Locul unde fiecare minut contează. Peisajul în care lucrurile sunt ordonate la fel, culorile au aceleaşi nuanţe, mirosul nu se schimbă şi corpul e ordonat de obişnuinţa zilnică a mişcărilor.

Aşa îmi imaginez acele munci repetitive, singuratice. De exemplu „casieriţă într-un hypermarket”. În fiecare zi joci rolul căpitanului Hook speriat de ticăitul ceasului. Sau poate, într-o versiune modernă, plictisit şi nepăsător. Oricum, nu contează prea mult că eşti doar un robot perfect ansamblat. Mai departe, mă gândesc la rolul unui „ceferist în pustietate”. Mai vezi prin sate părăsite o baracă din chirpic, în care, culmea, locuieşti un om ce flutură un steag la anumite ore. E drept că rolul lui e destul de important, doar că, dacă te întrebi în viaţă ce ai realizat profesional, nu vei putea răspunde decât cu „am fluturat un steag”, sau o cârpă de culoare roşie pe balconul din pustietate. Macazul singuratic îţi e nevastă, amantă, prieten, copil şi frate. Dar mai e viaţă şi după macaz.

La fel de tic-tac mi se pare şi meseria de „paznic” sau cum se spune, agent de securitate. De cele mai multe ori eşti autorul moral al siguranţei unei clădiri, persoane etc, doar că de prea puţine ori te simţi util în postura de roboţel vigilent. În fiecare zi păzeşti acelaşi lucru, îmbrăcat la fel, în acelaşi loc, trăindu-ţi singur singurătatea. Te gândeşti probabil că filmele americane au tot timpul în centru un erou, iar tu poţi fi actorul principal. Doar că până atunci meseria te seacă de puteri. Fizic şi psihic.

Exemplele pot continua. Sunt multe joburi care te aruncă într-o uitare a adrenalinei, satisfacţiei şi împlinirii. Nu poţi să creezi, să cunoşti, să socializezi. Toate aceste munci pe care le-am menţionat sunt demne de apreciat. De fapt cei care le suportă. E uimitor cum trebuie să faci zi de zi exact acelaşi lucru şi să mai ai puterea să zâmbeşti, să mergi acasă şi să te prefaci fericit. Dar trebuie. Pentru că nu trăim într-o lume lipsită de robotizare, ci una cucerită de acest principiu. Mă întreb totuşi, cum putem găsi satisfacţie în nişte munci pe care le facem din obligaţie?

Am avut de făcut la facultate un articol despre gara din Craiova. Despre orice. Am focalizat pe cele două extreme, gara curată pentru călători şi gara murdară a muncitorilor. Nu îmi imaginam că o experienţă atât de simplă ascunde atât de multe.

Am mers mai întâi la muncitorii dintr-o baracă dărăpănată, aşezată la distanţă mare de gara modernă şi de ochii călătorilor. Condiţiile erau mizere, dar ei păreau resemnaţi cu situaţia. Ne-au povestit că nu şi-au mai primit bonurile de masă, că sunt nemulţumiţi, dar că se fac multe disponibilizări. Apoi, deşi voiau să zică mai multe, şi-au dat seama că nu au voie să vorbească. Că nu sunt în măsură. Am mers la şeful de tură. Un birou frumos amenajat, simplist, în care erau doi bărbaţi şi o femeie. Sunt dornici să ofere informaţii, să confirme date şi statistici, dar aleg ca răspuns aceeaşi frază : “Noi nu suntem în măsură să dăm informaţii. Mergeţi la biroul de presă”. Am ajuns acolo, dar portarul infirmă existenţa vreunui birou de relaţii publice. La fel de amărât ca restul ceferiştilor, aprobă condiţiile grele de muncă, dar nu poate să mai vorbească. Îşi pierde locul de muncă dacă o face.

