Sa luam judetul Dolj. Sunt 6272 elevi inscrisi pentru admiterea in licee.
1308 dintre elevii inscrisi, au media de admitere 9 sau mai mare, asta inseamna peste 20%.
2911, adica 46% au media de admitere 8 sau mai mare.
Numai 70 de elevi, adica 1,1%, nu au reusit sa aibe o medie de admitere peste 5.

Rezultatele de sus arata bataia de joc in care a ajuns sistemul de invatamant romanesc.
Teoretic, daca ne luam dupa medii, sistemul de invatamant romanesc ar trebui sa fie unul impresionant, in realitatea este unul supraevaluat.

Ce ati prefera, sa dati 7000 de euro pe un Logan de 72 CP sau sa dati 20.000 de euro pe un Logan de aceeasi putere, dar cu eticheta de 200 CP?
La fel si un tanar cu media 9,98, datorata mai mult sistemului romanesc de invatamant de rahat, decat cunostintelor proprii, va beneficia, nemeritat, de un salariu mai mare sau alte avantaje.

Faptul ca, dintre cei 1308 elevi, cu media mai mare de 9, nu se mai stiu cei 50 sau 100 cu adevarat buni, este o alta porcarie a sistemului actual de invatamant.

Au vrut neaparat sa schimbe sistemul de invatamant comunist doar de dragul de a-l schimba, fiecare ministru a vrut sa lase ceva in urma lui, din pacate toti au lasat ceva mai prost decat au gasit.

Datele sunt luate de aici, daca nu sunt corecte se cam duce dracului tot ce am scris mai sus

Acum ca am vazut scandalul profesorilor cu plata supravegherii pentru bac si ca am citit articolul scris de Dan mi-am adus aminte ca am terminat scoala. Si ca am terminat cu media  9,78 anul acesta. Ma gandeam, hmm, mare lucru, ce medie mica. Am avut colege care nu au dat tot semestrul la scoala si au avut peste 9,80. Aaa, dar ele au venit doar sa isi ia note, au invatat o data pe semestrul la fiecare materie, hai de doua cu indulgenta, si-au luat nota 10 si au plecat. Eu am mai stat si pe la scoala, am mai luat o nota mica din lucrare neanuntata, ca na, cine invata vreodata asa din senin, trebuie data si ora la care vom fi ascultati, si atunci, daca vrem sa invatam, ca daca nu, e simplu, “haideti domn profesor ascultati-ma data viitoare ca nu m-am putut pregati pentru astazi“. Si uite asa niste dobitoci ca noi ajung sa termine liceul cu media peste 9,50. Si ce s-ar mai fi mandrit scriitori nostri cu asa medii. Dar ei erau prosti, alde Creanga, alde Slavici, Rebreanu, erau si corigenti, aveau ei valoarea noastra la 9,78?

Si uite asa trec in clasa a XII-a. Cine stie ce ma asteapta? Bac la 3 materii? Spaga pentru profesori sa aiba sufletul milostiv sa ne supravegheze si pe noi? Am o dilema. Sa imi pun ambitia sa iau media 10 in a XII-a? Nu e prea greu. Invat 2 ore pe saptamana si o am asigurata. Nu stiu. S-ar putea sa ma multumesc si cu o medie mediocra (9,78) si sa stau lejer sa citesc lectia o data in pauza inainte de ora. Ca doar asa ne-am invatat, citim, stim titlul, lasam caietul deschis, citim din caiet, luam 10,  ora urmatoare avem text argumentativ, luam caietul unei colege care are nota, citim din el, bravo luam 10, si totul e bine si frumos. Off, si de la anul fac muzica:(. Am o profa care ne pune sa invatam compozitori, si pe deasupra sa invatam si cantece. Lasa si corigenti. Ee, asa si-a luat ea renumele de profa rea. Nu da 10 pe ochi frumosi.

Culmea, in liceul meu de renume, cu copii unde intr-o clasa de 30, 17 au media 10 anuala, intr-un asemenea liceu materiile care se respecta cel mai mult sunt SPORT si MUZICA. Ca raspuns la intrebare din titlu, nu e nicio realizare sa ai medie mare, din moment ce esti praf la tot ce inseamna materie si programa anului in care esti.

