ca pe o ferma si incercand sa cerceteze, se imprieteneste cu un baietel de aceeasi varsta cu el, care era insa evreu. De aici incepe cu adevarat drama acelor oameni, fiecare replica rostita de baietelul evreu de 8 ani iti infige un pumnal in inima. Filmul reuseste sa cuprinda emotiile evreilor, faptul ca ei nu stiau unde se afla, dar si ca cei care nu erau evrei erau mintiti ca in acele lagare sunt conditii bune, copiii se joaca, femeile ies la cafenea si barbatii fac politica. De remarcat este prietenia dintre cei 2 baieti si bucuria pentru o bucata de prajitura primita.

Din nefericire, filmul nu e doar un film, e o realitate ce se numeste istorie, o istorie ce a marcat ca victime chiar si cele mai nevinovate fiinte. Macar din acest punct de vedere ma consider fericita ca traiesc azi si nu sunt partasa atator crime si cruzime. Dar tot nu inteleg de ce pana si azi evreii sunt dispretuiti. Oare nu i-a pedepsit prea mult trecutul?

Pentru cei care vor sa vada filmul pe Hbo aveti aici lista cand acesta va fi difuzat.

Nota mea:

The Expendables are un scenariu mai subtire decat o supa de legume, dar, nah, era de asteptat ca filmul lui Stallone sa nu-si doreasca sa rupa Oscarul din 2011. Si, totusi, parca as fi vrut mai mult decat o banala poveste cu un dictator marioneta, un smecher CIA si niste mercenari. In fine, putem trece si peste asta, dar nu si peste nesimtirea de a trece in distributie nume precum Bruce Willis si Arnold Schwarzenegger doar cu scopul de a mai aduce cateva zeci de milioane la incasari.

In rest, aproape numai de bine. Scene de lupta acceptabile, unele bune (cea de pe deal, cand Ross si Christmas au omorat soldatii si cea de pe terenul de basket), altele trase de par (cea de la final), efecte speciale spectaculoase, un Sylvester Stallone (64 de ani) inca tanar, un Jason Statham in forma de zile mari si dialoguri decente in film.

Nota mea:

Un film bun, englezesc, cu cel putin doua clase peste Black Death, pe care l-am vazut recent.

Pentru mine, pana acum, Centurion reprezinta surpriza placuta a anului. Poveste simpla, dar imprevizibila, captivanta si alerta, iar imaginile si coloana sonora reusesc sa creeze tensiune. Chiar daca se folosesc culori mai putin cromatice, peisajele din film sunt superbe. Scenele de lupta sunt realiste, dure si pe alocuri chiar sadice.
In mare parte europeni, actorii au fete noi, si, fiind satul de vedetismul hollywoodian din filmele istorice, acest lucru mi-a placut cel mai mult.

Nota mea:

Daca trailerul si distributia ne aduceau mari sperante in ceea ce priveste filmul Old Dogs, ele s-au dovedit in cele din urma a fi justificate.

Filmul ce ii are in distributie pe John Travolta, Robin Williams, Matt Dillon, Seth Green, Kelly Preston reuseste sa se ridice la nivelul asteptarilor. Un film despre viata a doi prieteni, dar si asociati in afaceri importante, cat si un film despre familie si bucuria de a fi tata. Actiunea si fazele emotionante nu lipsesc, la fel si glumele bune realizate prin schimburile de replici. Robin Williams se trezeste dupa 7 ani in fata fostei sale iubite, care il anunta ca este tatal a doi copii. De aici incepe incercarea lui de a se apropia de cei doi,  fara a renunta insa la afaceri. Daca va reusi sau nu, ramane sa vedeti.

Ce nu mi-a placut a fost previzibilul fiecarui scenariu, preluat parca din filmele de stat in fata televizorului in ziua de Craciun. Tot un punct slab ar fi si ideea filmului, care nu este departe de filmul The Game Plan. Totusi, per ansamblu este o comedie buna la care se rade.

Nota mea:

Fara sa fie vreo capodopera (adica genul de film pe care sa-ti doresti sa-l revezi de mai multe ori), Ghost Writer este un thriller psihologic cu un scenariu interesant si un acting bun.

Atmosfera plumburie, muzica in stilul filmelor lui Hitchock si talentul lui Polanski fac ca filmul sa para a avea mai mult mister decat are in realitate si ne fac sa trecem mai usor peste scaparile din scenariu.

Daca de la Ewan McGregor ma asteptam sa joace bine, surpriza placuta a venit din partea actorilor Pierce Brosnan, Olivia Williams si Kim Cattrall.

Nota mea:

Nu orice film trebuie sa fie o capodopera, iar The A-Team, care nu trebuie apreciat pentru scenariu sau valorile artistice, este departe de a fi o capodopera. In schimb, The A-Team este un film bun, usor de urmarit, relaxant si amuzant, adica exact ceea ce este menit sa fie.

Nota mea:
Prince of Persia: The Sands of Time nu este o capodopera si nimic din el nu m-a dat pe spate. Filmul este precum printesa Tamina, interpretata de Gemma Arterton, simpatica, ba chiar frumusica, dar departe de a fi sclipitor de frumoasa.

Efectele vizuale, sunetul, ambianta, scenele de lupta si costumele s-au ridicat la nivelul asteptarilor, scenariul este o adaptare dupa un joc video, nu poti sa ai mari pretentii de la el, insa este acceptabil, pentru ca este cursiv, nu plictiseste si, daca n-ai jucat jocul, are destule momente imprevizibile. Cel mai mult m-au dezamagit dialogurile si umorul nereusit, din punctul asta de vedere, filmul este sub The Mummy.

Dupa scaderi si adunari, cred ca filmul este unul de recomandat si indiferent de asteptarile pe care le ai de la el, tot va fi ceva care sa-ti placa.

Nota mea:

Fata de primul film, Iron Man 2 are niste lucruri in plus, dar si in minus.

Scenariul este de doi bani, unul standard, plin de clisee, previzibil si lipsit de orice strop de drama. Este chiar mai slab decat cel din prima parte, in conditiile in care nici ala nu m-a dat pe spate.

In schimb, umorul si efectele speciale sunt mai bune, iar Robert Downey Jr. joaca mai bine. A doua parte mai are in plus si prestatiile actorilor secundari, mai multi si mai buni (Don Cheadle, Scarlett Johansson, Gwyneth Paltrow, Mickey Rourke, Samuel L. Jackson)