Nota mea:

In ciuda faptului ca subiectul este destul de batatorit, Source Code este un film interesant.
Scenariul, axat pe revolutionara inventie care permite retrairea in mod repetat a ultimelor opt minute din viata, ofera o combinatie captivanta de actiune, drama, suspans si dragoste.

Mi-a placut ca aceste retrairi nu sunt plicitisitoare, avand la fel numai peisajul si intervalul de timp, in rest, de fiecare data, scenariul vine cu ceva nou.

Dintre actori, cel mai mult mi-a placut cum a jucat Vera Farmiga, dar nici rolul principal, Jake Gyllenhaal, nu a dezamagit.

La Jake Gyllenhaal, mi se par interesante genurile ultimelor filme in care a jucat: Brothers (drama), Prince of Persia: The Sands of Time (Aventura/Fantezie), Love and Other Drugs (Comedie/Romantic) si Source Code. Demonstrand astfel ca este un actor polivalent.

Nota mea:

Filmele Inception si Shutter Island sunt preferatele mele din 2010, insa nu m-ar deranja daca Oscarul ar fi castigat de The Fighter.
Filmul, care este inspirat din viata boxerului Micky Ward, este unul deosebit. Actingul este la cel mai inalt nivel, absolut toti actorii jucand foarte bine. Povestea este emotionanta si combina excelent drama familiala cu boxul.

P.S. Daca l-ati vazut pe Christian Bale in The Machinist, n-ar trebui sa va socheze cum arata in The Fighter, daca insa nu l-ati vazut, garantat o sa fiti uimiti de cum arata si ce sacrificii face pentru fiecare rol.

Mai jos este un filmulet cu meciul de box dintre Micky Ward si Shea Neary. Este cel din finalul filmului.

Nota mea:

Cine a vazut Memento stie ce-i poate mintea lui Nolan. Inception necesita multa atentie, nu neaparat din cauza intrigii, asa cum a fost la Shutter Island, dar lume imaginata de Christopher Nolan este atat de fragmentata, plina de detalii si complexa, incat e usor sa-i pierzi sirul, mai ales ca scenele de actiune, desfasurate in planuri paralele, apar atunci cand nu te astepti, si se termina la fel de brusc.

Ideea filmului este excelenta, efectele speciale sunt demne de bugetul urias al filmului, finalul lasa loc de multe interpretari, iar actorii (Marion Cotillard, Joseph Gordon-Levitt, Ellen Page etc) joaca excelent.

Din punctul meu de vedere, Inception este filmul anului, asa cum Leonardo DiCaprio este, de departe, actorul anului, mai ales ca anul asta a jucat excelent si sub bagheta lui Martin Scorsese, in Shutter Island.

Nota mea:

Am vazut si filme mai slabe, dar putine il aveau pe Bruce Willis in rolul principal si mai ales unul atat de plictisit. Cop Out nu este chiar rau, are si parti bune, pe alocuri fiind amuzant, insa problema este ca nu reuseste sa tina prea mult timp stacheta sus, scenele banale si previzibile facandu-si simtita prezenta adeseori.

Nota mea:

Cand Martin Scorsese va scoate primul lui film care se va baza doar pe un buget urias si tehnica 3D, pot spune ca, din punctul meu de vedere,  industria cinematografica s-a dus dracu’. Eu sper sa nu se intample, si chiar daca se intampla, pana atunci ma voi bucura de toate regiile, scenariile si interpretarile care se ridica la nivelul celor din filmul Shutter Island.

Un film extraordinar, terifiant, claustrofob, gri, paranoic, adica o drama psihologica de exceptie.
Dozate cu picatura, asa ne sunt prezentate evenimentele din film, pentru ca asa a vrut Martin Scorsese sa lase imaginatia spectatorului sa-si faca treaba. Chiar daca la final o sa fie altfel decat te-ai gandit tu ca va fi, nimic nu te grabeste in a gasi propriile raspunsuri la povestile intretesute in scenariu.

Leonardo DiCaprio joaca excelent si imi place din ce in ce mai mult ca actor.

Cine vrea sa vada o regie adevarata, alternativa la CAMERONisme 3D si amatorisme catigatoare de Oscar, ii recomand Shutter Island.

Nota mea:

Brooklyn’s Finest, prin Richard Gere, Don Cheadle si Ethan Hawke, beneficiaza de o distributie de exceptie. Numele mari din film, impreuna cu ceilalti actori, reusesc o prestatie de inalta clasa.

In ciuda celor peste doua ore, filmul reuseste sa mentina tensiune pe toata durata filmului. Filmul se desfasoara pe trei planuri diferite, fiecare avand in centru povestea unui politist din Brooklyn, a caror viata se intersecteaza abia la final.

O drama politista numai buna de recomandat si poate cel mai imprevizibil film pe care l-am vazut in ultimul timp.

The Road este un film bunicel, trist, cenusiu, rece si plin de mesaje. Din punct de vedere apocaliptic, filmul este cu mult peste 2012 si The Book of Eli, din punct de vedere al cuplului tata-fiu, filmul este sub The Pursuit of Happyness.

Daca vrei sa te relaxezi, stai departe de acest film, pentru ca n-ai nicio sansa, scenariul filmului fiind unul destul de macabru. De neinteles durata filmul, chiar nu era nevoie de doua ore.

Viggo Mortensen a jucat bine, dar cu adevarat impresionat am fost de tanarul Kodi Smit-McPhee.

Nota mea:

Brothers este un film cu actori care si-au avut rolul potrivit, iar de cele doua fetite talentate se face uz la greu.

Relatiile de familie si scenele din Afganistan sunt realiste si pline de emotii.
Povara vinovatiei lui Sam (Tobey Maguire), drama traita de Grace (Natalie Portman) si caracterului lui Tommy (Jake Gyllenhaal) sunt subiectele principale ale filmului iar mesajul este unul anti-razboi.

Nota mea:

The Time Traveler’s Wife este un film care se adreseaza mai mult fanilor genului Romance decat ai SF-ului. Din punct de vedere logic, filmul nu sta bine, insa nici n-are pretentia ca vrea sa lamureasca subiectul calatoriilor in timp, filmul se vrea doar o fictiune care, folosind capacitatea (sub forma unor anomalii genetice) de a calatori inainte si inapoi in timp, pune bazele unei frumoase povesti de dragoste.

Filmul are o poveste cursiva, captivanta si emotionanta, iar prestatia actorilor este una buna. Eric Bana si Rachel McAdams sunt convingatori si arata suficient de bine ca sa ne reamintim de ei ca, in 2009, au format unul dintre cele mai frumoase cupluri de pe ecran.