Cred ca am trecut cu totii prin momentele in care parintii ne sfatuiau sa invatam bine la inceputul liceului pentru a ne lua profesorii in nume de bine. Normal ca majoritatea am ignorat aceste sfaturi si din pacate pentru noi chiar s-a mers pe aceasta teorie pe parcursul liceului.

Ciudat este ca  nu este deranjant cand iei o nota mica pentru ca nu ai invatat, nu este deranjant cand primesti absenta daca ai chiulit, daca ai media scazuta la purtare pentru comportament necivilizat, ci deranjant este sa nu ti se recunoasa niciun drept.

Peste cateva saptamani voi avea DELF-ul, la care m-am inscris si regret aceasta hotarare. De ce? Din grupa mea de franceza sunt si cativa copii foarte buni, dar restul de nivel mediu.  Este deziluzionant sa ti se spuna, dupa ce te-ai inscris, ca tu esti singurul care nu il vei trece, ca peste cateva saptamani, dupa o simulare a acestui examen, sa se spuna ca mai mult de jumatate de grupa nu va trece. Mai pe scurt, inaintea unui examen, sa ti se dezaprecieze toate meritele.

Mi se pare destul de corect sa ti se spuna nivelul la care te afli. Dar nu numai tie. Nu in fata unui colectiv care este la acelasi nivel ca si tine. Nu ca apoi sa revii asupra nominalizatilor si sa faci alte nominalizari. Cel mai mult pe parcursul liceului m-au enervat oamenii care te privesc ca pe un om incapabil, fiind ei incapabili la randul lor sa iti ofere o sansa. De ce? Pentru ca impresia conteaza. Pentru ca daca tu ai 10 absente nemotivate, si 5 motivate, iar un coleg are 5 nemotivate, iar 100 motivate, tu esti cel care merita scazuta media la purtare pentru ca nu ai fost in stare sa aduci cate 2 scutiri pe saptamana, pentru ca nu ti-ai pus colegii sa se dea drept parinte pentru a motiva cateva absente, pentru ca nu faci parte din grupul descurcaretilor.

Pentru ca negrul pe alb este definitoriu, pentru ca incurajarile se fac in functie de note, pentru ca nimeni nu este interesat sa vada ce stii si daca stii. Intr-un sistem in care directorii se perinda prin scoala pentru a vedea tinutele elevilor (pe buna dreptate la cum se imbraca unele domnisoare pitipoance), dar nu se sesizeaza faptul ca la teza la istorie s-a copiat lectia din caiet, la romana s-au stiut subiectele, teza facandu-se de acasa, iar la sfarsitul orei fiind scoasa din ghiozdan,  la latina la teza avand loc studierea cataloagelor Avon pana la jumatatea orei cand primeam cu totii ce trebuia sa scriem (subiectele gata rezolvate de o colega).  Nici nu stiu cine pe cine dezapreciaza: noi pe sistem, sistemul pe noi, noi pe profesorii, profesorii pe noi, profesorii sistemul, sistemul pe ei. In orice caz, s-a format un cerc mult prea vicios.

Liceul meu si-a propus sa schimbe tactica. De la mediile de 10 care domina impetuos zona de activitate a elevilor, sa se treaca la notele pe merit. Nu stiu cat de adevarat o fi acest zvon, eu cred ca este doar un zvon si atat.

De ce nu am incredere? Pentru ca este imposibil sa fiu la profil filologic si intr-un an intreg, sa fac maxim 5 ore de gramatica, in momentul in care exista o norma de o ora pe saptamana. Este adevarat ca si noi am plecat la acea ora mereu, dar asta fiindca stiam ca suntem lasati si incurajati. Este imposibil ca o saptamana de vacanta sa se transforme in 3, moment in care nimeni nu ia nicio masura. Bineinteles ca nu ma deranjeaza sa am medii numai peste 9.50, dar imi cauzeaza mult rau si ma face sa cred ca viata va fi roz, neilustrand ceea ce stiu cu adevarat. Dar nu stiu cat de mult poti invata daca nu esti motivat.

