Bai, astia sunt ca-n bancul ala cu sondaju’ facut in Italia:

Cica italienii sunt intrebati daca cred ca in Italia sunt multi tigani. 10% au raspuns “Si“, 20% au raspuns “No“, iar 70% au raspuns: Minte astia, manca-ti-as, sa moara familia mea

Pe aia 48%, din sondajul facut de Le Parisien, ii inteleg, or fi francezi, da’ cred ca astia cu sondajul au sunat in prea multe tabere de tigani, de le-a iesit ca 42% sunt impotriva expulzarii. Altfel nu vad motivele pentru care francezii si-ar dori tigani pe langa ei.

[sursa]

Acum cca un an am avut si eu parte de acea experienta placuta sau mai putin placuta din timpul liceului: un schimb cultural intre tara noastra si Franta. Am explicat aici ce nu mi-a placut si de ce nu as mai face acest schimb.

In primul rand, acest schimb nu se face intre copiii care sunt cu adevarat pasionati de franceza, de cunoastere, de educatie, ci se face intre copii cu bani. Cel putin, de la mine din clasa au mers aceeasi care au mers si anul trecut. Plus ca tin minte ce fel de elevi au mers din scoala noastra anul trecut si imi confirma aceasta parere. In al doilea rand, de unde atata idolatrizare pentru francezi? Chiar nu a observat nimeni incultura lor in masa? Acum cateva saptamani am avut de facut o compunere cuprinzand 10 cuvinte in franceza date de contextul acela. Am rugat-o pe corespondenta mea de anul trecut sa ma ajute, fiind unele cuvinte si expresii metaforice din limbajul lor curent, insa a fost foarte uimita de greutatea acestui exercitiu. Si bineinteles nu a stiut.

Nu generalizez. Nu vreau sa spun ca daca intr-un liceu sunt 10 prosti, tot liceul este prost. Insa sistemul lor occidental trece peste anumite etape, asa cum si sistemul nostru este inglobat de teorie fara practica.

Vineri a inceput din nou acest schimb, francezii au ajuns in tara dupa care au venit si la majoratul meu. Bineinteles ca bautura a fost principala lor atractie. Anul trecut au participat la orele noastre, insa anul acesta, pentru a nu se crea deranj, s-a preferat sa se renunte la aceasta optiune. Si atunci, ma intreb, ce cauta ei de fapt aici? Testeaza pretul la tigari si bautura? Aoleo, la cat e euro acum, se umfla saracii.

Atâtea pregătiri, atâtea evenimente cu ocazia acestor zile ale francofoniei, că nu se putea să stai deoparte. Francezii sunt francezii, legătura spirituală dintre România si Franţa trebuie respectată, bla bla bla.

Păi nu stiu de ce umblă vorba că francezii ăştea sunt deştepţi, că ei se pricep cel mai bine la organizarea evenimentelor şi că e o onoare să ai o diplompă cu ştampila Ambasadei Franceze. Ei da, asta cine să o mai creadă? M-am înscris şi eu la concursul de pictura, împreună cu alte trei colege. De fapt, procedura era simplă. Pe o foaie erau trecuţi cei care voiau să participe, iar dacă trimiteau şi planşele era posibilitatea să căstige şi un premiu, de astfel ca la orice concurs. Păi aici a fost exact pe dos.

Am fost la premiere, la Liceul de Artă, unde am văzut o serie de tablouri şi picturi deosebit de frumoase, bineînţeles că au câştigat cei care aveau anumite interese, ajutaseră la organizare, etc (ştim cu toţii cum se procedează). Iar la sfârşit surpriza: am primit şi diplome de participare.

Toate bune şi frumoase, ne-am dus să le luam pe cele din liceul nostru, ştiam că sunt vreo 6, că s-au trimis doar 3 proiecte (fiecare proiect trebuia să aibă cel puţin 2 persoane). Când ne-am dus să luăm diplomele, surpriză: erau vreo 15 diplome, aveau diplomă cei care nu trimiseseră proiecte, dar care figuram pe fişa de înscriere:nici măcar nu au făcut o verificare, ţinând cont că acea listă se trimisese de nu ştiu când şi că majoritatea au şi uitat că s-au înscris în vreun concurs. Dar ce este cel mai amuzant, este faptul că eu şi colega cu care am fost la premiere, nu am avut diplome, deşi aveam proiectele afişate. Se făcuse o încurcătură. Şi acum la TVS o să laude cele doua domnişoare care nu ştiau să vorbească foarte bine, că organizarea a fost extraordinară, dar nici măcar nu au avut curiozitatea să afle toate detaliile.

