Am un vecin, de fiecare data cand vin de la serviciu, sta pe geam si fumeaza. Ii place sa vada cum ma chinui sa gasesc un loc de parcare. Ba pe dreapta, ba pe stanga, ba la dracu’, parcarea este in strada si de multe ori nu gasesc loc de parcare, ca de exemplu astazi. Vecinului ii place, mai ales ca masina lui, o Dacia 1300, pe care eu n-am prins-o cand inca functiona (stau in blocul asta de prin 2000), ocupa unul dintre cele mai bune locuri de parcare, in spatele unei masini care nu mai functioneaza demult si in fata alteia cu cauciucurile dezumflate de vreo 2 ani. Stau mandre, toate trei.

Ma intreb, am sanse ca vecinul meu, fara sa beneficieze de programul Remat si din proprie initiativa, sa elibereze locul de parcare, ducandu-si masina la fier vechi, sa o predea la remat sau sa o duca undeva la tara?

[via]

Europarlamentarul George Becali a formulat primul amendament la Bugetul comunitar pe anul 2010, prin care propune creşterea cu 50% a sumelor alocate pentru programul “Laptele în şcoli”.

Sursa

Eu apreciez ca un politician roman propune si el ceva in Parlamentul European, insa ceea ce nu stie Becali este ca in scoli laptele ramane in ladita si doar femeile de serviciu il mai iau dupa program acasa, ceea ce nu stie el este ca laptele acela este folosit pentru batai intre copii sau pentru hranit cainii din fata scolii. Mai bine ar amenaja locuri speciale pentru tarani unde sa isi vanda laptele, sa nu mai patesc ca data trecuta cand am cumparat 3,5 l de lapte de la un nene din piata, ca acasa sa vad ca e stricat pentru ca nu am ajuns sa il cumpar la prima ora cand inca nu il atinsese soarele. A doua oara o sa imi fie frica sa mai cumpar si uite asa taranul nostru isi pierde un client si mai creste pretul laptelui.

Astazi am citit postul asta la Arhi. In mare parte sunt de acord cu el, intr-adevar nu se face mare lucru cu aceste retweet-uri, este ceva la moda, ceva care va trece, iar anunturile umanitare pe twitter vor intra in derizoriu.

Este pacat sa se intample asa, mai ales pentru numarul mare de microbloggeri si al comunitatii formate in jurul fenomenului Twitter.
Se fac atatea proiecte in online incat nu cred sa fie greu sa se faca si unul pentru cazuri umanitare pe twitter. Un proiect, care sa transforme banalele retweet-uri umanitare, in ceva functional, in ceva care sa aduca bani.

Sa donezi 1, 2 sau 3 euro, pentru un caz umanitar, este putin, dar putini o facem, pentru ca, sa recunoastem, multi ne zicem in sinea noastra, de ce sa donam daca nimeni nu stie ca am donat.
Se poate rezolva printr-un site, un fel de Fundatia Twitter, unde fiecare microblogger sa poata dona bani, cati vrea, cand vrea si de cate ori vrea. Metoda nu conteaza prea mult, conteaza in schimb sa apara un top cu conturile  de twitter care au donat bani.  Asta a fost o idee.
Alta idee ar fi sa se faca un site special de publicitate pe twitter, pentru cazuri umanitare. Se pot gasi firme care sa plateasca cativa eurocenti pentru fiecare vizitator unic venit de pe twitter. Ei isi promoveaza un produs, noi pe langa retweet-uri bagam si o vizita pe site-ul respectiv, iar banii ajung acolo unde trebuie.
Totul sa se faca de pe cel site, firmele se inregistreaza si primesc un link ce va fi promovat pe twitter.
Se pot face statistici, iar site-ul care se ocupa cu gestionarea link-urilor poate fi promovat pe bloguri si la diversele intalniri de bloggeri. Firmele au de castigat, atat prin vizitele directe, cat si din faptul ca sunt promovate pe un site promovat de bloggeri.