Ce insemna o teza inainte? Cel putin in generala ma pregateam cu o saptamana inainte si invatam tot ceea ce era anuntat. Ba mai mult, nu este subiect si materie parcursa la romana in generala pe care sa nu o stiu si acum. Ce se intampla acum la o teza? Se analizeaza profund metodele de copiat: daca avem cateva lectii venim cu ele scrise de acasa, doar scoatem teza din ghiozdan, altadata inregistram pe mp3 lectiile si doar ne lasam parul pe urechi. Pierdem mai mult timp sa ne facem fituici decat sa invatam. De ce? Pentru ca se poate si nu se ia nicio masura. Pentru ca o teza este aceeasi pentru toate clasele de a XI a si pentru ca cei care au dat inaintea ta iti dau subiectele. Unde este exigenta si rigiditatea unui colegiu?

Aud multi profesori plangandu-se de generatia mea, o generatie ce se considera a fi ratata. Poate ca este, nu vreau sa intru in amanunt, insa totul se datoreaza celor care acum o judeca: cei care stau la catedra si se plang de nesimtirea elevilor in timp ce uita sa puna absente, iar notele de 10 curg ca pe teapa, acei profesori care se uita la sfarsitul catalogului si se folosesc de parintii unor elevi pentru probleme personale, aceia incurajeaza rahatul din generatia de azi. Cei care merg pe strada si se plang ca nu mai citesc copiii, cand ei fac cadouri numai componente pc. Un copil de clasa 5 probabil are mai multe cd-uri decat carti. Va ajunge sa se zica despre el ca este un om fara viitor. Din cauza cui? Din cauza celor care l-au incurajat.

Atunci apare intrebarea, ce vina are generatia mea ca este incurajata sa chiuleasca pentru ca absente nu se pun, este incurajata sa se bucure ca este greva, nu se fac ore iar recuperarile sunt timp pierdut, care este incurajata sa nu invete pentru ca oricum note mari vor exista. Exigento, vin-o vino si fa din toti ceea ce merita: copiii inteligenti si copii care sigur au si alte calitati, dar care nu pot fi descoperite pentru ca sistemul ii face multifunctionali. Dupa parerea mea, exista capacitate mare, dar pe care sistemul nu o exploateaza.

Articol trimis pentru a ma inscrie aici:

Scoala
Ce inseamna pentru mine scoala ? De la cele mai mici pasiri pe pragurile acestei institutii, emotia de a deveni elev este unica. Pe langa sentimentul de teama si imprecizie simtim si bucuria de a face parte dintr-un colectiv.

Ciclul gimnazial reprezinta intimitate. Coridoarele sunt impanzite de omuleti de aceeasi varste ca si noi, pe care ii simpatizam, sau nu. Profesorii ne sunt confesori, stiu exact cand ne macina ceva, cand avem o problema sau o bucurie. Au rabdarea de a ne preda materia ca si cum am fi proprii lor copilasi.

Ciclul liceal este uneori definitoriu pentru cariera noastra. Desi sectiile sunt variate, atat real cat si filologie, exista doar doua tipuri de elevi: cei care citesc, si cei care nu citesc. Orice domeniu are nevoie de un surplus de cunostiinte. Nimic nu poate fi realizat in limita a ceea ce se invata in programa scoalara, cu atat mai mult cu cat generatia noastra a devenit pasiva, indiferenta, plafonata.

Scoala, al patrulea pivot al societatii, dupa armata, sanatate, biserica, are rolul de a educa omul, de a ii forma un comportament in societate, dar in acelasi timp de a il sensibiliza. Ma intreb daca mai exista aceasta dorinta a acestei institutii, sau daca mai este receptionat acest mesaj de catre elevi?

Ma intristeaza sa vad ca singura cale de integrare este aceea de a “epata” prin intermediul actiunilor gresite pe care le facem. Pana nu demult aveam impresia ca a lua o nota mare inseamna cunoastere. A avea o medie mare inseamna inteligenta. Desi tarziu, am realizat ca singura inteligenta pe care o poate capata omul este experienta intelectuala, care ne ofera posibilitatea de a cunoaste lumea care ne inconjoara, incat identificarea noastra cu aceasta ne poate schimba modul de a gandi,de a percepe lumea.

