Eu cand vreau sa fluier, fluier are o poveste atat de banala ca e numai buna de castigat premii. Nu mi-a placut de nicio culoare stilul de filmare, aceleasi cadre interminabile trase din mana, ca la Politist, adjectiv. In schimb, prestatia actorilor este de apreciat.
Filmul este facut in culori triste, arata din plin saracia si este plin de ura, tupeu, dialoguri vulgare si politisti prosti.

Dpmdv filmul este cu mult sub Terminus Paradis al lui Lucian Pintilie.

O petarda de film, o lalaiala de 115 minute, daca este ceva interesant in film, se intampla in ultimele 20 de minute, restul e pierdere de timp.

Mai bine admit ca sunt incapabil de a recepta un astfel de film, decat sa caut inteligenta, constiinta si sarcasm acolo unde nu e.

Weekend cu mama se vrea un film care sa reflecte realitatea autohtona, si cum majoritatea regizorilor si scenaristilor din Romania o stiu doar pe cea trista, nici Stere Gulea nu face nota discordanta.
Filmul are cam multe scapari si daca n-ar fi fost finalul, socant si imprevizibil de altfel, nu stiu cati ar fi stiut astazi, ca Stere Gulea s-a reintors in cinematografie, dupa 11 ani, precum Luiza (Medeea Marinescu) in Romania.

Prea rupta dintr-un cliseu partea cu mafiotul ce are icoane pe pereti si texte in gura de genul – in Romania oamenii nu mai au principii.
Prea nefireasca reactia mamei cand afla ca fata ei se drogheaza, doar un sa stii ca heroina nu-i in regula.
Exagerate unele faze din film, precum cea cu politista care-si face unghiile, in timp ce Luiza reclama furtul unui copil.
Medeea Marinescu, Adela Popescu si Gheorghe Dinica mi-au placut cum au jucat.

In fine, un film romanesc trist, cu un final apocaliptic si imprevizibil, poate cel mai bun film produs de MediaPro Pictures, un film pe care nu-mi pare rau ca l-am vazut.

Subtitrari

Am inceput sa vad Boogie stiind ca este “cel mai asteptat film romanesc al toamnei” si totusi pe mine nu ma dat pe spate, este bun, mai ales interpretarea lui Dragos Bucur (Marfa si banii, Furia, Hartia va fi albastra) si Anamaria Marinca (4 luni, 3 saptamani si 2 zile), dar filmul nu m-a impresionat prea mult. Nu stiu de ce cinematografia de la noi insista pe filmele cu cadre lungi, ok, 4 luni, 3 saptamani si 2 zile a fost bun si tot in acelasi stil a fost, dar o intalnire de 1 mai cu niste vechi prieteni pe care nu i-ai mai vazut de 3 ani si o mica cearta cu sotia nu este de ajuns sa faci o drama dintr-atata, in ritmul asta sper sa nu ajungem sa vedem un film de 2 ore plin cu dialoguri spuse de niste oameni asezati la coada la oua pe timpul lui Ceausescu.
In Boogie avem mai multe povesti care se interpun intre relatia dintre sotii Ciocazanu, tanarului de 30 de ani, cu slujba si copil, cu prea multa munca si prea putin timp liber pentru sotie si copil, sotia care se considera neglijata, tanarul Iordache plecat de mult timp in Suedia si celalalt tanar, Penescu, care lucreaza plictisit la o agentie de turism.
Prin intersectarea acestor 4 povesti, de fapt 5, daca punem si copilul avid de atentie, regizorul vrea sa creeze o drama. Nu stiu daca reuseste, mie imi pare ca nu, in schimb avem un film interpretat bine si cu dialoguri bune.
Interesanta disputa in familia Ciocazanu, unde ambii au dreptatea lor, si el are dreptul sa-si petreaca putin timp cu niste prieteni pe care nu i-a mai vazut de 3 ani dar si ea are dreptate sa ceara ca sotul sa le fie alaturi ei si copilului in aceasta mini-vacanta.

Parerea mea este ca Boogie ramane un film bunicel numai bun de castigat premii la festivaluri.