Am făcut şi câteva poze:

(more…)

Futuroscope este cea mai frumoasa experienta pe care am trait-o, privind lucrurile frumoase pe care le-am vizitat de-a lungul vietii mele. Futuroscope este un parc de distractii, cel mai mare din Europa, situat in Franta. Pur si simplu ma apuca o stare de nostalgie stiind ca am fost in acest loc uimitor. In acele momente as fi vrut sa fie langa mine toate persoanele care imi sunt dragi, pentru a simti ce simteam si eu atunci.

Dar sa lasam la o parte sentimentalismele, si sa explicam despre ce este vorba. Este un parc cu tehnologie 7d (cred). Acolo poti patrunde in lumea irealului, dand impresia de un vesnic adevar. Exista mai multe sectiuni unde poti merge. Afara sunt tot felul de activitati, insa inauntru este ceea ce nu credeam ca pot vedea vreodata. Cea mai frumoasa senzatia a fost aceea a rapiditatii. Puteti urmari aici despre ce este vorba. Toti eram pusi in niste scaune, iar in fata noastra un videoproiector urias pe care rula un film. Ceea ce se petrecea in acel film, simteam toti cei ce stateam in acel scaun. Erau emotii coplesitoare, pur si simplu aveai impresia ca mergi cu 300 km/h, sau ca sari din tren. La un moment dat incepusem sa plang de frica.

O alta sectiune la care am vomitat a fost Dansul cu Robotii. Nu foarte multi au avut curajul sa se dea aici, insa era de-a dreptul uimitor. Nu stiu daca vreo tiribomba poate sa te faca sa simti asa ceva, stiu doar ca baietii nu mai puteau de oo, pentru ca ii tinea lasati in jos vreo cateva minute, cu un fier intre picioare.

La fel de interesant, era Starul Viitorului, unde aveai doua butoane:unul rosu si unul verde. Cand se aprindea cel verde trebuia sa intri intr-o cabina, sa faci exact ceea ce ti se spunea, iar restul lumii te vedea afara pe un monitor. Apoi erai plimbat printr-un trenulet unde apareau tot felul de fantome, care te speriau groaznic.

Sincer, mie asta mi-a placut cel mai mult. Te punea intr-o nava spatiala, se stingeau toate luminile, si se creea efectul ca te lupti cu fiarele spatiale. Apareau tot felul de monstri pe la ureche, treceai cu nava prin focul iadului. A fost groaznic de infricosator, in acel momenti uiti intru totul ca esti doar intr-o excursie, intr-un parc, tot ce iti doresti este sa iti mai revezi o data familia:D. Din acest Gyrotour poti vedea intreg parcul.

La sectiunea Explorare, am crezut ca mor inghitita de rechin. La fel, aceasta tehnologie, ce te duce oriunde vrei. Stai intr-un scaun, cu niste ochelari, iar in fata un videoproiector. Deodata vezi in fata ta numai rechini uriasi care vin sa te atace+ alte mii de specii de pesti dupa care intinzi mana sa le atingi.

Aici am ras cel mai mult, de ..cineva, careia ii era frica de pasari. DAca te uitai in jos vedeai marea, iar cand te uitai in sus era cerul plin de pasari, care te atacau. Pentru mine a fost un moment de relaxare, pentru ca imi placeau pestii de sub picioarele mele. Nu stiu cum au reusit sa faca asta, insa aici a fost primul loc unde am plans de fericire ca pot vedea asa ceva. Era locul unde ploua cu stele, meteoritii veneau, luna stralucea puternic langa tine. Simteam ca plutesc in adevaratul sens al cuvantului. Aceasta este gradina acestui loc minunat, numit dupa mine, Paradis.

Exista multe alte sectiuni unde puteti descoperi cea mai frumoasa si reala senzatie posibila. Biletul este cam in jur de 30-40 de euro, avand acces o zi intreaga in acest parc. Daca as vrea sa mai retraiesc vreodata ceva din aceasta excursie, ar fi acest parc. Va doresc sa ajungeti macar o data acolo! Se merita! Vive le Futuroscope.

P.S. Aici am avut nocorul sa se strice un tonomat, si sa cada oricate sticle de suc ai fi vrut. Asa am capat vreo 10 sticle de fiecare de cola, fanta, sprite, etc. Erau la mare cautare, pentru ca erau..gratis!

Da…se poate. Este vorba de soferul lor




Trei reclame amuzante in care Toyota ia putin peste picior adversarele Frantei la EURO 2008.