Scoala reprezinta campiile comunismului, iar elevii culegatorii ei. Desi se incearca aceasta schimbare si am reusit sa inlaturam aceasta munca fizica, tot mai putini elevi fac progrese spre munca intelectuala.

Acum cateva zile am vazut cum la In Colegiul National “Ion Creanga” din Capitala se poarta luatul in gura. Ieri am vazut cum intr-un colegiu din Onesti se practica datul in gura.




A face carte la un colegiu s-a schimbat odata cu aparitia in aceste institutii de invatamant a copiilor de bani gata, copiilor de patroni, manageri, bancheri, avocati, procurori, politisti (din aia cu functie), doctori, adica, copiii celor care isi invart nara prin aerul rarefiat din inalta societate, astfel media IQ-ului intr-un colegiu a scazut drastic. A scazut pentru ca intrarea in colegiu se face mai mult pe influenta parintelui decat pe stiinta copilului.
S-a ajuns pana acolo, incat daca esti destul de influent, poti afla subiectele care se dau la concursuri si olimpiade, astfel pe langa faptul ca ai copilul la un colegiu, asa cum il au toti din mediul in care te invarti, al tau mai are si diploma de olimpic.
In timp ce acasa, copiii sunt pusi in fata PlayStation-ului de la varsta de 5 ani, din scoli s-a scos notiunea de munca pentru elevi, elevul de serviciul sau chiar stersul tablei, in cativa ani vor aduce peste tot table care sa se steraga singure.

Am avut si eu o initiativa de a scrie un articol cu aceasta tema, insa am renuntat din doua motive: primul ar fi aceasta exprimare, care a rasunat destul de mult timp la mine in liceu si pe zidurile lui, “cel mai tare/naspa bal”, iar al doilea motiv ar fi premiul de 50 de lei, pentru care s-au zbatut destul de multi. Am citit primul articol de acolo, si nu am mai avut rabdare sa citesc mai departe dupa ce am vazut un articol gen:

[..]o supraponderala a dansat din… buric, desi pe mine m-a uimit stratul gros de grasime de pe burta ei care tremura ca o piftie, miss accesorii de lux a vrut sa ne spuna o poezie, dar a uitat-o si a trebuit sa rada toata sala de ea ca sa si-o aduca aminte[...]

La toaleta am avut placerea sa cunosc o diva adevarata. Era cocotata pe chiuveta, spunea “Fata, ce sexy sunt!” sau “Stiu ce fac, dar nu pot sa ma abtin!” si isi deschidea camasa cu bestialitate admirandu-si sanii, apoi isi ridica fusta si se uita la picioarele ei, dupa care izbucnea intr-un ras isteric.

Nu inteleg un lucru. De ce Jiunimea premiaza si indeamna liceenii sa scrie despre asa ceva. Pe cine ar interesa despre sanii aleia din toaleta, sau despre limita greutatii uneia care se credea miss. Sa fim seriosi! Daca acestea vor fi urmatoarele subiecte despre care copiii si elevii sunt invatati sa scrie, nici nu vreau sa ma gandesc la urmatorul articol. In schimb, nu am vazut nicaieri ca ar plati cineva daca descrii o carte, sau o excursie sau un loc uimitor din Romania ce asteapta sa fie descoperit. Si ne mai miram de ce s-a ajuns unde s-a ajuns in scoli. Nu stiu in cate licee au loc dezbateri pe anumite teme sociale, nu stiu in cate licee se ofera bani pentru ca gandesti intr-un mod placut, nu stiu cate ziare te premiaza pentru talent. Pana atunci, ce considerati a fi naspa in Romania?

