Locuiesc în Craiova de 20 de ani, timp în care nu s-a construit aproape mai nimic. Ba mai mult, multe clădiri îşi aşteaptă finalizare de ani buni, dar momentan sunt doar refugii pentru câini. Multe oraşe din restul ţării de mărimea oraşului meu sau chiar mai mici au construcţii care ajută atât oraşul, cât şi pe turişti: polivalente, cinemauri, malluri, librării, puburi, ceainării etc.

Ştiu că un oraş nu se promovează uşor. Doar că, sunt câteva elemente care nu ar trebui să lipsească în niciun oraş, cu atât mai puţin în primele 10 ca mărime din ţară:

-          pancarte cu traseele autobuzelor. În Craiova treaba cu transportul în comun e atât de împuţită, încât nici locuitorii oraşului nu ştiu cu ce autobuz trebuie să meargă ca să ajungă la destinaţia dorită. Mai mult, în oraşul nostru un autobuz vine din 20 în 20 de minute, iar atunci e plin şi rişti să mai aştepţi încă 20 de minute până vine următorul. O primă condiţie ca un turist să fie mulţumit: să vada harta oraşului, să îşi stabilească traseul, să găsească autobuzul şi să afle în cât timp soseşte în staţie.

-          pliante cu atracţiile turistice din oraş. M-au întrebat câteva persoane venite în Craiova ce pot vizita. Nu am putut să le recomand prea multe, nu pentru că nu ştiu istoria oraşului, ci pentru că nu se valorifică nimic. Case memoriale, muzee, clădiri vechi, toate sunt lăsate în paragină şi uitate în colţurile dubioase ale oraşului.

-          o hartă cu restaurantele şi puburile din oraş. Ştiu că ne mai salvează aplicaţiile smartphone-urilor, dar practic nici eu nu ştiu multe locuri bune unde poţi mânca în Craiova. 1 – pentru că nu prea există şi dacă vrei ceva special nu găseşti (a nu se înţelege ceafă de porc cu cartofi prăjiţi), iar 2 – în ceea ce priveşte puburile, suferim de o lipsă de imaginaţie teribilă (aici aproape toate puburile şi barurile apărute în ultimii ani au culorile alb-negru).

-          un pliant cu instituţiile oraşului respectiv. Poate turistul are treabă La Primărie, Prefectură, Fisc, Poştă, Universitate, puşcărie etc. Din păcate, trebuie să oprească lumea pe stradă să întrebe încotro şi pe ce stradă să meargă.

Ca o conluzie, puteţi veni în Craiova doar pentru oamenii faini de aici (sunt destui) şi pentru câteva proiecte culturale care se dezvoltă frumos, zi de zi. În rest, o să vă pierdeţi în lipsa de promovare a obiectivelor turistice. Iar în centru o să vedeţi doar nişte muncitori care se prefac că muncesc. De fapt nici măcar nu se mai prefac.

E degeaba să îi dai amendă 200 lei unui proprietar de Chrysler. Dar e mişto să îi faci asta când se crede regele şoselelor.

Aş aplica metoda şi pentru viteze excesive.

Există cartiere în Craiova care nu au canalizare, există străzi pe care nu poţi merge cu maşina din cauza gropilor, există câte 5 câini la fiecare bloc care te fac să tremuri de fiecare dată când ieşi pe stradă. Mai exact, avem toate condiţiile necesare unui oraş prost guvernat. Primăria nu renunţă însă şi vrea să facă fapte bune. De apreciat. Dar nu la modul ăsta:

„Conducătorii auto care vor fi surprinşi aruncând pe geam diverse obiecte sau că îşi scutură scrumiera vor fi amendaţi. Nu e neapărat nevoie să fie opriţi în trafic, amenda se va trimite prin poştă proprietarului maşinii“, a precizat viceprimarul Sas. Acesta susţine că nu este obligatoriu ca fapta să fie filmată, fiind suficientă proba cu martori: „Poliţiştii patrulează câte doi, aşa că e suficient să te vadă“. Sursa

Recunosc că sună de vis să merg pe jos şi să nu văd câte un imbecil aruncându-şi resturile de shaorma din maşină, sau trei impecibili în bmw (că doar nu eşti oltean dacă nu ai bmw) care îşi adoptă poziţia specifică mersului în maşini bengoase în oraşul nimănui, dar să crezi că poliţiştii îi vor urmări şi le vor da amendă, e copilărie curată. Am trecut de sute de ori pe lângă persoane care aruncau hârtii, intenţionat, chiar în faţa comunitarilor, şi nici măcar nu primeau un reproş.