Sunt doar doua idei, dar pot fi si altele, mai bune si mai fiabile, conteaza sa se faca ceva, altfel, aceste retweet-uri, vor ramane la stadiul de simple retweet-uri, fara ca dinspre microbloggeri sa plece si banii.

Sunt singurele alegeri electorale din Romania de care se va interesa, cu adevarat, Europa.
Dupa alegeri se vor face diverse statistici, dar cea mai important va fi cea a prezentei la vot. Aproape pe nimeni din Europa nu va interesa cine castiga alegerile in Romania si cine se va duce in Parlamentul European, se va spune despre ei ca numar, ceva de genul, cei 33 de alesi: 10 sunt din PD-L, 10 din PSD, 7 din PNL, etc. Pe nimeni nu intereseaza numele lor si cine sunt, asa cum nici pe noi, nu ne intereseaza pe cine trimit ceilalti.

In schimb procentul prezentei la vot va fi foarte important, se vor face topuri cu cele 27 tari membre ale Uniunii Europene.

Asa ca este important sa scoatem in evidenta ce clasa politica avem. Prin prezenta noastra la vot, numarul de voturi albe si numarul de voturi anulate putem arata ce clasa politica de rahat avem. Daca ne ducem si votam corect inseamna ca le dam girul nostru si ca suntem de acord cu ei. Merita ei asta? Parerea mea este ca nu merita.

Eu aleg sa-mi bag picioarele in ele de alegeri, pe 7 iunie voi fi plecat, la un gratar pe malul Dunarii.

Hai sa fim uniti si sa ne bagam picioarele cat mai multi!

Astazi si numai astazi este Ziua Mondiala Antifumat

Mihaela Tiganu Radulescu Schwartzenberg s-a lasat de fumat, tu poti?

[sursa poza]

Probabil ultima plaja salbatica din Romania, cu o lungime de 35 de kilometri incearca sa se apere de vamaioti.

Societatea incurajeaza acest titlu. Statul, adica noi, privim cum efortul tinerilor scade, dar sansele de reusita cresc. De ce ? Daca am lua drept exemplu parintii nostrii care invatau nene ca sa intre la o facultate buna, erau zeci pe un loc, care munceau din greu pentru a face liceul intr-un oras, teseau covoare si munceau la camp, am putea observa cum tinerii din ziua de azi scot bani din toate partile.
Bineinteles ca internetul este cea mai accesibila cale. Acum intrebarea este cati oameni castigau din Google, din Romania, acum 5 ani ? Putini in comparatie cu cei de acum. Din ce castigau acei oameni ? Din programare , din siteuri gandite si muncite. Din ce se castiga acum ? Bloguri cu manele, bloguri cu poze, bloguri cu videoclipuri dupa youtube, siteuri xxx.
Ziarele sunt pline de greseli, majoritatea incurajeaza tineretul. As vrea sa aud un ziar care invata tinerii sa gandeasca, nu cum sa gandeasca.
Cele mai multe anunturi google le gasesc pe bloguri cu manele unde sunt puse videoclipuri dupa youtube si mai este aruncat si un chat unde fiecare e mai scumpik, dulcik, smecheras, printisor…

Si atunci, cum se ambitioneaza tinerii sa munceasca din greu pentru a gasi o munca bine platita unde cel mai important este ca te dezvolti ca om, daca cea mai accesibila este in fotoliu dand un simplu copy/paste ? Deja de la 14 ani, fiecare se gandeste ca este timpul sa faca bani.