Intr-adevar, traiasca liceul! De ce? Pentru ca este de-a dreptul minunat ceea ce se intampla. O zi normala, un nou inceput de saptamana, o revenire a directorului din Ibiza si totul avea sa fie minunat. Merg la scoala, imbracata normal, cu o pereche de blugi inchisi la culoare, cu ghiozdan, cu pulover si sacou de la uniforma si esarfa. Dar nu a fost de ajuns pentru a intra in scoala. La poarta, pandar, pandar, era directorul. Si cu portarul bineinteles. Si mare mi-a fost mirarea sa vad o “turma” de copii stand si cersind scoala, caci directorul, pardon, domnul director, nu mai lasa pe nimeni sa intre fara uniforma completa in scoala. As fi inteles chestia asta, e regulament, e director, e lege. Dar de unde pana unde sa ne adreseze, ca director si model pentru noi, vorbe ca “animalule, proasto, idiotule, nu intri asa, dai drumul acasa, pleaca boule“. Asa cum eu respect aceasta institutie din orasul meu, asa cum merg acolo pentru a o reprezenta si pentru a iesi un om mai bun si mai educat, sa mi se dea o asa lectie de morala la ora 7:30. Si daca nu ar fi lasat pe nimeni sa intre, as fi zis, legea e lege, directorul e director. Dar cand vezi ca fii de profesori intra primii in blugi rupti si hanorace “de firma”, cand vezi ca toti cei care sunt la meditatii la nu stiu cine intra si ei, si dupa ce mergi acasa si te schimbi si vii la scoala sa vezi ca jumatate din clasa nu are uniforma si sunt care de care mai imbracati sau dezbracati, nu iti pui intrebarea”de ce am fost eu prostul ala care nu a intrat”.

Ba da, eu imi pun intrebari, de ce legile si regulamentele trebuie respectate doar de unii, sau le sunt impuse doar unora. Nu inteleg cum de ce intr-un colegiu principalul scop este respectul, si de ce nu primesc respect din partea celor ce il conduc. Daca as fi vrut sa sar garduri, sa ma cert cu directorii si portarii, m-as fi dus la profesionala, si atunci, poate chiar ajungeam in aceasta situatie penibila. Dar nu este nimic, profesorii se gandesc deja la o greva la mijlocul lunii noiembrie, asa ca sigur vor mai primi in plus. Normal ca pentru unii nu este de ajuns, sa ia 40 lei pe sedinta la meditatie, sa bage 3 in grupa, sa aiba 3 grupe pe zi, sa aiba un salariu de peste 20 de milioane, si sa nu ceara marire. Normal ca unui profesor universitar cu un salariu enorm si cu multi bani din examene trebuie platit mai bine, ca doar e profesor. Normal ca un director ce isi permite sa vorbeasca cu niste elevi asa trebuie sa primeasca mult mai mult, ca doar respectam functiile mari. Bine ca noi elevii nu primim nici carti, nici caldura, nici conditii de a invata intr-o sala de clasa cu 2 neoane, nici intelegere, nici bunavointa. Si in mod sigur, pedeapsa pentru libera opinie.

Poze facute dimineata la ora 7:30, cand elevii nu erau lasati sa intre in scoala, desi aveau camasi, pulover, sacou, insa nu aveau celebrii pantaloni de uniforma carora le crapa atat nasturele, cat si slitul, cat si el ca pantalon de velura, din cel mai prost material posibil.

Acesta este cazul meu, si al multor liceeni!

Imi amintesc in clasa a VIII-a, eram atat de stresata cu capacitatea, toata lumea imi spunea ca imi va decide viitorul acest examen. Stresul profesorilor, al parintilor, m-au determinat sa ma pun sa invat sa am si eu medie mare, ca doar e vorba de viitorul meu. Am tras tare un an, in sfarsit vine si examenul, am avut si medii de 10, am avut o medie mare si am optat pentru un colegiu renumit din Craiova.

Strictete, carte, respect, devotament, daruinta, zicea domnul director in prima zi de scoala. Toata lumea imi parea inteligenta, si ma simteam oarecum fricoasa cu gandul la ceea ce ma asteapta. In primul an, numai note mari, fara sa se invete prea multa carte, dar cu totii ne gandeam sigur sunt profesorii cu noi ingaduitori, suntem si noi boboci, si avem nevoie de note de incurajare. Trecu si primul an, trecu si al doilea an, situatia este aceeasi. Aceleasi note mari, aceeasi lipsa de interes din partea elevilor si profesorilor.