Astăzi am asistat la o întâmplare şi mai comică. Poliţia rutieră stătea şi îi pândea pe cei care treceau prin loc nepermis, între Rotonda şi Institut (frumos ar fi să specificăm că nu există nicio trecere de pietoni între cele două staţii). Aşa s-au pus ei să dea amenzi oamenilor grăbiţi, care mai fac ceva, nu doar se plimbă cu maşinile de dragul lelii. Asta în condiţiile în care, în aproape fiecare seară, pe Calea Bucureşti se fac întreceri ilegale. Maşini scumpe, maşini tunate, maşini puternice. Mă întreb, unde sunt poliţiştii atunci? Am uitat, sunt ocupaţi să dea ziua amenzi celor care trec strada prin locuri nepermise sau să îi urmărească pe cei care aruncă pachete de ţigări (ar fi bine).

Alte ciudăţenii:

[...] nepurtarea unei ţinute decente de către şoferi şi vatmani vor fi penalizate. Persoanele care se vor deplasa în municipiul Craiova cu mijloace cu tracţiune animală vor primi o amendă cuprinsă între 1.000 şi 1.500 de lei, până acum căruţele fiind interzise doar în zonele centrale ale oraşului. Sursa

Sunt curioasă ce înseamnă ca şoferii şi vatmanii să aibă o ţinută decentă (să le dăm uniforme, zic!) şi nici de unde vor plăti ţiganii care se plimbă cu căruţa prin oraş 1.500 lei. Până atunci, feriţi-vă de câini, gropi, curse de maşini şi cerşetori!

Am scris anul trecut despre o metoda care ne-ar scapa de huliganii de pe stadioane, insa am ajuns la concluzia ca cei care nu vor sa dispara huliganii de pe stadioane sunt Mircea Sandu si Mitica Dragomir.

Daca pe un stadion nu sunt huligani, iar Mircea Sandu si Mitica Dragomir sunt in tribune, pana la urma se ajunge ca cei doi sa-si ia muie de la suporteri. Cel mai mult am vazut asta la meciurile Nationalei, meciuri de la care lipsesc huliganii.

Aseara Mircea Sandu a fost in tribune, a fost injurat? Nu, si chiar daca era injurat, una e sa te injure niste huligani, care cu 3 ore inainte de meci se pisau pe gardurile oamenilor, si alta e sa te injure 30.000 de suporteri adevarati.

E un inceput bun, zic eu.

Am fost si eu intr-un ong si nu pot sa nu recunosc ca e un sentiment placut sa stii ca faci parte dintr-un grup cu aceleasi obiective ca si tine. Ca ajungi sa iti faci prieteni, sau macar cunostinte cu care te saluti la o piesa de teatru si zambesti, incantat de prezenta unei persoane de “calitate”.

Insa, de cele mai multe ori aceste onguri sunt utile mai mult membrilor respectivei organizatii, decat societatii. Pe scurt, actiunile unui ong in ceea ce priveste societatea nu sunt multe in decursul unui an, primavara cateva, si de craciun, cu strangerea de jucarii si bani pentru orfelinate (vorbim de ongurile locale, regionale, nu de cele nationale si internationale).

Astfel, am fost surprinsa ieri sa caut stiri din ongurile din Craiova. In primul rand, m-am lovit de o problema extrem de grava, aceea a neadaptarii la societatea actuala, adica la o buna interactiune cu comunitatea. Siteurile/blogurile ongurilor din Craiova arata groaznic, sunt neactualizate din 2009, 2010, ultimele evenimente postate sunt, la fel, de prin 2009, contactele membrilor sunt vechi, numerele de telefon nu mai sunt valabile, poate membrii mentionati pe site nici nu mai fac parte din respectivul ong. Pe scurt, aceasta este problema comuna a ongurilor: nu stiu sa isi promoveze actiunile, nu lasa comunitatea sa interactioneze cu ele, se axeaza pe dezvoltarea propriei structuri (bineinteles, unele onguri sunt strict infiintate pe acest domeniu al dezvoltarii personale).

O a doua problema, la fel de grava, pe care am punctat-o in primele randuri, este ca nu prea exista actiuni ale ongurilor. Poate si pentru ca suntem la inceputul anului, insa nu cred ca asta e adevarata problema. Sunt multe onguri pentru protectia animalelor, cu toate astea, animalele sunt in continuare multe, pe strazi, periculoase, dar si traind in conditii mizere (in alte orase macar aceste onguri au creat centre unde sa fie tinuti si apoi adoptati cainii comunitari). Vorbim si de onguri care trebuie sa apere interesele cetateanului, la fel, nimic concret, onguri care ar trebui sa ajute tinerii sa cunoasca mai bine contextul istoric in care traim, sa ii includa in proiecte (prea putine sau deloc actiuni) si exemplele pot continua.