Franta – Romania




Franta – Italia




Franta – Olanda




Nu foarte demult am trecut printr-o vasta experienta de viata: turul Europei. Pot spune ca au fost cele mai frumoase clipe ale vietii mele , daca ma refer strict la locurile pe care le-am vazut.

Totul a inceput printr-un schimb cultural intre scoala mea si o scoala franceza. Totul parea sa fie minunat. Prima data au venit francezii in Romania, insa mi s-a parut putin ciudat felul in care i-am intampinat: tot liceul privea uimit woww francezi la noi in scoala, pe cand noi cand am mers la ei nimeni nu era asa curios ca au venit romanii:D. Lasand asta la o parte, nu este totul asa de fascinant pe cat pare. Fiecare dintre noi si-a luat corespondentul acasa, care avea sa stea o saptamana in Romania.
Prima seara in oras s-a terminat prost: toti francezii au scapat de sub control si au rupt barurile din Craiova. Urmatoarele seri au avut acelasi final, ei fiind foarte fericiti de aceasta situatia, iar noi, romanii, foarte fericiti de plecarea lor.

Peste cateva luni, venea timpul sa plecam si noi in Franta. Un drum lung: Ungaria, Austria, Germania, Franta, Andora, Spania, Italia, Slovenia, Croatia, Serbia. Nu stiu daca am scris ordinea corecta, dar cam pe ruta aceasta:D . O sa scriu mai multe despre Franta si tot ce s-a petrecut acolo. Am ajuns in Paris, seara pe la ora 22:00. Era perfect. Exact ca in filme. Ma uitam si credeam ca visez, tinand cont ca prima data am fost la turnul Eiffel, noaptea, avea culorile echipei de rugby din Franta. Apoi am vizitat tot in acea noapte La Defance, apoi celebrul bulevard Champs Elysées. Dupa lungi vizite am ajuns sa ne cazam la cel mai ieftin hotel din Paris, cu conditii putin mai bune decat in puscarie, dar nu prea a contat.
A doua zi am mai facut inca o data turul Parisului, declarandu-l clar cel mai frumos oras din lume. Seara ne-am urcat in autocar, trebuind sa ajungem in orasul Fougeres din Franta, unde avea sa fim intampinati de elevii francezi. Ajunsi acolo, fiecare am plecat cu corespondentul la el acasa, totul avand sa dureze o saptamana.

Corespondenta mea statea in afara orasului, insa avea si carnet si doua masini:d. Eram un pic trista cand am auzit ca sta la tara, ca sta la casa, aceasta parere schimbandu-mi-se imediat ce am ajuns acolo:D. Era un sat numai de vile, iar casa corespondentei mele avea vreo 3 etaje. Un lucru care m-a socat prima data a fost reactia parintilor ei. M-au salutat, logic in franceza, ca nu stia nimeni un gram de romana, si mi-au spus bun-venit. Apoi au urcat la televizor. Asta ni s-a intamplat tuturor, pentru ca, aveam proasta impresie ca toate natiunile sunt ca romanii, cand vine cineva, sa se faca ospat. Ei ne-au tratat ca pe un musafir obisnuit si ne-au servit cu mancare obisnuita. De fapt, in domeniul mancare, o sa povestesc foarte putine ca nu am amintiri prea placute : prima masa a constituit-o niste carne cruda afumata, si niste paine sarata cu finetti. Urmatoarele mese au fost la fel de neplacute: melci fierti, scoici vii care miscau prin farfurie, supa cu maioneza, si intr-un final cand m-am bucurat ca vad pulpe pe masa, cand am gustat erau dulci, sosul fiind facut cu dulceata de capsuni.

Alte aspecte negative, fiind destule, caci dupa parerea mea schimbul nu a fost deloc cultural, ar fi drogurile, bautura si condusul sub influenta alcoolului. In prima seara iesim in oras, intr-un bar, toti francezii erau la fel de betzi ca si in Romania, consumand chiar si droguri, la doar 15 euro pachetelul. Nu ma rugam decat sa se termine o data excursia, apucandu-ma si un dor de casa, insa dupa cele 7 zile groaznice la corespondenta a urmat si visul. Am plecat toti romanii cu autocarul, urmand clipe de vis in Spania, Italia, Monaco, Nisa: cazinouri, hoteluri, bai in mare, in ocean, si cele mai placute experiente din intreaga viata. Poate o sa le dezbat in viitoare articole. Pana atunci, spor la citit:D .