Toata lumea considera ca face bine ca da numai note de 10, in fond este vorba de renumele liceului, si problema se pune: daca cei din liceele mai slabe vin cu medii mai mari decat noi, noi copii destepti ai Craiovei, vom fi defavorizati. Asa ca stii nu stii, te trezesti in catalog cu note de 10, la sfarsitul anului carti cumparate primesti 10, flori aduse la scoala primesti 10 si sa nu mai vorbim de renumitele referate. Bineinteles, nu este cazul tuturor materiilor, dar al majoritatii. Participarea la ore este cam de 70%, desi invatamantul este obligatoriu, nu se mai pun absente, poti inventa orice scuza banala si esti invoit. Si nu este vorba doar de un copil, ci de toata clasa. Acum lumea ar zice, si care e problema, asta si-ar dori toti copii!

Ei bine, eu nu pot zice ca nu imi doresc si ca nu imi place, dar sunt constienta de prostia imensa pe care o fac profesorii, si elevii bineinteles. Ma consider proasta! Lipsa totala de informatii ma face sa uit chiar si ce am invatat in generala. Nu mai am puterea sa invat, imi lipseste antrenamentul. In generala, invatam in medie 3 ore pe zi, acum invat in medie 3 ore pe luna, daca le invat si pe acelea, poate atunci cand am teza. Ma gandesc cu teroare la bac! Desi parintii pentru a te impulsiona zic ca este capacitatea cea mai importanta, eu cred ca bacul si facultatea. Dar ce bac si ce facultate, cand eu nu mai am exercitiul de a invata nici pentru orele de clasa. Tema lipseste cu desavarsire, din clasa a9a nu am mai primit decat pe la cateva materii, si atunci o copiez intr-o pauza. Cultura generala este ingusta, doar ceea ce imi formez din mediul exterior. Accentul se pune pe concursuri si olimpiade,  renumele liceului este hotarator pentru mediile noastre. Medii din ce in ce mai mare, note luate cu cea mai mare usurinta, subiectele la teze la toate clase la fel, iar dupa prima clasa care da teza, se stie ca restul claselor vor avea numai 10. Nivelul cunostintelor tot mai scazut, s-a ajuns sa se uite si ecuatia de gradul al II lea la matematica, pentru ca nu se lucreaza indeajuns si nimeni nu este interesat de ce se face in acest liceu.

Iar ceea ce este imbucurator pentru clasa mea, este ca romana si franceza, materiile de baza la bac, sunt printre singurele unde invatam ceva. Asa ca ne putem asigura si medii mari la bac, insa, adevarata sortare se va face in facultate. Acolo nimeni nu ne va mai da note pe ceea ce nu stim. Oltenii cred ca pot rezolva totul cu banii si cu inselaciune. Studentii de la Medicina din Craiova au pretentia sa isi plateasca examenele. O tanara, indignata ca  a picat cu 3, TOCMAI  la laborator. Totusi, este vorba de viata oamenilor. Nu poti pretinde ca vrei sa iei 10, cand tu nu stii sa operezi, si omori omul pe masa de operatie. Nu inteleg aceasta mentalitate, cum nu inteleg nici mentalitatea profesorilor de a “ajuta” copii cu note nemeritate, cum nu inteleg nici de ce copii refuza sa invete.

E placut ca la varsta noastra sa impuscam note, sa plecam de la ore sa mergem in baruri, imi place asta, dar in acelasi timp sunt constienta de raul pe care mi-l fac. Nu vreau sa zica ai mei copilasi “mama mea nu poate sa ma ajute la teme, pentru ca nu stie”. Asa ca singura solutie este ori sa ii trezeasca cineva pe profesorii, desi va fi cam tarziu pentru ca din moment ce ne-am invatat cu ritmul acesta, nicidecum nu mai putem reveni, dar este un sfat pentru generatiile ce urmeaza mai ales ca maine au teza unica: optati pentru liceele de nivel mediu, pentru ca acolo chiar se invata carte! Iar cine zice ca daca vrei poti sa inveti oriunde, nu are dreptate: nu poti invata undeva unde nu exista interes din nicio parte, nu exista concurenta in clasa, nu exista dorinta de afirmare, nu exista profesor care sa te faca sa iti doresti sa inveti!