Sper sa gresesc eu si sa existe multe proiecte, de care insa noi nu aflam din lipsa mijloacelor de comunicare dintre un ong si o comunitate. Desi, la cum arata lucrurile in tara/orase, etc, multe onguri exista doar ca sa existe. Si asta e chiar trist!

Nu conteaza daca este vorba de maidanezi care omoara, de soferi inconstienti, de accidente feroviare, de o explozie de gaze sau de accidente petrecute in mina, dupa fiecare accident tragic se intampla acelasi scenariu.

- prima data toata lumea isi da cu parerea. Despre vinovati, cauze sau victime. Presa e plina de astfel de declaratii.
- a doua zi se formeaza comisiile care au ca obiectiv luarea masurilor pentru preintampinarea viitoarelor accidente.
- dupa cateva zile, in care nu se ia nicio masura si nimeni nu este tras la raspundere, lumea incepe sa uita. Atat presa cat si cei din comisii. Singurii care nu uita sunt cei care fac parte din familiile victimelor.
- apare urmatorul accident tragic si ciclul se reia.

In fiecare luna, statul le ia 33% din salariu (impozite si CAS), 24% din pretul platit pentru fiecare produs (TVA), 50% din banii dati pe carburanti (accize), si mai platesc o multime de taxe. Este vorba de cei luati de fraieri de douazeci de ani incoace, adica cei care trebuie sa se sacrifice pentru reusita fiecarei reforme, cei pentru care s-au inventat taxe noi si cei carora li se da ultimatum in fiecare an. Daca privim Romania ca pe un mar, ei bine, ei sunt partea buna a marului, insa, din pacate, sunt din ce in ce mai putini.

De cati ani se ia spaga in spitale? De cati ani se ocupa tiganii cu camata? De cati ani se vand tigari de contrabanda in Romania? De cati ani se munceste la negru? De cati ani exista complexurile Europa si Dragonul Rosu? De cati ani isi fac de cap clanurile de tigani? De cati ani se merge cu nasu’ pe tren? De cati ani exista taxiurile pirat? De cati ani se aranjeaza examenele in Romania? De cati ani se da mita la vama? De cati ani se anuleaza datoriile companiilor de stat? De cati ani se aranjeaza licitatiile? De cati ani fac politicienii afaceri cu statul? De cati ani se fac angajari pe pile? De cati ani se face trafic de influenta? De douazeci de ani, nu? Ei bine, toti astia reprezinta partea stricata a marului. O parte pe care politicienii, fie ei PSD-isti, taranisti, PNL-isti sau PDL-isti, au protejat-o de douazeci de ani.

Nu trebuie sa fii vreun pui de Brucan ca sa-ti dai seama ca, pana nu bagi cutitul in partea stricata a marului ca sa-l cureti, marul/Romania n-are nicio sansa. Boc poate sa ia inca 50.000 de masuri anti-criza, daca sunt obligatii doar pentru partea buna a marului, asa cum au fost in ultimii 20 de ani, sunt degeaba.

Aveam #15ani cand am vazut ce inseamna inundatiile. Era ziua de Pasti si Dunarea incepea sa devina periculoasa. Digul construit pe vremea lui Ceausescu nu fusese niciodata pus la incercare, insa si asa cei cca 8 km distanta intre Dunare si sat nu dadeau motive de ingrijorare localnicilor.

Erau insa cativa care stiau ca nu e tocmai de glumit. Asa a si fost: in cateva zile localnicii erau evacuati noaptea, cand masini de jandarmi anuntau ca Dunarea s-a revarsat si va inunda satul, cand politia si autoritatile erau ingrozite de situatie. A doua zi am mers la tara la bunicul si am vazut ce inseamna inundatiile:

- in cateva ore, zeci de kilometri de pamant deveneau apa. Ne uitam in departare cum apa venea si cum se auzea, cum in cateva ore era la picioarele noastre. Ne-am culcat cand in sat nici nu ajunsese vreun strop, iar in cateva ore apa era in camera in care dormeam;

- apa nu a tinut cont de bani, statut social, moralitate sau imoralitate. A spulberat tot ce i-a stat in cale: case, achizitii, animale, cadavre, dar si sperante. Sperantele unui taran autentic care nu se imbolnaveste ca munceste, asa cum facem noi orasenii, ci se imbolnaveste daca pamantul pe care il munceste are de suferit si nu da roade. Asa s-au simtit sate intregi cand si-au stiut intreaga munca plutind, ducandu-se pe apa.. Dunarii.