Rămân uimită de disperarea unor oameni care renunţă la libertate pentru un loc de muncă. Nu pot să cred că dincolo de probleme trenurilor, naşilor corupţi, birocraţiei, există oameni cu probleme reale. Care muncesc în frig, în ploaie, pe ninsoare, care locuiesc în cocioabe cu temperaturi ca cele de afară, care stau noaptea pe liniile de cale ferată şi care nu au curaj să ceară nici măcar ajutorul. Sau să îşi recunoască proastele condiţii în care muncesc. Totul arăta ca un cerc închis în care toţi au ceva de spus, dar nimeni nu o poate face. Eu încă nu înţeleg ce se întămplă cu ceferiştii şi de unde aceste ordine de sus şi lecţii primite şi învăţate de muncitori. De ce nimeni nu are voie să vorbească? De ce nu există un birou de presă? De ce aceste condiţii insalubre? De ce comunismul continuă să trăiască ascuns printre oamenii manipulaţi de sărăcie?

Organizatorii precizează că 35 de companii vor poposi pe 17 şi 18 noiembrie în Bănie, cu 1550 de oportunităţi de angajare, din diferite domenii de activitate, atât pentru persoanele fără experienţă, cât şi pentru nivel experimentat şi expert. Sursa

Asta e de fapt o gluma buna si o metoda de promovare a unor programe facute din bani europeni. Sa va spun cum sta treaba: inghesuiala mare, fiecare spera sa gaseasca ceva de munca in timp de criza (nu criza aia mondiala sau nationala, ci cea structurala), dar singura preocupare a celor de la targ sunt niste sondaje, de fapt niste formulare care sa ofere o perspectiva europenilor care sustin aceste proiecte cu bani grei, cu privire la locurile de munca din Romania.

Si cand te plimbi prin acest targ urias, care de fapt e foarte mic si cu putine oferte, ii gasesti pe cei de la Avon, nelipsiti de la orice eveniment de acest fel, un ong mai mare care sa ia ochii targului,  si cateva banci si firme de asigurari. A mai fost si Arabesque si o chestie misto cu jocuri. Atat!

Care a fost urmarea? Foarte multi romani dezamagiti. Cand spui targ de cariere, nu te gandesti numai la studenti care vor sa mearga in fiecare zi, din usa in usa, sa iti incheie tie asigurari. Sau la femei la menopauza dornice sa faca niste comenzi Avon. Sau sa vii ca ong la un targ de cariere atat de mic, in care toti sunt in cautare de munca, sa cauti studenti cu mult timp liber, care sa fie activi si sa investeasca in ei. Nu zic ca nu e ok, voluntariatul e unul dintre cele mai misto lucruri, dar in alt cadru, in alta parte. Nu intr-un loc unde vin oameni dati afara de la Avioane, Electro, IUG, etc, care poate au studii superioare, poate nu, dar care nu au cu ce sa isi intretina familia.

Si nici sa ai pretentie de la un student care vrea sa invete ceva in facultate, sa stea la cursuri si laboratoare, sa iti munceasca pentru cateva sute de lei pe luna, si tu sa ai venit inmiit. Ca nu mai merge asa. Sau macar sa ii oferi o experienta care sa ii foloseasca. Daca e la profil tehnic, iar tu la targul de cariere ai numai avon, banci si asigurari, degeaba. Lui nu o sa ii foloseasca cu nimic ca face comenzi in facultate. Poate doar bani de un parfum la Avon. Are nevoie de practica platita. Sa isi faca si studiile si sa si castige experienta pe care fiecare angajator o cere.

Singurul lucru bun a fost ca am primit 3 carti interesante, nu numai eu, ci toti cei care au completat formularele. 3 carti din care sper ca oricine va invata ceva, inclusiv eu, care am inceput sa le citesc. Cartea lui Mihail Musat – “Acum”, pe care mi-am dorit-o inca de la primul articol cand anunta lansarea ei si ne punea sa ne gandim ce o sa gasim in ea, cartea lui Stefan Murgeanu, “Ghidul carierei tale”, si cartea lui Andrei Rosca, “Suntem furtuni”. Pentru asta va recomand sa vizitati maine targul!