Asa ca e destul de trist sa stii ca intri in liceu destept, si iesi prost!

Mai nou, marile licee s-au transformat intr-o cursa infernala a profesorilor de a aduna puncte. V-ati gandit oare, ca si copil, ca nu faceti decat sa adaugati un ban in portofelul profesorilor?

Cum s-ar spune, fiecare isi vede interesul sau, pacat ca profesorii si-l vad pe seama copiilor. La mine in liceu este un haos total. Fiecare te roaga sa mergi si la materia lui! Pai sa luam pe rand avantajele elevului si ale profesorului:
Elevul:
-obtine(daca obtine) o diploma pentru CV;
-optine experienta(adica incurajare pentru anii viitori);
Profesorul:
-puncte;
-bani;
-hartoage multe care il avanseaza in functie;
-respectul celor care nu stiu despre ce este vorba;
-schimb cultural, excursii, olimpiade nationale: au totul gratuit, pe baza muncii elevului!

Dezavantajele sunt cu mult mai mari decat avantajele. In primul rand, elevii, inaintea oricarui concurs sau olimpiada sunt invoiti 1,2 chiar si 3 saptamani din timpul pe care trebuiau sa il acorde orelor de curs. La inceputul catalogului se pune o foaie in care se specifica”Cutarescu este la olimpiada de x in perioada z, va multumim pentru intelegere”.. In acel timp in care elevul sta acasa si invata 3 saptamani, automat nivelul lui la clasa scade, din prima golul pe care trebuie sa il umpla cand vine este cel de a ajunge la nivelul clasei, daca mai reuseste, nu de a reusi performante pe acest nivel. O a doua problema este ca va pierde multa materie, materie de care probabil va avea mare nevoie la bac, si de care nu va beneficia. Atunci veti zice”Pai da isi ia lectiile si gata”! Insa asa am putea invata toti acasa, fara a mai merge la scoala, dar de aceea avem si noi profesori si anumite obligatii, pentru a invata cat mai usor!”.
Zilele trecute, de la mine din clasa, am fost vreo 12 la un concurs. Timp de 2 zile clasa a fost fara 12 copii in clasa, bineinteles, cu intelegerea de rigoare la inceputul catalogului, iar alti inca vreo 5 se scuzau si eu ca sunt la nu stiu ce concursuri stiute si inventate de ei. Dar profesorii, stiind mania din aceste licee, bineinteles credeau, si astfel ora se desfasura cu vreo 5-10 copii. Si atunci un chef de ora si pe capul nostru si pe capul profesorilor!
Schimburi culturale intre tari-frumoss! De ce sa nu stam noi plecati o luna de la scoala pentru a ne plimba prin lume? Perfect! Noi ne distram, profesorii obtin puncte, si asa facem o scoala nemaipomenita! De ce aceste schimburi nu se pot face in timpul vacantei de vara, si trebuiesc realizate exact in septembrie cand bucuria copiilor de a scapa de scoala este uriasa? Dar dupa septembrie mai este si in noimebrie un alt schimb, mergem si la acela, si asa din 3 luni de scoala, am scapat de 2, suntem smecheri doar.
Mai nou, in fiecare zi mergem la teatru, e frumos, a venit vara, mai mergem si la biserica ne spovedim, a venit Pastele, mai mergem si la alta scoala sa vedem cum se tin ore acolo, atmosfera de vacanta.

Tin foarte mult sa ii felicit pe toti care reusesc sa obtina un loc bun la olimpiade, este numai meritul lor, insa ar trebui sa se puna accent mai mult pe cursurile obligatorii, decat actiunile extrascolare. Nu este momentul sa apelam la o asemenea metode de invatare, si nici nu este in folosul copilului. Iar cei ce au cu adevarat talent la o anumita materie si vor sa mearga la o olimpiada, ar trebui sa o faca in timpul liber. Acum, depinde de fiecare copil daca stie sa isi vada si interesul lui propriu!