- oamenii din sate s-au mutat. Au incercat sa salveze tot ce puteau, urcand in satele care erau mai sus si unde apa nu putea ajunge. Altii au ramas acolo dupa ce casele le-au cazut, insa au revenit in sat, caci nu casa te face fericit, ci lumea cu care ai trait o viata intreaga.

- televiziunile pareau ca inteleg ce se intampla: se plimbau pe deasupra cu elicopterul, filmand disperarea celor inundati. In fiecare zi asteptam vesti si iar vesti. In unele zonele ale satului ajunsese asa mare apa, incat nu se mai vedeau nici acoperisurile caselor.

- o data cu inundatiile s-a reliefat si o calitate a poporului roman: solidaritatea. Ajutoare veneau din toate partile: stat, oameni simpli sau oameni cu bani, inteprinderi, firme particulare. Toti dadeau o mana de ajutor si trimiteau tot ce puteau si aveau, empatizand cu cei aflati in suferinta. Poporul roman are totusi suflet bun.

- inundatiile, desi par a fi in totalitate ceva tragic, au adus beneficii enorme unora: cei care nici nu au avut umezeala in casa au primit ajutoare si materiale, inaltandu-si acum case uriase. Altii, in frunte cu primarii, si-au pastrat banii si ajutoarele ce trebuiau sa ajunga la sinistrati: astfel, cei care chiar aveau nevoie nu au primit nimic, iar cei ce se ocupau de distribuirea lor, s-au imbogatit. Inundatiile au imbogatit oameni, au facut rating, au ajutat la castigarea unor campanii si au demonstrat oamenilor ca natura e mai presus de puterea umana.

La 15 ani stiam toate acestea, la 19 ani stiu poate mai multe, insa, la orice varsta as fi fost solidara si mai “atenta” cu cei care chiar sufera din cauza inundatiilor, cu atat mai mult cu cat anul acesta in Moldova au fost si victime, decat cei care ne conduc. La orice varsta, macar prin puterea principiilor, l-as fi depasit pe Basescu care, in idiotenia lui, crede ca oamenii sunt de vina ca si-au facut case pe marginea unui raulet, care de sute de ani, nu constituie niciun pericol. Tot as fi stiut ca cei fara case nu au nevoie de ciocolata si nu m-as fi dus ca Elena Udrea sa le impart, si nici nu mi-as fi permis, ca un prim-ministru ratat ce sunt sa ma afisez in fata oamenilor, cerand de impresie o lopata cu care sa pun o mana de pamant in fata apei.

Dragi conducatori neputinciosi, in loc sa dati sfaturi inutile celor inundati, incercati sa inotati si sa salvati agoniseala de-o viata, dintr-o apa care a scos la suprafata tot rahatul din wcuri, toata duhoare cadravelor din cimitire si in loc sa aterizati cu avioanele, mutati-va famiile in acele sate, sau langa Dunare, iar cand vine apa uitati-va neputiniciosi la televizor, sperand ca printre victimele anuntate nu se afla si copiii dumneavoastra. Iar daca se afla, chemati-va conducatorii sa va certe ca nu v-ati facut casele unde trebuie  si ca daca le aveati cu 5 etaje, asa cum obisnuiti, poate nu ajungea apa pana la mansarda.  Drept consolare, noi romanii de rand care stim ce inseamna inundatiile va dam o ciocolata. Cu ingredinte necunoscute!

Prima data infiintezi UCMR-ADA (Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din Romania – Asociatia pentru Drepturi de Autor). Apoi ii pui p-astia sa ceara bani de la toata lumea pentru drepturile de autor. Esti taximetrist? Platesti taxa te autor. Ai un local unde se asculta muzica? Platesti taxa de autor. Si tot asa. Te iei de Trilulilu, incerci sa ceri cate 1000 de lei de la blogurile si site-urile care au fisiere audio, pui 2% taxa la operatorii de cablu, pui taxa pentru mp3 playere, mobile si carduri de date, etc. Adica, in loc sa te bucuri ca esti promovat gratuit in taxiuri, la tv, pe bloguri, tu te faci nesimtit cu toata lumea si ceri bani. Mai mira pe cineva ca fata de acum zece ani vanzarile sunt de 10 ori mai mici si muzica din Romania e in coma? Pai, ba, muzicienilor, daca tot va dau o gramada de bani, nu credeti ca mi-au crescut si mie pretentiile la cumpararea unui cd cu muzica?

Astazi am aflat de altii care vor sa si-o traga singuri. Cica mai nou agentiile imobiliare cer taxa de vizionare a imobilelor In ritmul asta inseamna ca trebuie sa ma astept la taxele pe cabina de proba, jocurile demo, trailere si drive test-uri, nu?