La mine in liceu s-a pus la cale un plan pentru a ajuta acei copiii defavorizati. Fiecare clasa trebuie sa stranga o anumita suma de bani, din care sa putem cumpara hainute, mancare, si alte lucruri pentru nevoile personale. Pana la urma, aceste fraze au ajuns niste clisee. Oamenii nu mai sunt in stare sa ajute, iar daca ajuta, o fac pentru ca asa zice cineva, pentru ca sunt impinsi de la spate, sau pentru ca este o sarbatoare, si asa cum ne indeamna biserica, trebuie sa facem fapte marete. Nu prea sunt de acord cu aceste lucruri, dar nu am alta optiune. Sa va spun de ce. Pentru ca nimeni nu intelege ca acesti copii nu au nevoie de noi DOAR de Craciun, nu au nevoie DOAR de cateva portocale o data pe luna, DOAR de cateva hainute pentru a se simti si ei integrati in societate, nu au nevoie de iubirea si atentia noastra DOAR in luna decembrie. In primul rand, daca dorim sa ii ajutam, trebuie sa vedem mai departe de aceasta luna, aceasta sarbatoare, si sa ii bucuram macar prin simpla noastra prezenta acolo o data pe luna, oferindu-le macar prietenie.

Am sa va spun o scurta povestioara, un caz real. Mai demult, avea sa se intemeie o familie fericita. Un barbat si o femeie, care se iubeau, si faceau totul impreuna. In fiecare seara de vara mergeau la pescuit, pentru ca locuiau intr-un oras ce permitea ca acel rau sa treaca la cativa pasi prin fata blocului lor. Priveau apusul, pescuiau, se tineau in brate, visau sa aiba un copil, care sa le umble casa de bucurie. In cativa ani a venit si copilul, acum mergeau toti 3 la pescuit, iar copilul invata sa inoate sub privirea fericita a parintilor lui. Peste cativa ani, relatia dintre cei trei se distantate. Cei doi soti au hotarat sa divortete, insa nu au putut face partajul si au ramas in acelasi apartament. Cateva luni mai tarziu, femeia isi gaseste un alt barbat, pe care hotaraseste sa il duca acasa. Exista insa o singura problema. Apartamentul avea doar 2 camere: una pentru fostul ei sot, si una pentru copil, ea si viitorul sot. Asa ca s-a gandit ca solutia cea mai buna ar fi sa cheme politia si sa dea afara copilul din casa (implinise deja 18 ani). In continurea nu se stie ce va fi, insa nu pot intelege de ce exista oameni, de ce exista femei, care nasc, care cresc copii, pentru a ii parasi. De ce numim avortul un pacat, cand alungarea unui copil din casa este de 10 ori mai dureroasa decat un avort? De ce sa dam o sansa cuiva sa se nasca, daca noi suntem cei care ii luam sansa sa traiasca? Probabil multi copii din orfelinate sunt cei prinsi la mijloc in aceasta societate si sufera datorita inconstientei parintilor. Pentru ei trebuie sa facem ceva si nu este doar un simplu slogan politic.

Ideea mea este urmatoarea. M-am tot gandit ca politicienii apeleaza la blogosfera pentru a isi face auzite propunerile, GDS face apel la blogosfera pentru infrunzirea Craiovei,  marile firme cauta sa isi vanda produsele prin ajutorul bloggerilor si anunturilor acestora. Blogosfera a luat proportii mari si ajunge sa fie o parte importanta a societatii. De aceea, m-am gandit, ca putemm face si noi ceva pentru acei copii defavorizati, lasati in voia sortii. Putem face ca in fiecare luna acesti copii sa se bucure de viata, si in loc sa oferim cadouri lcd-uri sau excursii de lux in concursurile organizate in blogosfera, mai bine am oferi informatii si ajutor pentru acei copii. Putem aduna hainute, bani, mancare, sau putem verifica macar daca sunt conditii bune pentru cei ce traiesc acolo. Asa ca o sa apelez la fiecare blogger, sa isi puna in ordine ideile, si sa vina cu o initiativa in ceea ce priveste ajutorarea celor nevoiasi, macar in luna decembrie. Astept propuneri si apoi va trebui sa le punem in aplicare.