[rxmovie-388134]

Restul e tacere, filmul lui Nae Caranfil este cel mai bun film romanesc facut dupa ’89.
Prestatia actorilor este excelenta in frunte cu cea a lui Vizante, decorurile si costumele sunt superbe, iar dialogurile aduc un farmec aparte filmului, se incearca cat mai mult sa se vorbeasca ca in 1911, accent si multe replici in franceza, totul culmineaza “Eu domnesc, Sire“, replica lui Grig data Regelui Carol I.
Nae Caranfil este regizorul care te face sa te incrunti, sa zambesti si iar sa te incrunti in mai putin de un minut, nici nu iti dai seama cat de repede treci dintr-o stare in alta.
Restul e tacere este diferit fata de ce ne-a oferit in ultimul timp cinematografia noastra, nu este un film despre o drama din perioada comunista asa cum este 432 si nici nu abordeaza o tema postcomunista asa cum au facut-o majoritatea filmelor precum Senatorul melcilor. Restul e tacere este un film despre viata adevarata, drame sunt mai multe in film insa nici una nu este pusa in centrul atentiei si cu toate aceste drame se rade cum nu s-a mai ras demult la un film Romanesc.

Un FILM ROMANESC pe care merita sa dai banii, la cinematograf si daca nu mai ruleaza macar trebuie cumparat DVD-ul si vazut impreuna cu familia, Nae Caranfil isi merita banii.

[rxmovie-192721]

Supravietuitorul este un film cu multa vorbarie, putin muzical si mai putina actiune, dialogurile sunt fortate si penibile, pe scena este promovata la greu Loredana ca doar are pile la Media Pro, actiunea este jalnica, mult sub Un comisar acuza din ’73. Ce fata tampa poate sa aibe Cristina Rus, daca si asta este vedeta sexy , Ileana Lazariuc are pastrunga, corp si… cam atat, Lucian Viziru este bun… in telenovele, George Mihaita si-a dat talentul pe cateva kilograme, Jean Constantin a avut farmecul lui… acum 35 de ani.
Cum poti sa spui ca X e un jucator bun de ruleta ruseasca?, de ce alerga Moldovan al batran pe acoperisuri mai tare ca superman?, se pastreaza realitatea nu trebuia sa bage o dublura care alearga de doua ori mai tare. Flashback-urile au reusit sa intrerupa singurele momente tensionate din film.
Sergiu Nicolaescu a vrut sa faca un film bun cu Moldovan si i-a reusit o veritabila parodie.
Sper sa fie ultima porcarie marca Sergiu Nicolaescu, doresc sa mi-l amintesc ca regizor al filmelor Nea Marin Miliardar, Dacii, Mihai Viteazul, Ultimul cartus si inca multe alte filme care fac din el cel mai de succes regizor roman.
Daca porcaria Supravietuitorul era facuta numai pe banii Media Pro Pictures nu era nici o problema, se stie ca le place sa promoveaza la greu prostul gust, problema este ca filmul a beneficiat de cele mai mari fonduri de la Consiliul National al Cinematografiei in timp ce altor proiecte le-au fost refuzate aceste fonduri. Pai ce promoveaza CNC?

Cine vrea Subtitrare Subravietuitorul pentru aberatiile spuse in alta limba.

[rxmovie-387996]

Mi-ar fi usor sa critic 4 luni, 3 saptamani si 2 zile si motive, daca vrei, gasesti. Un motiv ar fi acela ca am trait in perioada 1987, iar pentru mine filmul reprezinta doar o zi din viata de atunci.

Filmul mi-a placut deoarece regizorul a incercat sa arate, intr-o singura zi, cam tot ce avea aparte regimul comunist, bisnitarul arab din camin, schema cu biletul in autobuz, rezervarea unei camere la hotel, Kent-ul dat la receptie, nechezolul, avortul ilegal, petrecerea intr-o familie de intelectuali, toate stranse intr-o singura zi, fiecare secventa din film facuta sa iti aduca aminte de acei ani.

Actorii au jucat bine, asta in conditiile in care rolurile principale nu aveau nici macar 10 ani in 1987 iar Cristian Mungiu este un regizor tanar. Domnu’ Bebe, cei de la receptie, familia Radu, toti au facut din 4 luni, 3 saptamani si 2 zile realitatea anilor ’80.

Ca nu a fost nominalizat la Oscar nu ma intereseaza, a castigat o gramada de alte premii si nici cu nota pe IMDB nu-mi este rusine.