Pentru cineva care accepta sa fie vicepresedintele celui mai nesimtit partid politic, cuvinte precum “calitati morale”, “decenta”, “solidaritate” si “incredere” dau mai prost decat atunci cand incurci High-Definition cu judetul Hunedoara.

… si ce pata maronie a lasat in Oceanul Atlantic. Asta arata cata ipocrizie exista la firmele din domeniul petrolului, vezi si cazul Petrom cu “Romania va creste prin bun simt si responsabiltate“.

Noi chiar suntem mincinosi. Ma uit in jurul meu si vad aceleasi minciuni comune:

- mintim cand ne suna telefonul si cineva are nevoie de noi: ba suntem plecati din localitate, desi stam in pat, ba am ajuns acasa, dar de fapt suntem in autobuz, ba avem treaba si dam ocupat, cand de fapt dormim.
- mintim cand e in joc orgoliul nostru: nu putem recunoaste ca am gresit si este vina noastra, preferam sa dam vina pe profesori ca nu stim o materie, sa dam vina pe director ca nu avem uniforma, sa il inculpam pe cel care nu este de fata.
- mintim cate kilograme sau ce intaltime avem cand corespondam cu cineva la distanta: unii se vor mai grasi, altii mai slabi, altii mai inalti, niciodata nu putem sa ne vedem pe noi ca fiind buni si speciali doar pentru simplul fapt ca suntem noi. Preluam modele artificiale dupa care ne mintim atat pe noi cat si pe cei din jurul nostru.
- mintim ce carti citim, doar de dragul de a fi mai apreciati. Atunci cand suntem intrebati de o carte preferam sa dam raspunsuri elevate, sa cautam in filosofia antica si sa parem cat mai putin accesibili. Aceleasi minciuni in cazul muzicii, filmelor, picturii.
- mintim prin cuvintele pe care le creem, frazele complicate si textele fara logica, invatam zi de zi arta mintitului din politica si, desi ii judecam, ajungem sa fim ca ei: cautam sa facem promisiuni pe care nu ni le respectam. Ne mintim pe noi.
- mintim in fata parintilor si a sefilor doar pentru a nu da explicatii. Pe parcurs cautam solutia rezolvarii unei minciuni, care inevitabil aduce dupa sine inca o minciuna, cand de fapt ar trebui sa cautam solutia problemei pentru care mintim.
- mintim ce avere avem doar pentru a fi mai apreciati. Apreciati de catre cine? Aud zi de zi declaratii de avere, case, vile, masini, telefoane, accesorii de lux. Mintim pentru ca de multe ori nu le avem, iar in cazul in care le detinem, mintim ca avem ceva: avem doar copii a ceea ce au milioane.
- mintim ca nu ne merge telefonul sau ca nu avem baterie, doar pentru ca in viata noastra a aparut ceva/cineva mai important. Cate dileme ar rezolva sinceritatea.
- mintim ca nu avem timp de pescuit, de plimbat cu rolele sau bicicleta, ca nu avem timp sa scriem pe bloguri sau sa citim, toate astea intr-un timp in care dormim. Cauza si efect!
- mintim ca detinem adevarul si sunt pregatiti pentru viata, ignorand sfaturile parintilor cat inca le mai putem primi. Cand vom veni dupa ele?
- mintim ca suntem atenti atunci cand suntem antrenati intr-o discutie, iar atunci cand ni se pune o intrebare, zicem politicos “mai poti repeta?”, sau in cel mai rau caz raspundem cu da sau nu. Oare cel care vorbeste nu merita 2 minute de atentie?

Daca nici omul nu este mincinos, atunci cine? (Nu imi plac generalizarile, drept urmare, incercati sa transformati articolul intr-unul particular, in care va regasiti, sau nu).

Pentru Dumnezeu ar fi fost ceva usor de facut, ca atunci cand minti, furi sau urasti, sa te doara, mai rau ca atunci cand te doare maseaua, bai, sa te tacane in creier, sa te doara atat de tare incat sa te treaca toate apele, sa transpiri ca porcu de durere si sa-ti dreaca doar atunci cand, recunosti ca ai mintit, inapoiezi ce ai furat si-l iubesti pe cel care l-ai urat.

Va dati seama ce ar fi insemnat? Lumea nu se mai scremea, de mai bine de 6000 de ani, sa devina o lume mai buna, ar fi fost asa de la inceput.

Dar stiti ce ar fi misto? Ca incepand de maine, sa se intample chestia asta, chiar as vrea sa vad o transmisie in direct din parlament sau de la guvern.

In fine, nu o sa se intample. Si totusi, de ce Dumnezeu nu a facut ceva atat de usor de facut pentru el?

Nu cumva e un test? Nu cumva ne lasa sa alegem singuri calea pe care o vom urma?

Nu, nu m-am pocait!

NASA zice ca inregistrarile video originale, ale primei aselenizari, au fost sterse iar casetele au fost refolosite pentru a se economisi bani.
Adica inregistrarea cu cea mai importanta expeditie, realizata de catre om, a fost stearsa. Refuz sa cred ca americanii pot fi atat de retarzi, mai bine o iau drept gluma zilei.

