Acesta este cazul meu, si al multor liceeni!

Imi amintesc in clasa a VIII-a, eram atat de stresata cu capacitatea, toata lumea imi spunea ca imi va decide viitorul acest examen. Stresul profesorilor, al parintilor, m-au determinat sa ma pun sa invat sa am si eu medie mare, ca doar e vorba de viitorul meu. Am tras tare un an, in sfarsit vine si examenul, am avut si medii de 10, am avut o medie mare si am optat pentru un colegiu renumit din Craiova.

Strictete, carte, respect, devotament, daruinta, zicea domnul director in prima zi de scoala. Toata lumea imi parea inteligenta, si ma simteam oarecum fricoasa cu gandul la ceea ce ma asteapta. In primul an, numai note mari, fara sa se invete prea multa carte, dar cu totii ne gandeam sigur sunt profesorii cu noi ingaduitori, suntem si noi boboci, si avem nevoie de note de incurajare. Trecu si primul an, trecu si al doilea an, situatia este aceeasi. Aceleasi note mari, aceeasi lipsa de interes din partea elevilor si profesorilor.

Toata lumea considera ca face bine ca da numai note de 10, in fond este vorba de renumele liceului, si problema se pune: daca cei din liceele mai slabe vin cu medii mai mari decat noi, noi copii destepti ai Craiovei, vom fi defavorizati. Asa ca stii nu stii, te trezesti in catalog cu note de 10, la sfarsitul anului carti cumparate primesti 10, flori aduse la scoala primesti 10 si sa nu mai vorbim de renumitele referate. Bineinteles, nu este cazul tuturor materiilor, dar al majoritatii. Participarea la ore este cam de 70%, desi invatamantul este obligatoriu, nu se mai pun absente, poti inventa orice scuza banala si esti invoit. Si nu este vorba doar de un copil, ci de toata clasa. Acum lumea ar zice, si care e problema, asta si-ar dori toti copii!

Ei bine, eu nu pot zice ca nu imi doresc si ca nu imi place, dar sunt constienta de prostia imensa pe care o fac profesorii, si elevii bineinteles. Ma consider proasta! Lipsa totala de informatii ma face sa uit chiar si ce am invatat in generala. Nu mai am puterea sa invat, imi lipseste antrenamentul. In generala, invatam in medie 3 ore pe zi, acum invat in medie 3 ore pe luna, daca le invat si pe acelea, poate atunci cand am teza. Ma gandesc cu teroare la bac! Desi parintii pentru a te impulsiona zic ca este capacitatea cea mai importanta, eu cred ca bacul si facultatea. Dar ce bac si ce facultate, cand eu nu mai am exercitiul de a invata nici pentru orele de clasa. Tema lipseste cu desavarsire, din clasa a9a nu am mai primit decat pe la cateva materii, si atunci o copiez intr-o pauza. Cultura generala este ingusta, doar ceea ce imi formez din mediul exterior. Accentul se pune pe concursuri si olimpiade,  renumele liceului este hotarator pentru mediile noastre. Medii din ce in ce mai mare, note luate cu cea mai mare usurinta, subiectele la teze la toate clase la fel, iar dupa prima clasa care da teza, se stie ca restul claselor vor avea numai 10. Nivelul cunostintelor tot mai scazut, s-a ajuns sa se uite si ecuatia de gradul al II lea la matematica, pentru ca nu se lucreaza indeajuns si nimeni nu este interesat de ce se face in acest liceu.

Iar ceea ce este imbucurator pentru clasa mea, este ca romana si franceza, materiile de baza la bac, sunt printre singurele unde invatam ceva. Asa ca ne putem asigura si medii mari la bac, insa, adevarata sortare se va face in facultate. Acolo nimeni nu ne va mai da note pe ceea ce nu stim. Oltenii cred ca pot rezolva totul cu banii si cu inselaciune. Studentii de la Medicina din Craiova au pretentia sa isi plateasca examenele. O tanara, indignata ca  a picat cu 3, TOCMAI  la laborator. Totusi, este vorba de viata oamenilor. Nu poti pretinde ca vrei sa iei 10, cand tu nu stii sa operezi, si omori omul pe masa de operatie. Nu inteleg aceasta mentalitate, cum nu inteleg nici mentalitatea profesorilor de a “ajuta” copii cu note nemeritate, cum nu inteleg nici de ce copii refuza sa invete.