Oare cum va fi de acum inainte cand taica-meu nu va mai avea serviciu cateva saptamani, pentru ca fabrica unde lucreaza isi va incetini productia? Cand auzim la stiri tot felul de cifre cu demiteri, concedieri, trimiteri acasa, ne imaginam, dar nu este nimic profund atunci cand nu treci prin acel moment.

Desi ii vad pe ai mei foarte stresati, eu am incredere ca va fi bine. E doar un moment greu care trebuie privit ca atare. Orice are o rezolare atunci cand ai incredere si cand vrei sa faci ceva. Totusi, nu avem datorii in banca, avem o casa unde sa locuim, nu avem restante la nimic. Ma gandesc insa la cei ce nu au de munca si au rate, restante, nu mai au bani pentru lumina, telefon, mancare.

Ca o parere personala, cred ca nimeni nu va muri de foame atata timp cat tigarile se vand foarte bine. Cand nu vor mai fi cumparate de nimeni, atunci chiar va fi o grava problema cu banii.

Alcatel-Lucent este una dintre firmele mari. Se spune ca aveau multe posturi de manageri, create special pentru cei din administratiile de stat din diferite tari, le mai angajau un copil, un nepot, o ruda, etc.
Acum este criza si trebuie sa faca restructurari, asa ca vor suprima 5.000 de locuri de munca impreuna cu… 1000 de posturi de manageri.
Deci, cand e criza, e criza, acum se pastreaza locurile de munca de care este nevoie, aia 1000 taiau frunza la caini, cand se vor intoarce vremurile bune, daca se vor intoarce, atunci se vor creea iar acele locuri de manageri.

La noi cum o fi?

[sursa]

O sa folosesc exact termenul care defineste intamplarea de astazi, si anume: tzeapa. Am cumparat astazi gds, pentru a ma uita la anunturi publicitare cu angajari. Am zis ca poate este ceva convenabil si o ocazie in plus de a face cativa bani, ca tot vin sarbatorile si sunt necesari. Imi sare in ochi un anunt care suna cam asa:

Angajãm tineri pentru împãrtit pliante, salariu 7.000.000+ bonusuri.

M-am gandit ca a dat minunea peste mine si ca este serviciul ideal. Am sunat la numarul de telefon, am insistat, pana mi-a raspuns rastit o voce de barbat. Am intrebat daca mai este valabil anuntul din ziar, m-a intrebat ce varsta am, i-am raspuns, si mi-a dat intalnire la ora 19 la fostul magazin adolescentin (habar nu aveam ca se numeste asa), vis-a-vis de Mercur. La sfarsit mi-a spus ceva, dar nu am inteles, insa nu am mai apucat sa intreb, caci a si inchis. Atunci l-am pus pe prietenul meu sa sune dupa alt numar, sa zica de anuntul din ziar, asa poate aflam ce mi-a zis ultima data. Intamplarea a facut ca lui sa ii dea intalnire altadata. Nimic ciudat. A venit cu mine la ora 19, am cautat acel magazin adolescentin, am dat de el (era magazinul Anotimpul), am intrat acolo, cand un barbat fix pe scari. I-am spus despre ce este vorba, si parea foarte uimit, afirmand ca nu acela este magazinul, poate in alta parte. Ciudat a fost ca era exact vocea celui de la telefon. Am iesit afara, si am incercat sa sun la numarul cu care am vorbit. Si am sunat, si am sunat, si nu raspundea, apoi imi dadea ocupat. Cert este ca nu am apucat sa vorbesc cu acest domn care promitea 7 milioane plus bonuri pentru niste pliante.