In urma cu cateva zile, o televiziune de rahat ascunde o panarama cu speranta ca aceasta disparitie va reusii sa opreasca din cadere ratingul acelei televiziuni. Se fac emisiuni in care se anunta ca panarama a disparut.
Astazi a fost descoperita, legata si abandonata la marginea unei sosele. Bineinteles ca televiziunea este cea care a aruncat-o pe panarama pe marginea soselei, acum urmeaza inca 50+ de episoade cu presupusa rapire.
Circ de prost gust, circ promovat pe stirileprotv.ro, mediafax, gandul, antena3 si multe alte publicatii, multe chiar pe prima pagina.
Uitati-va la aceste publicatii, a scris vreuna dintre ele in ultimul an, pe prima pagina, despre Grigore Vieru?
Au scris toate cand acesta a murit.

Atunci cand credinta in Dumnezeu si Biblie este doar o metoda prin care tu faci rost de un loc de munca fara stres, fara pericolul ca vei fi dat in somaj, fara sefi care sa te bata la cap. Atunci cand religia devine o meserie si nu o credinta, mai apar si astfel de cazuri:

Doi preoti homosexuali din Marea Britanie si-au jurat iubire eterna in fata lui Dumnezeu si si-au unit destinele in biserica.

articol complet

Cred ca este foarte multa lume care iubeste istoria. Nu zic ca nu as fi una dintre acele persoane, insa mie personal mi se pare ca istoria este destul de mincinoasa la origine. Adica este ca o glota din cetatile romane, in care mereu invingatorul este cel iubit, indiferent de ceea ce esti sau cine esti. Mereu in istorie este iubit cel care castiga lupta, cel mai puternic. Nu ca si in viata nu ar fi la fel, insa mi se pare destul de ciudat sa crezi in ceva din care nu ai facut parte, sa crezi intr-un lucru pe care nu il cunosti. Lasand la o parte cine devine invingator in lupta bataliilor, o sa ma leg mai mult de istoria romanilor. Nu am studiat-o pe indelete insa am putut sa trag o concluzie. Intre lumea de azi si lumea de ieri adica perioada dinainte de 89 s-a produs un dezechilibru total. Acum nu va pot asigura ca am sa scriu aici numai adevarul pentru ca nu il stiu. Dar o sa incerc sa fac un pas in trecut. Ceausescul-comunismul! A fost bine sau a fost rau?

Am sa va spun o mica povestioara. Cand aveam mai putini anisori obisnuiam sa imi petrec toate vacantele la bunici. In fiecare seara bunicul imi povestea cate ceva, mai ales despre Ceausescu, pe care il credea mai mult erou. Mi se povestea de multe ori cum in vremea lui Ceausescu nu aveai voie sa pleci din tara, cum trebuia sa te ascunzi in vagoanele de grau, si cum fratele strabunicului a fost impuscat intr-unul dintre vagoane. Cu toate acestea cand intrebam cum era mai bine..raspunsul era acelasi: pe vremea lui Ceasusescu. Toti batranii zic: cum sa nu fie bine, era ordine, disciplina, fiecare avea strictul necesar. Poate era bine caci acum prea se exagereaza in avutie, dar ce poate fi bine sa mananci cu ratia, sa astepti cativa ani sa iei un telefon, un casetofon, si la televizor mereu s il vezi pe Ceausescu.

Dar nu asta conteaza, ci concluzia la care am ajuns. Am inceput sa cred ca noua, romanilor, ne place raul. Cei din generatia noastra nu am putea sa ne acomodam la ceea ce se numeste “perioada comunista”-fara calculatoare, fara televizoare,fara telefoane, fara liberatate deplina. Am ajuns sa ii condamnam pe cei care cred ca a fost mai bine, dar oare noi nu suntem la fel ca si ei. Eu cred ca da. Avem aceeasi gandire si minte atrofiata. Mergem la scoala zi de zi, invatand despre eroii nostri, despre cum Stefan cel Mare a castigat atatea batalii, si a inaltat atatea biserici, devenind eroul nostru “cel sfant”, el fiind dupa parerea mea doar un criminal cu inima rece care nu accepta ca nimeni sa fie mai bun decat el. Care ii ucidea pe toti ce ii vedea presupusi dusmani. Invatam despre Vlad Tepes, in timpul caruia domnea disciplina si ordinea. Ajunsesem sa iubim ce? Sclavia! Iubim pe cei ce au facut din mintile strabunilor nostri ceva controlabil, si mai rau ca si copii nostri vor invata la fel despre acesti eroi. Nu zic ca nu au facut si mult bine tarii, dar de ce in felul acesta? Pe vremea lui Stefan cel Mare tot aceleasi conditii ca si pe vremea lui Ceusescu? De ce pe unul il uram si pe unul il iubim? De ce admiram celebra teapa a lui Tepes, cand ea putea fi infipta intr-un din ai nostri? Parinti, bunici.

Traind intr-o lume plina de rele, ajungem sa credem ca este bine. Nu mai stim sa diferentiem binele de rau. Cu toate acestea ar trebui sa fim recunoscatori pentru ca traim modest, fara a ne distruge principiile pentru o felie de salam. Ar trebui sa rupem lantul amintirilor desarte si dezamagitoare si sa incercam sa contruim o lume bazata pe principii si dreptate. Daca un singur lucru e bun in istorie, acela ar fi ca ISTORIA NE FACE NEMURITORI.