E placut ca la varsta noastra sa impuscam note, sa plecam de la ore sa mergem in baruri, imi place asta, dar in acelasi timp sunt constienta de raul pe care mi-l fac. Nu vreau sa zica ai mei copilasi “mama mea nu poate sa ma ajute la teme, pentru ca nu stie”. Asa ca singura solutie este ori sa ii trezeasca cineva pe profesorii, desi va fi cam tarziu pentru ca din moment ce ne-am invatat cu ritmul acesta, nicidecum nu mai putem reveni, dar este un sfat pentru generatiile ce urmeaza mai ales ca maine au teza unica: optati pentru liceele de nivel mediu, pentru ca acolo chiar se invata carte! Iar cine zice ca daca vrei poti sa inveti oriunde, nu are dreptate: nu poti invata undeva unde nu exista interes din nicio parte, nu exista concurenta in clasa, nu exista dorinta de afirmare, nu exista profesor care sa te faca sa iti doresti sa inveti!

Asa ca e destul de trist sa stii ca intri in liceu destept, si iesi prost!

Asa trebuia sa sune intrebarea si la mine in liceu: doriti uniforme: da sau nu? Exact asa a fost, doar ca a fost o intrebare retorica a domnului director, pentru ca oricum azi avem uniforme.

Daca ma gandesc la Occident, nu ar fi nicio problema ca avem si noi uniforme, sunt chiar mandra sa port in piept emblema colegiului unde invat. Da doar atat! Daca as putea decupa acea emblema si restul uniformei sa o inlatur ar fi perfect. De ce nu vreau? Pentru ca a fost cea mai mare inselatorie din istoria uniformelor. Prima data ni se arata niste modele de camasi si bluze, extrem de frumoase, niste sacouri minunate, si pantalonii exact pe gustul nostru. Mergem, le probam, veneau perfect. Toata scoala fericita ca avem asa uniforma. Cei ce aveau de exemplu M la camasa si le venea bine la piept, poate aveau mainile mai lungi, si venea prea scurta: dar nicio problema, doamna croitoreasa a notat toate coordonatele. Zis si facut! 1 milion jumatate sa aducem cat mai repede pentru a ne primi minunatiile in dar. Comanda se facuse prin octombrie, tocmai bine in februarie si uniformele noastre. DAAARR ce sa vedem? Camasile erau lungi si largi, nu se tinuse cont de nici o masura, erau in formula standard, erau ca niste camasi in care lucreaza femeile de serviciu, exact aceeasi culoare, acelasi material, puloverul venea mai lung cu 10 cm la fiecare, cica asa ceruse doamna directoare, ca tuturor fetelor sa le vina peste fund puloverul. Sacoul avea doi nasturi aproape neprinsi, am incercat sa ma inchid si jap si nasturii au sarit, iar pantalonii no coment, adica atat de groaznici incat nu am cuvinte: talia mai sus de buric, iar la lungime cu 5 cm pentru a ne face noi tiv, croiala proasta incat nu se asezau pe tine, iar sus stramti si jos evazati ca in anii 80′. Sa zicem ca ne-am fi adaptat si acestui stil, dar cum sa nu ne vina dracii cand mergem intr-un magazin din centru, si vedem camasile noastre la pretul de 150 mii iar noua ne sunt vandute cu 350. Acele camasi care trebuiau fi facute de doamna croitoreasa cu lungimea fiecaruia, de fapt nu sunt facute de ea. Ne-a spus cu zambetul pe buze ca nu a avut timp sa faca, asa le-a comandat din Turcia, de acolo se explica si eticheta: Made in Turkey. Sa-si fi batut joc de noi si croitoreasa si directorul? DA! Pai imaginati-va ca toate aceste piese cumparate din turcia, au costat maxim 700 mii pe persoana, iar noi am dat un milion jumatate. Din peste 1000 de copii, sa ramana de la fiecare mai mult decat dublu, adik 800 mii, ESTE STRIGATOR LA CER!! Dar cui sa ne adresam? Profesorii stiu, stramba din nas, nici macar nu ne obliga sa le purtam, dar la poarta cine sta? Sta domnul director, mandru de banii pe care i-a capatat, si ne impune sa le imbracam. Si de parca nu era de ajuns tot ce se intamplase, mai intra si la apa! Din doua spalaturi vom trebui sa facem iar comanda la inca o piesa si inca o piesa. Dar de ce nu? Poate mai au nevoie de ceva cumparaturi domnii din afacere.

Imi pare rau ca trebuie sa scriu lucruri rele despre scoala in care mi-am dorit sa fiu asa de mult, dar de care a mai ramas numai renumele. Carte nu se mai face, respect nu mai exista, iar inselatoria este la grad maxim. Sunt de acord cu uniformele doar din punctul de vedere a celor ce nu au, de ce sa fie mereu calcati in picioare de cei cu bani si haine multe, si judecati ca au decat cateva bluze. De ce sa nu se cunoasca bunul-simt, si unele domnisoare sa vina la scoala imbracate mai rau ca la produs? Dar, cand ma uit in scoala, vad doar negru, din cap pana in picioare toti imbracati in negru, a devenit ca un cimitir, nu mai recunosti pe nimeni, parca s-au schimbat si copii, totul pare trist si deprimant, bluze lungi, pantaloni lungi, sacou sifonat, totul negru. Ce au vrut sa faca din noi? Oare tinem doliu si noi nu stim?