Ceva este foarte ciudat in acest anunt. Nu stiu ce urmarea, tinand cont de circumstantele in care ne-am aflat. Sper doar sa fie imaginatia mea, si sa nu fie un barbat ce cauta fete tinere. Poate ca am o gandire invechita si comunista, insa nu inteleg de ce ar da cineva anunt in ziar, si-ar da intalnire cu oameni, si nu s-ar prezenta sau doar i-ar face sa colinde degeaba sa isi bata joc. Presupun ca motivul este altul. Numarul de telefon este acesta: 0762279000. Incercati si voi sa sunati daca doriti sa aveti salariul de 7 milioane plus bonusuri.

Am gasit anuntul si aici, pe gds anunturi.

Citesc aici intrebarea unei persoane“Stie cineva ce salarii ofera magazinele “Zara”? . La care, raspunde un nationalist“vara’mea lucreaza acolo…in jur de 10 mil…dar se intra greu… Numai un roman poate fi mandru ca vara-sa lucreaza la Zara, desi se intra GREU.

Adica, nu inteleg un lucru. Pana si pe posturile de vanzatoare am ajuns sa ne luptam? Cum adica se intra greu, ca doar nu vorbim de Academie, sau Politehnica sau un post la Nato? E doar un magazin care vinde haine pe care in Europa le gasim de 2 ori mai ieftin, si unde se inghesuie romanii cu fite pentru a purta de la Zara. Sincera sa fiu, am primit si eu de la frate-meu cadou o bluza de la aceasta firma, destul de draguta, insa de un material extrem de prost, care dupa prima spalare arata ca o bluza la 10 mii, in plus este singura mea bluza in care transpir. Insa, oricine s-ar simti “mandru” sa stie ca vinde haine la Zara.

Mie una imi este foarte mila de toate vanzatoarele. In primul rand pentru programul lor, in al doilea rand pentru comisionul din vanzari. Pentru acel comision au datoria de a deveni niste persoane foarte stresante, plus ca aproape mereu sunt urmarite de un sef de raion care le spune”sari pe el”. Adica fiecare vanzatoare are rolul de a sari pe fiecare client, de a il intreba de 10 mii de ori ce doreste, ce culoare, cat sa coste, daca vrea sa ii arate si alte modele, sa il laude cat de bine ii sta, numai pentru a cumpara produsul. Aceste vanzatoare indura si nervii clientilor saturati de aceste dulcegarii ale vanzatorilor. In plus, nu cred ca salariul celor de la Zara este cu mult mai mare decat angajatii unei non-firme.

Concluzia este ca trebuie sa fii tare mandra ca esti vanzatoare.

Cum sa iti gasesti un loc de munca pe timp de vara? Foarte multi tineri doresc ca in vacante sa lucreze, insa mereu se plang ca nu au unde. Nu ca ar face cel mai mic efort pentru a cauta, doar ca ii auzi “am vrut sa ma angajez si eu asta-vara, dar nu am gasit unde”. Asa ziceam si eu doua veri, cand nu aveam niciun interes pentru a ma angaja, dar ziceam ca mi-ar placea. Vara a trecut fara a face ceva util, si cele 12 ore petrecute de cele mai multe ori in casa, pentru ca afara era o caldura ucigatoare, au fost ore de chin, in care stresul ca nu fac nimic ma termina. Din cauza neputintei de care dadeam parte, aveam de multe ori stari de nervozitate, cum ma intalneam sau vorbeam cu cineva, izbucneam.