Propun ca cei care au uniforma in scoala, sa trimita o poza pentru a vedea cat mai multe modele, asa vom sti: persista nesimtire prin toata Romania?

Ma intreb ce face oare presedintele tarii acum? Dar Guvernul ? Toti oamenii politici? Ca sa nu mai intreb de cei din invatamant, si mai ales de directorii scolilor. In mod sigur directorii dorm. In rest nu fac nici o afirmatie, ca doar sunt roman, si romanii se tem de a ii judeca pe cei de sus. Sa va prezint conditiile din scoala mea, pardon colegiu, unul dintre cele mai cunoscute din Romania. Am scris numele liceului pe google si s-au afisat pagini intregi de laude: “O şcoală pentru întreaga societate românească”; “O şcoală de valoare”; “Bază materială de excepţie”; “Un colegiu emblematic”… cam acestea sunt titlurile. Nu stiu de unde atata baza materiala, de fapt stiu din fondul scolii pe care il plateste fiecare copil, in fiecare semestru, sume considerabile ca sa ce? Va spun imediat! Ca sa vina iarna si ca jumatate din elevi sa stea cu fulare si caciuli, sa scoata aburi atunci cand vorbesc in salile de clasa. Exact asta se intampla la mine in clasa. Doi pereti exteriori, geamuri deteriorate, caldura cu ratie: de la 17 la 19. Insa eu sunt la scoala de la 13. Este atat de ingrozitor, ca atunci cand deschid geamul simt ca vine caldura. Ma intreb unde sunt toti banii nostri de la fondul clasei? Cabinetul de informatica are aceleasi calculatoare de zeci de ani, nici o investitie. Laboratorul de fizica si chimie aceleasi substante pe fundul sticlei, aceleasi banci deteriorate, aceleasi geamuri sparte. Iar nici o investitie. Salile de clasa fara caldura, asta fiind problema de iarna. Vara problema se punea altfel. Nu functionau decat 2 neoane din 7, iar in aceste conditii cam greu sa se desfasoare ora, insa mecanicul zicea ca nu e treaba dumnealui, profesorii ziceau ca ei vin sa invete copii, nu sa repare becuri, si mi se pare corect, iar directorul nu prea este de gasit prin scoala. Da, frumoase investitii pentru copii, nu? Aaa, am uitat de cancelarie. Da, acolo avem televizor, fotolii din piele scumpa, avem mese frumoase, avem cate un dulapior pentru fiecare profesor, avem flori, avem laptopuri. Frumoasa investitie nu pot nega. Ca doar trebuie sa le creem conditii superiorilor, nu?

In antiteza cu ceea ce se intampla la mine in scoala, si aici nu stiu cine ar putea fi de vina, ca si domni profesori tremura cu noi, si ne inteleg cat se poate de bine. Insa in antiteza cu situatia mea, vin scolile de la tara. Ma gandeam, daca ditamai colegiu sufera de asa conditii, ma intreb cum rezista cei din zona rurala. Dar prin cateva intrebari am aflat: unele scoli de la sat si-au pus chiar centrala, termopane, incat se poate face ora si in tricouri, iar alte sate investesc in celebrele sobe de teracota, unde copii stau linistiti intr-o caldura inabusitoare. Cum au obtinut toate acestea? Au fost la Guvern, au fost dati afara pe usa, au intrat pe geam. Si tot asa! S-au luptat sa obtina acesti bani, si i-au obtinut, pentru ca le-a pasat. Pe cand la mine in liceu, banca romaneasca a donat nu stiu cate sute de milioane colegiului, dar cred ca posta romana a uitat sa ni-i aduca. Cred ca asta e cauza, daca acesti bani s-au cam pierdut:-??

 Atat de mult se lupta unii parinti sa isi aduca copii de la tara la oras, sa ii duca la un bun colegiu, sa plateasca chirie si mancare, pentru ce? Sa ii duca de la bine la rau? Nu zic ca la tara ai multe posibilitati sa te afirmi, dar zic ca se poate invata foarte bine si intr-o scoala de la sat, iar apoi poti foarte bine face o facultate in oras si gasi un bun serviciu. Mereu am fost de parere ca cine vrea sa invete, poate sa invete oriunde. Nu trebuie definit liceu bun sau liceu prost, atata timp cat copilul e dispus sa isi ia cartea in mana si pe langa teoriile profesorului, sa invete. Cu ce m-a ajutat ca am muncit atata sa ajung la un liceu bun? Sa stau sa tremur prin frig, sa fac ore prin intuneric, si sa vad cum cei de la putere isi bat joc de banii nostrii? Hmm, oare cat vor mai putea dormi fara sa ne priveasca?