Vara trecuta insa m-am schimbat. A fost prima vara cand am lucrat. M-am hotarat, impreuna cu 2 colege, sa mergem sa ne cautam un job. Vara trecuta aveam un scop bine definit, mai exact un tur al Europei. Fara a ne uita macar in ziar, am mers mai intai la toti dealerii marilor firme de telefoane. Mergeam in magazin si intrebam “aveti nevoie de promoteri”?. Tot asa pana am lasat cateva numere de telefon, apoi am mers la spalatorii, terase etc. Marea problema era ca inca nu aveam 18 ani si nu putea nimeni sa ne angajeze pe propria raspundere. Cu toate astea, nu am renuntat. Am luat si a doua zi ziarul, iar cand cercetam eventualele posibilitati, trrr si telefonul. Ne contactase o firma de telefoane pentru a face promotie. Prima zi a fost de proba, am umplut magazinul de oameni, si totul a decurs ca la carte. Munceam in fiecare zi cate 2 ore, la temperatura de 40 de grade, si puteam rezista. In cele trei luni am strans suma necesare de bani pentru a putea pleca in excursie. Dupa acelea 3 luni, am inceput sa fac promotie si in timpul scolii: ori la telefoane, ori la targ de imbracaminte, terase. Conteaza cel mai mult un loc pe care sa il gasesti, pentru ca pe parcurs te abordeaza alte multe persoane.

Multumirea materiala nu are atat de multa importanta pe cat are multumirea sufleteasca, senzatia de a sti ca ai facut ceva, si nu ai frecat menta o vara intreaga. Acum, sper sa gasesc ceva, in special promotii pentru ca m-am specializat in acest domeniu, insa nu m-ar deranja nici altceva. Nu suport sa stau foarte mult timp in casa, stiind ca e vacanta, fara sa fac ceva.

Cum sa iti gasesti de munca? Foarte simplu! Iei ziarul si un pix. Iti incercuiesti cam tot ce te-ar interesa si incepi sa suni. Nu conteaza ca nu ai 18 ani, daca te descurci, va fi perfect. Primul lucru pe care trebuie sa il faci este sa iti stabilesti scopul pentru care vrei sa muncesti: sa scutesti plictiseala, sa ai bani sa mergi la mare sau sa ai bani sa iti iei laptop. Daca iti stabilesti o motivatie, poti gasi si rezista foarte usor oricarui loc.

Pentru cei ce vor sa se angajeze pe timp de vara, le voi da un mic ajutor, prin recomandarea unor job-uri.

Euro Gsm -blocul Romarta: au nevoie de promoteri buni, care sa convinga lumea sa intre in magazin. Salariul atractiv. Pentru mai multe detalii puteti merge sa intrebati, veti sta  o zi in proba (adica 2 ore), iar daca veti face fata, veti avea un program de 2h in fiecare zi.
Promotie Romtelecom -sunati la numarul: 0768.785.008 Este valabil numai pentru fete. Am sunat eu numai ca trebuie sa fie 4 fete, iar una dintre ele sa aiba permis. Vi se va da o masina de la firma, va trebui sa mergeti in toata Oltenia, inclusiv Gorj, facand promotie la produsele lor.
Firma distributie pliante -studii minime, numar de telefon: 0729.885.734
Fast-Food M and D, salariu 800 RON (nu va recomand fast-food, pentru ca nu veti mai putea dormi, hainele nu le veti mai putea folosi, va va intra tot mirosul acela in haine, par, piele).
Terasa Cin-Cin angajeaza ospatarite-vis-a-vis de Mercur (am vrut sa ma angajez eu vara trecuta, este o zi lucratoare, una nelucratoare, dar trebuie sa stati pana se inchide terasa:12, 1, 2 noaptea.

Astea sunt doar 1% din ceea ce este disponibil si accesibil oricarui tanar. Trebuie doar sa luati ziarul si sa va interesati, sau eventual sa mergeti sa intrebati. Mai sunt valabile si marile hypermarketuri: Real, Metro, Carrefour, Kaufland.

Oricum, am observat ca pentru a te angaja intr-un hypermarket nu trebuia sa ai nici cea mai mica idee despre ceea ce faci. Cel putin cand am mers in Real sa intreb de un laptop, si am intrebat ce sistem de operare are, se uita domnul de la electronice la mine, ca la caru cu boi. Habar nu au despre produse, asa ca si daca va pricepeti, si daca nu, aveti toate sansele. Nu pierdeti o vara degeaba!